Connect with us

EDITORIALE

Trei lucruri de reținut în România după simfonia transatlantică de la München: SUA revin în Europa, o agendă transatlantică privind China și Rusia, iar UE nu poate înlocui NATO

Published

on

© Munich Security Conference

Occidentul nu suferă pentru că dominația sa este în recul, ci pentru că nu joacă o partitură comună în drumul către o inevitabilă nouă epocă a marilor puteri. Cu această concluzie amară era trasă cortina peste ediția de anul trecut a Conferinței de Securitate de la München, care clama, în premieră, conceptul “Westlessness” pentru a sintetiza o dezoccidentalizare a Occidentului în sine și a lumii în ansamblu, adică o rupere a ordinii bazate pe reguli prin presiunea autoritarismului de la Moscova sau Beijing.

Până aseară, trecuseră aproape cinci ani din clepsidra relației transatlantice de la cele din urmă discursuri consonante între cele două maluri ale Atlanticului de Nord și de la intrarea într-un roller-coaster, cu suișuri și coborâșuri dintre cele mai tensionate. Scena Conferinței de la München s-a deschis digital timp de câteva ceasuri pentru a pune laolaltă Washingtonul, Berlinul, Parisul, Bruxellesul și Londra, centrele de putere ale marilor actori occidentali, și pentru a concretiza ceea ce a lipsit lumii în anii diferiți, dar turbulenți, ai administrației Trump: reașezarea alianței transatlantice la locul său, acela de piatră de temelie de ordinii globale bazate pe reguli. O simfonie transatlantică, dar cu particularități…

Casa familiei transatlantice de aproape șase decenii, Conferința de Securitate de la München a jucat vineri rolul de platformă de conversație strategică indispensabilă în armonizarea dialogului dintre Europa și Statele Unite, oferind sub titlul “Beyond Westlessness” un adevărat “regal al liderilor” prin discursurile președinților Joe Biden și Emmanuel Macron, cancelarului Angela Merkel, prim-ministrului Boris Johnson și liderii UE și NATO, Ursula von der Leyen, Charles Michel și Jens Stoltenberg. Pe scurt: cvartetul SUA – Franța – Germania – Regatul Unit și instituțiile multilaterale democratice create, pe rând, pentru a crea condiția păcii și securității (NATO) și a bunăstării (UE) în Europa.

Cavaleria transatlantică călărește din nou, a sintetizat David M. Herszenhorn de la Politico această garnitură de discursuri găzduite virtual de ambasadorul Wolfgang Ischinger.

De la București, însă, metaforele noii agilități transatlantice se văd altfel. O simfonie transatlantică impulsionată de revenirea mult așteptată și ovaționată a Americii, cu o Germanie prudentă, cu marile instituții occidentale injectate fie cu optimism, fie cu pragmatism, și cu un membru al orchestrei cu o partitură a nuanțelor ușor distonante.

© Munich Security Conference

1) America a revenit, Alianța transatlantică a revenit – Este fraza centrală în jurul căreia a fost rotunjit discursul lui Joe Biden, primul președinte american care se adresează Conferinței de Securitate de la München, deși o altă referire a rămas cât se poate de critică “suntem într-un punct de inflexiune”. Un discurs care a apăsat pedala distanțării în mai toate aspectele de politică și de securitate internaționale de viziunile fostei administrații, o excepție majoră: China. Mai mult, aproape toate elementele invocate de Biden relevă o bătaie strategică înspre competiția strategică de lungă durată cu China, nominalizată ca atare. Memoria istorică către piatra de temelie a alianței transatlantice, apelul la salvgardarea democrațiilor, de la nivelul alianței transatlantice cu Europa și până la colaborarea în trio cu democrațiile din Asia-Pacific, combaterea schimbărilor climatice și lupta împotriva pandemiei, toată inculcă o angrenare, fie prin competiție, prin cooperare, a Chinei pentru a-i limita spațiul global de manevră.

Pentru România și Europa de Est, discursul lui Joe Biden are trei elemente rezonante: afinitatea transatlantică și asumarea clauzei de apărare colectivă din Tratatul NATO, denunțarea agresivității Rusiei, cooperarea cu Europa ca întreg și bilateral și aprecierea investițiilor europene în apărare.

Faptul că Joe Biden a legat mesajul său ca parteneriatul dintre Europa și SUA să fie piatra de temelie în relațiile internaționale și din acest secol de angajamentul SUA pentru articolul 5 nord-atlantică este o veste bună pentru România și țările din regiune care nu aderă frenetic la conceptul de suveranitate europeană promovat de Franța lui Emmanuel Macron. 

