Connect with us

EDITORIALE

Trei lucruri de reținut în România după simfonia transatlantică de la München: SUA revin în Europa, o agendă transatlantică privind China și Rusia, iar UE nu poate înlocui NATO

Published

on

© Munich Security Conference

Occidentul nu suferă pentru că dominația sa este în recul, ci pentru că nu joacă o partitură comună în drumul către o inevitabilă nouă epocă a marilor puteri. Cu această concluzie amară era trasă cortina peste ediția de anul trecut a Conferinței de Securitate de la München, care clama, în premieră, conceptul “Westlessness” pentru a sintetiza o dezoccidentalizare a Occidentului în sine și a lumii în ansamblu, adică o rupere a ordinii bazate pe reguli prin presiunea autoritarismului de la Moscova sau Beijing.

Până aseară, trecuseră aproape cinci ani din clepsidra relației transatlantice de la cele din urmă discursuri consonante între cele două maluri ale Atlanticului de Nord. Scena Conferinței de la München s-a deschis digital timp de câteva ceasuri pentru a pune laolaltă Washingtonul, Berlinul, Parisul, Bruxellesul și Londra, centrele de putere ale marilor actori occidentali, și pentru a concretiza ceea a lipsit lumii în anii diferiți, dar turbulenți, ai administrației Trump: reașezarea alianței transatlantice la locul său, acela de piatră de temelie de ordinii globale bazate pe reguli. O simfonie transatlantică, dar cu particularități…

Casa familiei transatlantice de aproape șase decenii, Conferința de Securitate de la München a jucat vineri rolul de platformă de conversație strategică indispensabilă în armonizarea dialogului dintre Europa și Statele Unite, oferind sub titlul “Beyond Westlessness” un adevărat “regal al liderilor” prin discursurile președinților Joe Biden și Emmanuel Macron, cancelarului Angela Merkel, prim-ministrului Boris Johnson și liderii UE și NATO, Ursula von der Leyen, Charles Michel și Jens Stoltenberg. Pe scurt: cvartetul SUA – Franța – Germania – Regatul Unit și instituțiile multilaterale democratice create, pe rând, pentru a crea condiția păcii și securității (NATO) și a bunăstării (UE) în Europa.

Cavaleria transatlantică călărește din nou, a sintetizat David M. Herszenhorn de la Politico această garnitură de discursuri găzduite virtual de ambasadorul Wolfgang Ischinger.

De la București, însă, metaforele noii agilități transatlantice se văd altfel. O simfonie transatlantică impulsionată de revenirea mult așteptată și ovaționată a Americii, cu o Germanie prudentă, cu marile instituții occidentale injectate fie cu optimism, fie cu pragmatism, și cu un membru al orchestrei cu o partitură a nuanțelor ușor distonante.

© Munich Security Conference

1) America a revenit, Alianța transatlantică a revenit – Este fraza centrală în jurul căreia a fost rotunjit discursul lui Joe Biden, primul președinte american care se adresează Conferinței de Securitate de la München, deși o altă referire a rămas cât se poate de critică “suntem într-un punct de inflexiune”. Un discurs care a apăsat pedala distanțării în mai toate aspectele de politică și de securitate internaționale de viziunile fostei administrații, o excepție majoră: China. Mai mult, aproape toate elementele invocate de Biden relevă o bătaie strategică înspre competiția strategică de lungă durată cu China, nominalizată ca atare. Memoria istorică către piatra de temelie a alianței transatlantice, apelul la salvgardarea democrațiilor, de la nivelul alianței transatlantice cu Europa și până la colaborarea în trio cu democrațiile din Asia-Pacific, combaterea schimbărilor climatice și lupta împotriva pandemiei, toată inculcă o angrenare, fie prin competiție, prin cooperare, a Chinei pentru a-i limita spațiul global de manevră.

Pentru România și Europa de Est, discursul lui Joe Biden are trei elemente rezonante: afinitatea transatlantică și asumarea clauzei de apărare colectivă din Tratatul NATO, denunțarea agresivității Rusiei, cooperarea cu Europa ca întreg și bilateral și aprecierea investițiilor europene în apărare.

