Mai mult de jumătate din fondul de până la 300 miliarde de dolari destinat susținerii investițiilor în Iran este deja angajat, iar mecanismul va fi finanțat integral din surse private, nu din bani guvernamentali sau granturi, a relatat Reuters, citând o sursă familiarizată cu negocierile dintre Washington și Teheran.
Fondul, denumit Fondul pentru Reconstrucție și Dezvoltare, face parte din acordul-cadru convenit de Statele Unite și Iran pentru încheierea conflictului început la 28 februarie, după atacurile lansate de forțele americane și israeliene asupra Iranului. Cadrul convenit prevede încetarea blocadei americane asupra Iranului și redeschiderea Strâmtorii Hormuz, una dintre cele mai importante rute pentru transportul mondial de petrol și gaze.
Potrivit sursei citate de Reuters, fondul nu reprezintă un program de despăgubiri sau de reconstrucție finanțat de state și nu va include bani publici. Companii din Statele Unite, statele arabe din Golf, Asia, America de Sud și Africa și-au asumat deja angajamente de finanțare, investițiile urmând să vizeze sectoare precum energia, logistica, industria prelucrătoare și transporturile.
Un oficial iranian a declarat pentru Reuters că Teheranul solicitase inițial despăgubiri de 400 miliarde de dolari pentru pagubele provocate de război, însă Washingtonul a respins această variantă. Ulterior, negociatorii au avansat ideea creării unui fond de investiții care să contribuie la relansarea economiei iraniene.
Potrivit aceleiași surse, statele din regiune ar putea participa prin garantarea unor împrumuturi, deschiderea unor linii de credit sau finanțarea directă a reconstrucției unor obiective afectate de conflict, inclusiv complexe industriale, rafinării, aeroporturi și alte elemente de infrastructură.
Reuters notează că fondul este separat de negocierile privind ridicarea sancțiunilor americane și de eventualul acces al Iranului la activele sale suverane blocate în străinătate, cele două mecanisme financiare având obiective și calendare distincte. Fondul nu va deveni operațional înainte de încheierea unui acord final între cele două părți.
Memorandumul de înțelegere convenit de Washington și Teheran stabilește o perioadă de aproximativ 60 de zile pentru negocierea unui acord definitiv privind programul nuclear iranian, sancțiunile și aspectele de securitate regională. În acest interval, administratorii fondului vor lucra împreună cu autoritățile iraniene și investitorii pentru identificarea proiectelor care ar putea fi finanțate după intrarea în vigoare a acordului.
Anunțul a provocat însă controverse în Statele Unite, inclusiv în rândul unor conservatori și susținători ai președintelui Donald Trump, care văd în perspectiva accesului Iranului la resurse financiare masive o concesie comparabilă cu cele acordate în cadrul acordului nuclear din 2015, relatează CNN.
Într-un interviu acordat postului Fox News, vicepreședintele JD Vance a declarat că Statele Unite „ar invita alte țări – nu noi, ci alte țări – să investească” în Iran. Ulterior, acesta a reiterat că Washingtonul nu ar permite, de exemplu, Emiratelor Arabe Unite „să investească în Iran, decât dacă iranienii își schimbă comportamentul”.
Administrația Trump insistă că fondul nu va fi alimentat din bani ai contribuabililor americani și că Iranul va beneficia de investiții doar dacă acceptă condițiile impuse de Washington, inclusiv desființarea programului nuclear militar, eliminarea stocurilor de material îmbogățit și instituirea unui regim strict de inspecții și verificare.
Criticii acordului susțin însă că, indiferent de sursa finanțării, accesul la resurse economice de asemenea dimensiuni poate genera efecte similare cu cele pe care republicanii le-au denunțat în urmă cu un deceniu. Argumentul invocat este cel al caracterului fungibil al banilor: chiar dacă fondurile nu sunt destinate direct unor activități militare, ele pot elibera alte resurse care să fie redirecționate către obiective strategice ale regimului iranian.
Controversa este amplificată de propriile declarații ale lui Donald Trump din perioada negocierii acordului nuclear dintre administrația Obama și Iran. Într-un articol de opinie publicat în septembrie 2015, Trump scria că „Iranul primește un câștig neașteptat de 150 miliarde de dolari, care, fără îndoială, va finanța terorismul în întreaga lume”.
În aceeași lună, la un eveniment organizat în Oklahoma City, acesta afirma că „le dăm 150 miliarde de dolari pentru a crea teroare în întreaga lume”. La o dezbatere republicană din decembrie 2015, Trump a descris acordul nuclear drept „un acord oribil, dezgustător, absolut incompetent cu Iranul, în care ei primesc 150 miliarde de dolari”, adăugând că „sunt o națiune teroristă”.
Deși situațiile nu sunt identice – acordul din 2015 viza accesul Iranului la active proprii înghețate în străinătate, iar actualul fond ar urma să fie finanțat din investiții private și contribuții externe – criticii susțin că ambele mecanisme oferă Teheranului beneficii economice semnificative în schimbul unor concesii de securitate.
Dezbaterea privind fondul de 300 miliarde de dolari riscă astfel să devină unul dintre cele mai sensibile subiecte politice ale negocierilor dintre Washington și Teheran în perioada următoare.