Țintirea directă a strategiei Rusiei lui Vladimir Putin – care încearcă să slăbească proiectul european și NATO pentru a intimida state individuale și a nu negocia cu o comunitate transatlantică unită – furnizează în mod direct Bucureștiului și celorlalte capitale din regiune o linie de argumentație politică, diplomatică și strategică în favoarea unei atitudini unite euro-atlantice față de Moscova și a unor noi măsuri de consolidare a flancului estic, de la Marea Baltică la Marea Neagră, precum și a înzestrării Inițiativei celor Trei Mări cu oportunități și certitudini în sectoarele transport, digital și energie.

Nu în ultimul rând, Biden a făcut o mențiune care a lipsit în anii administrației Trump, prejudiciind relația dintre Europa și SUA ca întreg.  “Permiteți-mi să șterg orice urme de îndoieli persistente, SUA vor colabora îndeaproape cu partenerii noștri din UE și din capitalele de pe tot continentul, de la Roma la Riga”, a spus președintele american. Afirmația este reconfortantă din două privințe. În primul rând, golește muniția celor care au tratat politica lui Donald Trump ca laitmotiv pentru a sădi o decuplare treptate a Europei de SUA. În al doilea rând, reafirmă un principiu vechi la Washington, acela că SUA colaborează cu aliații și asemenea principiului subsidiarității din UE; atunci când este necesar o face la nivelul UE, iar când situația o determină o face la nivel bilateral. Încă o fereastră de oportunitate pentru România, mai ales în 2021 când aniversăm un deceniu de la semnarea Declarației Comune de Parteneriat Strategic România-SUA. În fond, noua Strategie de Apărare a României definește “pre-eminența SUA” în fața Chinei drept element cheie pentru interesul național și comportamentul agresiv al Rusiei ca fiind principala amenințare la adresa României.

La același punct, un cuvânt și despre discursul lui Boris Johnson. A reprezentat o prelungire a mesajului transmis de Joe Biden, o reafirmare o făgăduinței atașamentului britanic față de securitatea europeană și un semnal pozitiv pentru flancul estic al NATO. Dacă America a revenit, Regatul Unit rămâne în Europa, chiar dacă nu în Uniune.

© Munich Security Conference

2) O agendă comună transatlantică privind Rusia și China și reechilibrarea coaliției transatlantice printr-o Europă autonomă – Nu mai este de mult timp un secret această ambiție a președintelui francez Emmanuel Macron de a construi o Europă suverană și autonomă din punct de vedere strategic. Este, în fond, în tradiția Franței postbelice și o reîncarnare politică a viziunii lui Charles de Gaulle, care contesta doctrina Eisenhower în epoca Războiului Rece și monopolul arsenalului americano-britanic care asigura umbrela de securitate nucleară euro-atlantică. După Brexit Franța a rămas unica putere nucleară din Uniunea Europeană, cel mai mare buget militar al unei țări deopotrivă UE și NATO și singurul stat UE membru permanent la Consiliul de Securitate al ONU. Sunt avantaje pe care Emmanuel Macron caută să le fructifice în realități strategice menite să transforme Parisul în capitala unde se dă ora politicii externe europene.

Din aceste motive, când s-a adresat scenei de la München, principala atenție acordată discursului său în această zonă de Europa provine din răspunsul lui Emmanuel Macron la doctrina autonomiei strategice.

Ideile sale principale – reechilibrarea coaliției transatlantice, alocarea a 2% din PIB pentru apărare, SUA devin o putere a Pacificului, autonomia strategică a UE este compatibilă cu NATO, revizitarea conceptului strategic al Alianței și sporirea rolului politic al acesteia – dezvăluie câteva tendințe ale unui decupaj geostrategic.

În primul rând, Emmanuel Macron își dorește să rămână principalul interlocutor occidental și, de ce nu, european pentru administrația de la Washington așa cum s-a întâmplat în perioada lui Donald Trump. Apoi, prin repetarea constantă și abrazivă a criticilor la adresa NATO – de la moarte cerebrală în 2019 la chestionarea relevanței acesteia în 2021 -, liderul francez nu se îndepărtează cu mult de epoca gaullistă, când Franța a părăsit structurile de comandă militară ale NATO, unde a revenit abia în 2009.

Toți aliații, inclusiv Emmanuel Macron, sunt de acord că procesul de reflecție NATO 2030 trebuie să conducă către un concept strategic pentru o alianță mai puternică din punct de vedere politic, militar și mai implicată globală. Președintele francez este conștient că NATO se bucură de un sprijin redutabil din partea SUA și Marii Britanii, aspecte reconfirmate la München, și că reprezintă umbrela de securitate a Europei de Est, însă tocmai prin această abordare încearcă el să reechilibreze coaliția transatlantică. Summit-urile NATO din 2021 și, probabil, 2022, când ar trebui adoptat noul Concept Strategic, vor fi decisive în acest sens.