Faptul că Joe Biden a legat mesajul său ca parteneriatul dintre Europa și SUA să fie piatra de temelie în relațiile internaționale și din acest secol de angajamentul SUA pentru articolul 5 nord-atlantică este o veste bună pentru România și țările din regiune care nu aderă frenetic la conceptul de suveranitate europeană promovat de Franța lui Emmanuel Macron. 

Țintirea directă a strategiei Rusiei lui Vladimir Putin – care încearcă să slăbească proiectul european și NATO pentru a intimida state individuale și a nu negocia cu o comunitate transatlantică unită – furnizează în mod direct Bucureștiului și celorlalte capitale din regiune o linie de argumentație politică, diplomatică și strategică în favoarea unei atitudini unite euro-atlantice față de Moscova și a unor noi măsuri de consolidare a flancului estic, de la Marea Baltică la Marea Neagră, precum și a înzestrării Inițiativei celor Trei Mări cu oportunități și certitudini în sectoarele transport, digital și energie.

Nu în ultimul rând, Biden a făcut o mențiune care a lipsit în anii administrației Trump, prejudiciind relația dintre Europa și SUA ca întreg.  “Permiteți-mi să șterg orice urme de îndoieli persistente, SUA vor colabora îndeaproape cu partenerii noștri din UE și din capitalele de pe tot continentul, de la Roma la Riga”, a spus președintele american. Afirmația este reconfortantă din două privințe. În primul rând, golește muniția celor care au tratat politica lui Donald Trump ca laitmotiv pentru a sădi o decuplare treptate a Europei de SUA. În al doilea rând, reafirmă un principiu vechi la Washington, acela că SUA colaborează cu aliații și asemenea principiului subsidiarității din UE; atunci când este necesar o face la nivelul UE, iar când situația o determină o face la nivel bilateral. Încă o fereastră de oportunitate pentru România, mai ales în 2021 când aniversăm un deceniu de la semnarea Declarației Comune de Parteneriat Strategic România-SUA. În fond, noua Strategie de Apărare a României definește “pre-eminența SUA” în fața Chinei drept element cheie pentru interesul național și comportamentul agresiv al Rusiei ca fiind principala amenințare la adresa României.

La același punct, un cuvânt și despre discursul lui Boris Johnson. A reprezentat o prelungire a mesajului transmis de Joe Biden, o reafirmare o făgăduinței atașamentului britanic față de securitatea europeană și un semnal pozitiv pentru flancul estic al NATO. Dacă America a revenit, Regatul Unit rămâne în Europa, chiar dacă nu în Uniune.

© Munich Security Conference

2) O agendă comună transatlantică privind Rusia și China și reechilibrarea coaliției transatlantice printr-o Europă autonomă – Nu mai este de mult timp un secret această ambiție a președintelui francez Emmanuel Macron de a construi o Europă suverană și autonomă din punct de vedere strategic. Este, în fond, în tradiția Franței postbelice și o reîncarnare politică a viziunii lui Charles de Gaulle, care contesta doctrina Eisenhower în epoca Războiului Rece și monopolul arsenalului americano-britanic care asigura umbrela de securitate nucleară euro-atlantică. După Brexit Franța a rămas unica putere nucleară din Uniunea Europeană, cel mai mare buget militar al unei țări deopotrivă UE și NATO și singurul stat UE membru permanent la Consiliul de Securitate al ONU. Sunt avantaje pe care Emmanuel Macron caută să le fructifice în realități strategice menite să transforme Parisul în capitala unde se dă ora politicii externe europene.

Din aceste motive, când s-a adresat scenei de la München, principala atenție acordată discursului său în această zonă de Europa provine din răspunsul lui Emmanuel Macron la doctrina autonomiei strategice.

Ideile sale principale – reechilibrarea coaliției transatlantice, alocarea a 2% din PIB pentru apărare, SUA devin o putere a Pacificului, autonomia strategică a UE este compatibilă cu NATO, revizitarea conceptului strategic al Alianței și sporirea rolului politic al acesteia – dezvăluie câteva tendințe ale unui decupaj geostrategic.