Și, în fine, nuanța că “SUA devin o putere a Pacificului”, deși o realitate strategică incontestabilă, a fost, geopolitic, cel mai non-transatlantic enunț din decorul virtual al Conferinței, unde “prețuirea” relansării relației transatlantice a fost tonul principal.

Da, Emmanuel Macron este acel membru al orchestrei cu o partitură a nuanțelor ușor în dezacord.

© Munich Security Conference

Din cealaltă capitală influentă a UE – Berlin – cei 16 ani de mandat ai Angelei Merkel și schimbatul gărzilor pentru patru președinți americani și-au spus cuvântul. Pragmatică în intervențiile sale, Merkel a păstrat același ton transatlantic care o caracterizează, deși continuă să apere proiectul Nord Stream 2 cu Rusia sau recentul acord de investiții cu China, întreținând dezacorduri transatlantice. Ca joc geopolitic, este aproape similar cum Barack Obama și Joe Biden apărau acordul nuclear cu Iranul, chiar dacă acesta provoca temeri în Israel, aliatul principal al SUA în regiune. Nu întâmplător am inserat această remarcă pentru că dacă este un lucru care s-a întors în centrul politicii externe americane odată cu venirea lui Joe Biden este semantica diplomatică, iar cancelarul Germaniei știe cel mai bine acest lucru.

Astfel, susținerea exprimată la München pentru o agendă comună transatlantică în ce privește Rusia și China nu reprezintă o noutate sau o modificare de optică politică întrucât ea nu semnifică că SUA vor propune și Europa va accepta. Angela Merkel, asemenea lui Emmanuel Macron, dar cu alte specificități, caută să se asigure că Europa va avea un cuvânt greu de spus în reașezarea scenei internaționale, care va pendula o vreme între competiția dintre marile puteri și o ordine cu multipolarități regionale. 

Joncțiunea de politică externă Obama – Trump – Biden a alterat locul Americii în peisajul multilateralismului global, permițând Europei să evolueze prin diplomație, norme, ajutor umanitar și alte elemente de soft power. Astfel, pretențiile cel puțin ale părții occidentale din Uniunea Europeană de partener cvasi-egal al Statelor Unite au crescut. La fel de adevărat este însă că triada elementelor de putere internațională – politic, economic și militar – aparține încă Statelor Unite, care beneficiază încă de avantajul unei pre-eminențe globale.

Pentru București, discursurile lui Macron și Merkel trebuie privite constructiv, iar elemente care pot altera fie unitatea transatlantică, fie unitatea europeană, trebuie izolate. 

3) NATO și Uniunea Europeană. O clarificare a rolurilor în noua era transatlantică – Prezența pe scena virtuală a Conferinței a președinților Comisiei Europene, Consiliului European și secretarului general al NATO a completat creuzetul geopolitic al revigorării transatlantice.

Atât președintele Comisiei Europene, cât și președintele Consiliului European, au lăsat în urmă două senzații specifice Uniunii Europene: un optimism incurabil al forței instituțiilor normative de a promova agenda multilaterală globală și o abordare care servește interesul general al Uniunii, ținând cont de interesele tuturor statelor. Deși a invocat autonomia strategică promovată de președintele francez, liderul Consiliului European, Charles Michel, a balansat rapid această idee ca parte a eșafodajului transatlantic și a unui “pact fondator” UE-SUA. 

Faptul că ambii lideri ai instituțiilor UE au nominalizat China și Rusia drept provocări autoritare la adresa democrației și a comunității transatlantice au exemplificat că deja se construiește o multiplă cauză comună între Uniunea Europeană și Statele Unite pe scena globală. Dosarele concrete precum tranziția climatică și tranziția digitală în care Europa arată calea prin deciziile luate în 2019 și 2020 pot fi domeniile globale în care UE să conducă relația transatlantică.

După ce la edițiile din 2019 și 2020 discursurile lui Jens Stoltenberg au avut cea mai puternică vocație transatlantică, de data aceasta intervenția a generat o altă perspectivă: aceea de clarificare a rolurilor pe care NATO și Uniunea Europeană le au în construcția transatlantică.

Privit ca un “reparator” pentru modul în care conduce Alianța din 2014 încoace – agresiunea Rusiei, administrația Trump, ascensiunea Chinei reînnoirea NATO – a fost cel care i-a dat o replică de la distanță lui Emmanuel Macron. 

“UE nu poate înlocui NATO și nu poate proteja Europa. Orice încercare de a slăbi legătura transatlantică va diviza Europa”. În jargon anglo-saxon o astfel de frază este sintetizată prin “period” (punct.)

În fapt, în timp ce procesul privind Conferința pentru viitorul Europei trenează, fiind gripat până de curând în faimoasa dilemă europeană – “cine să conducă acest for?” – NATO are o foaie de parcurs clară. Propunerile lui Jens Stoltenberg pentru NATO 2030 – finanțare comună a apărării și descurajării pe flancul estic (Rusia), un fond de inovare (digital, cyber, hibrid), investiții verzi în apărare, consolidare politică, abordarea ascensiunii Chinei prin angajarea cu partenerii din Asia-Pacific – au cunoscut deja lumina zilei și au un unic scop: revizuirea Conceptului Strategic pentru a fi adoptat în 2022.

Ediția fulger de la München a fost o simfonie pentru cei care cred că relația transatlantică nu și-a spus ultimul cuvânt dominant pe arena internațională, iar recesiunea geopolitică a Occidentului pare să fi luat sfârșit în perspectiva asumării asumării unei partituri comune în fața unei epoci marcate de concurență strategică pentru supremație.

Robert Lupițu este redactor-șef, specialist în relații internaționale, jurnalist în afaceri europene și NATO. Robert este laureat al concursului ”Reporter și Blogger European” la categoria Editorial și co-autor al volumelor ”România transatlantică” și ”100 de pași pentru o cetățenie europeană activă”. Face parte din Global Shapers Community, o inițiativă World Economic Forum, și este Young Strategic Leader în cadrul inițiativelor The Aspen Institute. Din 2019, Robert este membru al programului #TT27 Leadership Academy organizat de European Political Strategy Center, think tank-ul Comisiei Europene.

Continue Reading
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

EDITORIALE

Dezinteresul național pro-european

Published

on

Editorial semnat de Dan Cărbunaru

Dacă au de ales între a respecta regulile UE și ieșitul din UE, doi din trei români ar prefera să iasă, dacă socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la Bruxelles. Așa arată rezultatele celui mai recent sondaj realizat în România, țara care e în UE de 14 ani. Țara în care după aderare venitul a crescut de la 43 la sută din media pe cap de locuitor la 72 la sută.

La doi ani după ce au avut președinția Consiliului UE, după ce a primit 66 de miliarde de euro – bani europeni, de trei ori mai mult decât a cotizat, la care se adaugă alte zeci de miliarde –  investiții europene private, cu cinci milioane de oameni muncind în alte state UE, beneficiind de libertatea de circulație, de munca și de studiu, azi, doi din trei români consideră că România trebuie să își apere interesele naționale când sunt în dezacord cu regulile UE, chiar cu riscul pierderii poziției de stat membru.

Aruncarea în neant, plonjonul încurajat pe față ne-ar lăsa cu mult în urma unei Ungarii sau Polonii care și-au rezolvat, deja, multe probleme de dezvoltare în interiorul UE.

Cei care ajung să creadă, nu pe baza vreunui raport de cercetare, ci pe baza consumului de mesaje suveraniste, suprapuse peste frustrări și suferințe reale prin care trec, că ne-ar fi mai bine să facem ce credem că e bine doar pentru noi, dacă regulile Uniunii din care facem parte ne-ar afecta interesele naționale merită întreaga atenție.

Nu doar a celor care se pregătesc să culeagă dividende politice tot mai grase din această stare de spirit întreținută abil, eficient și organizat.

Dar și a celor care își clamează, politic sau instituțional, roluri principale în serialul pro-european în care joacă în numele României. 

Între timp, tinerii europeni dezbat la Strasbourg viitorul unei Europe federale.

Continue Reading

EDITORIALE

Greutatea medaliei europene Carol cel Mare de la pieptul unui român pentru o Românie europeană și transatlantică

Published

on

© European Union 2021

Corespondență din Aachen

Rândurile ce urmează transcend dimensiunea personalizată a momentului în care președintele Klaus Iohannis a devenit primul lider român și abia al șaselea din Europa Centrală și de Est care este laureat al Premiului Carol cel Mare, o distincție care îl plasează pe orice posesor în galeria celor care au modelat, într-un fel sau altul, cu o intensitate și impact diferite, Europa unită.

Momentul a intrat în coliziune emoțională cu tragedia de la spitalul din Constanța. A treia din ultimele luni pentru un sistem sanitar îmbolnăvit și adesea în moarte în clinică încă din perioada pre-pandemie. Într-un stat incapabil, eșuat după cum însuși președintele și-a asumat să cuvânteze, să își protejeze cetățenii, premiul Carol cel Mare decernat indirect României prin intermediul șefului statului a făcut obiectul unor răsturnări contextuale, ironii și critici nefondate.