În primul rând, Emmanuel Macron își dorește să rămână principalul interlocutor occidental și, de ce nu, european pentru administrația de la Washington așa cum s-a întâmplat în perioada lui Donald Trump. Apoi, prin repetarea constantă și abrazivă a criticilor la adresa NATO – de la moarte cerebrală în 2019 la chestionarea relevanței acesteia în 2021 -, liderul francez nu se îndepărtează cu mult de epoca gaullistă, când Franța a părăsit structurile de comandă militară ale NATO, unde a revenit abia în 2009.

Toți aliații, inclusiv Emmanuel Macron, sunt de acord că procesul de reflecție NATO 2030 trebuie să conducă către un concept strategic pentru o alianță mai puternică din punct de vedere politic, militar și mai implicată globală. Președintele francez este conștient că NATO se bucură de un sprijin redutabil din partea SUA și Marii Britanii, aspecte reconfirmate la München, și că reprezintă umbrela de securitate a Europei de Est, însă tocmai prin această abordare încearcă el să reechilibreze coaliția transatlantică. Summit-urile NATO din 2021 și, probabil, 2022, când ar trebui adoptat noul Concept Strategic, vor fi decisive în acest sens.

Și, în fine, nuanța că “SUA devin o putere a Pacificului”, deși o realitate strategică incontestabilă, a fost, geopolitic, cel mai non-transatlantic enunț din decorul virtual al Conferinței, unde “prețuirea” relansării relației transatlantice a fost tonul principal.

Da, Emmanuel Macron este acel membru al orchestrei cu o partitură a nuanțelor ușor în dezacord.

© Munich Security Conference

Din cealaltă capitală influentă a UE – Berlin – cei 16 ani de mandat ai Angelei Merkel și schimbatul gărzilor pentru patru președinți americani și-au spus cuvântul. Pragmatică în intervențiile sale, Merkel a păstrat același ton transatlantic care o caracterizează, deși continuă să apere proiectul Nord Stream 2 cu Rusia sau recentul acord de investiții cu China, întreținând dezacorduri transatlantice. Ca joc geopolitic, este aproape similar cum Barack Obama și Joe Biden apărau acordul nuclear cu Iranul, chiar dacă acesta provoca temeri în Israel, aliatul principal al SUA în regiune. Nu întâmplător am inserat această remarcă pentru că dacă este un lucru care s-a întors în centrul politicii externe americane odată cu venirea lui Joe Biden este semantica diplomatică, iar cancelarul Germaniei știe cel mai bine acest lucru.

Astfel, susținerea exprimată la München pentru o agendă comună transatlantică în ce privește Rusia și China nu reprezintă o noutate sau o modificare de optică politică întrucât ea nu semnifică că SUA vor propune și Europa va accepta. Angela Merkel, asemenea lui Emmanuel Macron, dar cu alte specificități, caută să se asigure că Europa va avea un cuvânt greu de spus în reașezarea scenei internaționale, care va pendula o vreme între competiția dintre marile puteri și o ordine cu multipolarități regionale. 

Joncțiunea de politică externă Obama – Trump – Biden a alterat locul Americii în peisajul multilateralismului global, permițând Europei să evolueze prin diplomație, norme, ajutor umanitar și alte elemente de soft power. Astfel, pretențiile cel puțin ale părții occidentale din Uniunea Europeană de partener cvasi-egal al Statelor Unite au crescut. La fel de adevărat este însă că triada elementelor de putere internațională – politic, economic și militar – aparține încă Statelor Unite, care beneficiază încă de avantajul unei pre-eminențe globale.

Pentru București, discursurile lui Macron și Merkel trebuie privite constructiv, iar elemente care pot altera fie unitatea transatlantică, fie unitatea europeană, trebuie izolate. 

3) NATO și Uniunea Europeană. O clarificare a rolurilor în noua era transatlantică – Prezența pe scena virtuală a Conferinței a președinților Comisiei Europene, Consiliului European și secretarului general al NATO a completat creuzetul geopolitic al revigorării transatlantice.

Atât președintele Comisiei Europene, cât și președintele Consiliului European, au lăsat în urmă două senzații specifice Uniunii Europene: un optimism incurabil al forței instituțiilor normative de a promova agenda multilaterală globală și o abordare care servește interesul general al Uniunii, ținând cont de interesele tuturor statelor. Deși a invocat autonomia strategică promovată de președintele francez, liderul Consiliului European, Charles Michel, a balansat rapid această idee ca parte a eșafodajului transatlantic și a unui “pact fondator” UE-SUA. 