Decernarea Premiului Carol cel Mare 2020 a fost programată pentru data de 21 mai 2020 în urma unui anunț făcut în decembrie 2019, însă amânată succesiv din cauza pandemiei până la 2 octombrie 2021. Momentul a fost îndelung pregătit, iar situația nefericită a unei tragedii pentru care trebuie să blamăm 32 de ani de guvernări a fost, din nou, exploatată negativ. 

În schimb, dacă mulți din România nu au putut să înțeleagă importanța decernării acestui premiu unui român, Europa a înțeles prin ce trece România. Forumul European Carol cel Mare, la solicitarea președintelui Iohannis, a găzduit un moment de reculegere în memoria victimelor, iar președintele Consiliului European, care a susținut tradiționalul discurs de laudatio pentru acordarea premiului, și-a început această alocuțiune cu un mesaj de condoleanțe. Așa arată, într-o primă înfățisare, compasiunea și omagiul într-o Europă a solidarității și a valorilor democratice. Într-o a doua înfățișare revine în sarcina Guvernului să activeze, la necesitate, Mecanismul European de Protecție Civilă pentru a primi sprijin în cazul unor astfel de tragedii, dacă autoritățile naționale se dovedesc depășite.

Umbrită de evenimentul funest din România, ceremonia acordării Premiului Carol cel Mare surprinde imagologia unui popor pro-european, dar mai mereu în opoziție cu cei care dețin puterea, fie efectivă, fie de reprezentare. Un aspect de mentalitate, probabil provincială, pe care cu toții îl putem îmbunătăți atunci când deplângem potențiala influență redusă a României în cercurile decizionale europene și euro-atlantice.

Deși întreaga suită de discursuri a evocat personalitatea lui Klaus Iohannis – de la apărător al statului de drept la un creator de punți între Europa veche occidentală și Europa nouă răsăriteană -, în fapt ea a omagiat un popor care i-a incredințat actualului președinte, în două rânduri, misiunea de a conduce România.

Numai aruncând o privire succintă peste cuprinzătoarea listă de laureați regăsești personalități istorice – de la părinții fondatori ai UE la mari politicieni americani definitorii pentru relația transatlantică și la liderii europeni ai ultimelor trei decenii care au avut curajul unor decizii ce au adus și România în Uniunea Europeană – avem o primă mostră a importanței acestei distincții.

În auspiciile unor monumente sacre și politice ale Europei, cu peste 1200 de ani, respectiv peste 600 de ani de tradiție – Domul și Primăria din Aachen – Premiul Carol cel Mare este decernat anual pentru contribuția pe care un cetățean, adesea lideri politici, o aduce unității europene. Este acel tip de eveniment cu o istorie aparte din care decurge respectul și unitatea între țările membre ale Uniunii prin intermediul reprezentanților aleși sau numiți.

Argumentația care a stat la baza acestui premiu și-a produs sâmbătă efectele și este o recunoaștere a rolului pe care România l-a avut în Europa acelui moment, anul 2019, când Klaus Iohannis a fost declarat viitor laureat. 

Era capătul de linie al unui an ce: 1) debuta cu o președinție a Consiliului UE condusă de un guvern a cărui garanție parlamentară plasa România mai aproape de articolul 7 din Tratatul UE privind încălcarea valorilor europene; 2) continua cu un mandat de succes în negocieri diplomatice pe dosare cheie pentru viitorul Europei (vezi directiva gazului); 3) oferea o oază de prospețime viitorului Uniunii Europene prin summitul de la Sibiu; 4) repurta victorii electorale pentru platforma pro-europeană și pro-stat de drept a președintelui Iohannis (referendum și realegere la Cotroceni).

Cele patru rațiuni oferite mai sus erau îmbrăcate de contextul regional în care România pendula între insula de stabilitate europeană într-o mare iliberală eurosceptică și deriva spre naționalism. Iar insula de stabilitate își câștiga dreptul pentru care sute de mii de români manifestaseră în stradă, începând din 2017.

Aceste evoluții au făcut posibil momentul din 2 octombrie 2021, când Klaus Iohannis a devenit primul român laureat al Premiului Carol cel Mare. Nu putem prezuma dacă România ar fi primit acest premiu dacă nu Klaus Iohannis ar fi fost destinatarul, dar Klaus Iohannis a arătat în discursurile sale de la Aachen că nu ar fi putut purta cu mândria unui patriot român și european medalia Carol cel Mare dacă nu îi avea alături pe românii pro-europeni.

Semnificația acestei medalii nu este deci una exclusiv personală – un jalon într-o eventuală carieră europeană post-Cotroceni -, ci oferă un nou prilej de reafirmare românească în Europa și de a conta în circuitul deciziilor de la Bruxelles. De aceea, nu au fost întâmplătoare nici pledoariile lui Klaus Iohannis pentru aderarea României la Schengen, respingerea unei Europe cu mai multe viteze sau mustrarea atitudinii revizioniste a Ungariei privind Trianonul.

Deloc coincidente au fost și inserțiile lui Charles Michel, autor al discursului de laudatio, privind “2022 – anul apărării europene” sau înscrierea autonomiei strategice a UE în “spiritul de la Sibiu” al Declarației Summitului din 9 mai. Bruxelles-ul cunoaște afinitatea transatlantică a României, iar “rolul de constructor de punți” între Europa de Vest și de Est pentru care a fost celebrat Iohannis este la fel de potrivit pentru puntea dintre țărmurile americane și europene ale Atlanticului de Nord.

În fond, semnificația Premiului Carol cel Mare nu este îndreptată spre prețuirea și omagierea rolurilor trecute, ci un îndemn pentru acești “arhitecți politici” să continue modelarea Europei viitorului. Când cancelarul federal Konrad Adeunauer (1954) era distins cu această medalie încă nu pusese bazele Tratatului de reconciliere franco-germană de la Elysee (1963). Când cancelarul federal Helmut Kohl și președintele francez Francois Mitterand primeau în comun premiul (1988), Germania încă nu fusese reunificată și Europa extinsă. Iar când lideri precum Angela Merkel (2008), Donald Tusk (2010) sau Emmanuel Macron (2018) intrau în galeria marilor oameni de stat ai Europei, erau la începutul unei promițătoare/ prodigioase cariere în slujba cauzei Europei unite.

Fie și numai din această ultimă incursiune cu istoria premiului care poartă numele celui supranumit “Pater Europae” este necesar să înțelegem că rolul României europene și transatlantice este într-atât de mare pe cât îl dorim noi să fie.

Continue Reading

EDITORIALE

Starea Uniunii Europene: Cinci lucruri de reținut în România după discursul Ursulei von der Leyen

Published

on

© European Union 2021 - Source : EP

Discursul președintelui Comisiei Europene privind Starea Uniunii Europene, susținut anual în Parlamentul European, are toate șansele să treacă neobservat la București. Acest lucru este probabil nu pentru că spre deosebire de anii anteriori cel sau cea care ocupă fotoliul de lider al executivului european nu a menționat România, ci pentru că agenda națională este puternic cuplată la tranșarea disputelor politice care afectează bunul mers al agorei.

În fapt, am fost martorii unui discurs pregătit și livrat într-un mod remarcabil din punct de vedere politic, pe alocuri strategic, cu doze ideologice și cu mult fond emoțional.

Toate aceste aspecte nu trebuie trecute cu vederea în România, căci ele fac parte din marea dezbatere europeană și din schema procesului decizional la care și Bucureștiul este parte prin reprezentarea ministerială în Consiliu și prezidențială în Consiliul European, iar cetățenii prin intermediul europarlamentarilor români.

Parcurgând etapizat un discurs dens și cu un puternic sens metaforic, câteva idei-fulger se desprind și au sens politic și strategic pentru România:

Uniunea Europeană, lider mondial al procesului de vaccinare – este un fapt concret alimentat de cifre și aspecte factuale. În același timp, reprezintă o dovadă că modelul european și occidental de dezvoltare încă deține ingredientele pentru a depăși cu succes suita de crize cu care ne confruntăm, cel mai adesea în parteneriat cu aliații strategici cu care împărțim cele două maluri ale Atlanticului de Nord. Însă, acest statut al Europei face notă discordantă cu situația României, statul membru cu al doilea cel mai scăzut număr al persoanelor imunizate anti-COVID-19. O frază cheie rostită de Ursula von der Leyen – “Am ținut seama de știință” – nu se aplică României. O altă frază însă – “O pandemie este un maraton, nu un sprint” – ar mai putea să ne acorde o a doua șansă în a revitaliza campania de vaccinare.