Faptul că ambii lideri ai instituțiilor UE au nominalizat China și Rusia drept provocări autoritare la adresa democrației și a comunității transatlantice au exemplificat că deja se construiește o multiplă cauză comună între Uniunea Europeană și Statele Unite pe scena globală. Dosarele concrete precum tranziția climatică și tranziția digitală în care Europa arată calea prin deciziile luate în 2019 și 2020 pot fi domeniile globale în care UE să conducă relația transatlantică.

După ce la edițiile din 2019 și 2020 discursurile lui Jens Stoltenberg au avut cea mai puternică vocație transatlantică, de data aceasta intervenția a generat o altă perspectivă: aceea de clarificare a rolurilor pe care NATO și Uniunea Europeană le au în construcția transatlantică.

Privit ca un “reparator” pentru modul în care conduce Alianța din 2014 încoace – agresiunea Rusiei, administrația Trump, ascensiunea Chinei reînnoirea NATO – a fost cel care i-a dat o replică de la distanță lui Emmanuel Macron. 

“UE nu poate înlocui NATO și nu poate proteja Europa. Orice încercare de a slăbi legătura transatlantică va diviza Europa”. În jargon anglo-saxon o astfel de frază este sintetizată prin “period” (punct.)

În fapt, în timp ce procesul privind Conferința pentru viitorul Europei trenează, fiind gripat până de curând în faimoasa dilemă europeană – “cine să conducă acest for?” – NATO are o foaie de parcurs clară. Propunerile lui Jens Stoltenberg pentru NATO 2030 – finanțare comună a apărării și descurajării pe flancul estic (Rusia), un fond de inovare (digital, cyber, hibrid), investiții verzi în apărare, consolidare politică, abordarea ascensiunii Chinei prin angajarea cu partenerii din Asia-Pacific – au cunoscut deja lumina zilei și au un unic scop: revizuirea Conceptului Strategic pentru a fi adoptat în 2022.

Ediția fulger de la München a fost o simfonie pentru cei care cred că relația transatlantică nu și-a spus ultimul cuvânt dominant pe arena internațională, iar recesiunea geopolitică a Occidentului pare să fi luat sfârșit în perspectiva asumării asumării unei partituri comune în fața unei epoci marcate de concurență strategică pentru supremație.

Robert Lupițu este redactor-șef, specialist în relații internaționale, jurnalist în afaceri europene și NATO. Robert este laureat al concursului ”Reporter și Blogger European” la categoria Editorial și co-autor al volumelor ”România transatlantică” și ”100 de pași pentru o cetățenie europeană activă”. Face parte din Global Shapers Community, o inițiativă World Economic Forum, și este Young Strategic Leader în cadrul inițiativelor The Aspen Institute. Din 2019, Robert este membru al programului #TT27 Leadership Academy organizat de European Political Strategy Center, think tank-ul Comisiei Europene.

EDITORIALE

SUA, NATO și UE recuplează motorul alianței transatlantice. Mize și oportunități pentru România după prima vizită a lui Antony Blinken pe sol european

Published

on

© U.S. Department of State/ Flickr

România a ieșit triumfătoare din prima vizită a șefului diplomației americane pe sol european. În cea mai mare parte, indirect. Abundența de poziții cu ramificații strategice ale secretarului de stat Antony Blinken, tete-a-tete-urile sau interacțiunile cu omologii europeni și documentele comune adoptate servesc intereselor României, ca stat membru al Uniunii Europene și al NATO. În același timp, scurta discuție dintre Antony Blinken și Bogdan Aurescu face loc unor oportunități pe care Bucureștiul trebuie să le exploreze cât mai rapid.