Redresarea prin PNRR înseamnă reforme, nu bani – Aprobarea planului de redresare trimis de România la Bruxelles urmează să aibă loc curând. Timpul pierdut până la închiderea acestui circuit de avizare este inutil a mai fi calculat, însă ce urmează este crucial: obținerea pre-finanțării și implementarea proiectelor. Ursula von der Leyen a rostit clar, în discursul său, că reformele trebuie bazate pe recomandările din Semestru European și că adițional va fi relansată o dezbatere privind revizuirea guvernanței europene.  În egală măsură, dimensiunea luptei împotriva schimbărilor climatice a depășit stadiul conceptual, mai ales că aceasta prevede dezvoltarea surselor alternative și nepoluante de energie în contextul pachetului “Pregătiți pentru 55%”. Este un semnal că tema trebuie să devină dominantă și în România, fie că vorbim de energii de tranziție sau reconversie industrială.

Un summit european privind apărarea – Ursula von der Leyen a anunțat în discursul său platforma cu care președinția lui Emmanuel Macron peste Europa, prin prisma deținerii președinției Consiliului UE, va străluci în prima jumătate a anului viitor. Va fi, probabil, un cadru politic de aprobare a Busolei Strategice a Uniunii Europene care va rivaliza cu summitul NATO de la Madrid din vara lui 2022 privind adoptarea următorului Concept Strategic. Faptul că acest summit va fi precedat de adoptarea unei noi Declarații Comune UE-NATO este de bun augur pentru interesele strategice și de securitate ale României. Crearea unei Uniuni Europene a Apărării oferă deopotrivă oportunități și provocări, iar miza principală a României este să nu fie intensificat ecartul politic dintre promotorii-lideri ai apărării europene și partenerul strategic american.

Politica europeană de securitate cibernetică – o șansă pentru România – Dimensiunea apărării a depășit de ceva timp spațiul clasic și convențional, iar tendințele continuă a fi dominate în lumea transatlantică de modul în care NATO se raportează la noile amenințări precum cyber sau spațiu. Legătura operată de Ursula von der Leyen în discursul său între apărare și securitate cibernetică a oferit prilejul anunțării intențiilor de a edifica o politică europeană de apărare cibernetică, inclusiv de o legislație privind standardele comune, în cadrul unui nou Act european privind reziliența cibernetică. În acest sens, demersurile României – care a înființat un Centru euro-atlantic pentru reziliență și care va găzdui Centrul UE de securitate cibernetică – au un culoar potrivit de a se materializa mai departe.

Valori, stat de drept și disputa ideologică care împarte Europa – Nu mai este un secret pentru nimeni că antiteza dintre progresismul liberalilor occidentali și naționalismul tradiționalist al conservatorilor răsăriteni a devenit teatrul ciocnirilor ideologice în UE. În România, această dispută ideologică nu este la fel de bine conturată la nivel politic. În schimb, o rezoluție precum cea adoptată de Parlamentul European în ajunul discursului SOTEU privind comunitatea LGBTIQ și caracterul obligatoriu al hotărârilor CJUE merită măcar un spațiu articulat de dezbatere în România. Memoria recentă a asaltului asupra justiției și riscul activării articolului 7 din Tratatul UE, menținerea MCV și apariția unui instrument anual privind monitorizarea statului de drept și condiționarea fondurilor de eventuale derapaje sunt elemente suficiente care denotă că subiectul nu poate și nu trebuie să fie ocolit în România.

Un element aparte ține de fondul emoțional.

Cred că este pentru prima dată când, după modelul discursului SOTU susținut de președintele SUA, un președinte al Comisiei Europene are un oaspete de onoare la discursul său anual din plenul Parlamentului European. Această practică este utilizată în SUA pentru a arăta atenția pe care un lider de la Casa Albă o acordă diferitelor probleme de natură internă sau internațională.

În cazul UE, Ursula von der Leyen a invitat-o pe Beatrice Vio, o sportivă din Italia care a câștigat medalia de aur la Jocurile Paralimpice de la Tokyo la numai 119 zile după ce a trecut printr-o invervenție chirurgicală, pentru a oferi un chip “unei Uniuni Europene care are suflet și viitor”.

Un gest remarcabil pentru un discurs politic concentrat pe realizări, dar și pe ocolirea unor carențe precum apărarea valorilor comune.

Însă, același fond emoțional l-am întâlnit și în România în timpul protestelor din 2017 pentru apărarea valorilor europene sau la baia de mulțime a liderilor europeni de la Summitul de la Sibiu din 9 mai 2019.

Este, deci, vital ca România să nu își altereze acest suflet european. Dincolo de metafore, acest lucru înseamnă implementarea reformelor asumate, investiții strategice prin PNRR și celelalte programe prin fonduri europene și atingerea bornelor precum aderarea la Schengen, ridicarea MCV și pregătirea terenului pentru aderarea la zona euro.

Continue Reading

Facebook

Advertisement
ROMÂNIA6 mins ago

Varianta Omicron: România trimite un avion Tarom pentru a-și repatria cetățenii blocați în Africa de Sud și se oferă să ajute și alte state UE care nu au reușit acest lucru, în limita capacității aeronavei

U.E.2 hours ago

Premierul Poloniei acuză Rusia că folosește Nord Stream 2 pentru a șantaja Ucraina și Republica Moldova și speră că noul guvern german nu va permite ca proiectul ”să fie un instrument în arsenalul” lui Putin

COMISIA EUROPEANA3 hours ago

Margaritis Schinas transmite Marii Britanii că trebuie să-și gestioneze singură granițele și problemele legate de migranți: Dacă îmi amintesc bine, sloganul campaniei pentru Brexit a fost ”Preluăm controlul”

ROMÂNIA4 hours ago

Ministrul de externe Bogdan Aurescu participă la Forumul Regional al Uniunii pentru Mediterana şi la Reuniunea Ministerială UE – Vecinătatea Sudică

Corina Crețu5 hours ago

Eurodeputatul Corina Crețu: Peste tot în Europa social-democrația câștigă teren, mai ales în contextul perioadei dificile prin care trecem. România are nevoie de o social-democrație puternică

ROMÂNIA6 hours ago

Premierul Nicolae Ciucă, întâlnire cu ministrul Sănătății: România urmează recomandările ECDC și ale Comisiei Europene. Românii care vin din țări din sudul Africii vor fi carantinați timp de 14 zile

ROMÂNIA22 hours ago

Viktor Orban l-a felicitat pe Nicolae Ciucă pentru învestirea în funcția de prim-ministru. Premierul ungar și-a exprimat convingerea că cele două țări își vor aprofunda relațiile și vor consolida dialogul

Corina Crețu1 day ago

Eurodeputatul Corina Crețu laudă proiectul metroului de la Cluj: Îi încurajez pe toți primarii să atragă și să folosească fondurile europene

U.E.1 day ago

Emmanuel Macron și Papa Francisc au discutat despre ”perspectivele apropiatei președinții franceze” a Consiliului Uniunii Europene

NATO1 day ago

Secretarul general al NATO avertizează Rusia: Va trebui ”să plătească prețul dacă recurge la forță împotriva Ucrainei”

ROMÂNIA6 mins ago

Varianta Omicron: România trimite un avion Tarom pentru a-și repatria cetățenii blocați în Africa de Sud și se oferă să ajute și alte state UE care nu au reușit acest lucru, în limita capacității aeronavei

ROMÂNIA6 hours ago

Premierul Nicolae Ciucă, întâlnire cu ministrul Sănătății: România urmează recomandările ECDC și ale Comisiei Europene. Românii care vin din țări din sudul Africii vor fi carantinați timp de 14 zile

EUROPARLAMENTARI ROMÂNI3 days ago

Eurodeputatul Victor Negrescu: Digitalizarea reprezintă soluția pentru a eficientiza statul. Trebuie să fructificăm oportunitățile financiare europene pentru investiții în acest domeniu

EUROPARLAMENTARI ROMÂNI3 days ago

INTERVIU Eurodeputatul Victor Negrescu: Salariul minim european are menirea să crească standardele sociale în Europa, oferind oportunități egale pentru toți europenii care lucrează în orice stat membru

Alin Mituța3 days ago

Eurodeputatul Alin Mituța: România va deveni un stat sigur pentru fete și femei atunci când vom taxa fiecare violență fizică, sexuală sau emoțională

POLITICĂ3 days ago

Guvernul Nicolae Ciucă a fost învestit de Parlament cu o majoritate covârșitoare. Membrii cabinetului PNL-PSD-UDMR vor depune jurământul la Palatul Cotroceni

EUROPARLAMENTARI ROMÂNI3 days ago

Eurodeputatul Gheorghe Falcă îndeamnă companiile farmaceutice care produc vaccinul anti-COVID-19 să deruleze campanii de informare în statele UE pentru a combate dezinformarea

POLITICĂ3 days ago

Premierul desemnat Nicolae Ciucă, în Parlament: Vom garanta stabilitatea României. Vom asigura respectarea statului de drept și o politică externă bazată pe consolidarea rolului în UE și NATO și a Parteneriatului cu SUA

Marian-Jean Marinescu3 days ago

Marian-Jean Marinescu, către comisarul european pentru energie: Vreau să văd energia nucleară și gazul în viitorul act delegat pentru taxonomie. ”Fit for 55” va determina ”o cerere de energie foarte mare”

ROMÂNIA4 days ago

Virgil Popescu anunță că o companie norvegiană dorește să investească 800 de milioane de euro în România

Team2Share

Trending