Aria de subiecte pe care Blinken le-a discutat cu șefii celorlalte diplomații euro-atlantice, cu președinta Comisiei Europene și cu Înaltul Reprezentant al UE au ranforsat relația transatlantică și au îndepărtat-o de deznodământul mult temut în Occidentul politic și mult dorit la Răsărit, au determinat expunerea unor mesaje clare privind subiecte spinoase precum conducta Nord Stream 2, reluarea dialogului strategic privind China pornind de la triada “cooperare – competiție – rivalitate sistemică”, reafirmarea caracterului amenințător pe care îl posedă acțiunile Rusiei pe flancul estic și au consfințit o asumare a implicării SUA în proiectele apărării europene. Cel din urmă are o valență specială pentru România, întrucât politica externă și de securitate a statului român este interdependentă cu parteneriatul strategic transatlantic, în timp ce parteneriatul strategic cu SUA constituie vedeta cu care acțiunea externă a României defilează pe plan regional și internațional.

Un subiect aparte este despre putere, democrație și autocrație. Secretarul de stat al SUA a venit la Bruxelles după o primă călătorie pe tărâmul aliaților democratici nipon și sud-coreean și în urma unei prime întâlniri cu cei mai importanți diplomați chinezi, organizată simbolic în Alaska. Simbolic pentru a etala concurența sistemică și rivalitatea în creștere. Simbolic, poate, și pentru a servi analiștilor și teoreticienilor instrumente de conceptualizare a unui nou Război Rece, de această dată între SUA și China.

Fie că am argumenta declanșarea unui nou Război Rece, fie că suntem contemporani cu drumul către o restructurare epocală a ordinii internaționale, evoluțiile din ultimele zile sunt de o dinamică uluitoare în acest sens. 

Chiar dacă lideri precum cei ai Germaniei și Franței resping teza formării unor blocuri sau antagonizarea Rusiei pentru a nu genera efectul unei apropieri strategice Moscova – Beijing, în fapt suntem pe culoarul unei competiții între democrație și autocrație. Între o ordine postbelică liberală care și-a dovedit succesul și limitele, fiind asediată pentru a-i fi exploatate vulnerabilitățile, și sisteme aproape ermetice în ce privește consolidarea puterii autoritare.

La Bruxelles, SUA, NATO și Uniunea Europeană au reînnoit jurămintele alianței transatlantice, după ce, în preambul, Uniunea Europeană a adoptat primele sale sancțiuni la adresa Chinei din 1989 încoace din cauza încălcării flagrante a drepturilor omului. Revitalizarea alianței transatlantice a mai semnat un nou capitol, dar de această dată concomitent cu vizita în China a șefului diplomației ruse. Un dialog prin care miniștrii de externe rus și chinez au menționat parteneriatul sino-rus și dorința unei contraponderi la sancțiunile occidentale, chemând și alte țări în această direcție. În același timp, Serghei Lavrov a definit relațiile Rusiei cu UE ca fiind “distruse”, iar China a răspuns la sancțiunile europene cu măsuri restrictive disproporționate, oferind mostra unui paletar mult mai sofisticat în competiția cu Occidentul.

În acest subiect aparte despre putere, democrație și autocrație își poate face loc și România. 

Una dintre temele discutate de Aurescu și Blinken în scurtul lor dialog a fost disponibilitatea României de a sprijini, în calitate de președinție-în-exercițiu a Comunității Democrațiilor, summitul democrațiilor pe care președintele Joe Biden intenționează să-l organizeze în acest an. Este un excelent liant în relația strategică dintre Washington și București care așteaptă primele contacte mai aprofundate la nivel înalt, între președinții Biden și Iohannis, între miniștrii de externe sau între cei ai apărării, mai ales că anul acesta România și SUA marchează un deceniu de la Declarația Comună a Parteneriatului Strategic și de la Acordul privind scutul antirachetă.

Istoria, ceasul aniversar și contextul aliat și internațional ne obligă la îndrăzneală strategică. O astfel de încumetare ar fi inițierea unui dialog politic pentru implicarea României în acest summit al democrațiilor alături de SUA și președintele Joe Biden.

Interesele și apartenența democratică a României la Occidentul politic nu pot fi demontate nici geopolitic sau geoeconomic, dar nici în rândul percepției sociale. Mai multe sondaje recente arată susțineri covârșitoare pentru direcția occidentală politică, economică și militară a României, în timp ce un sondaj realizat pentru NATO, deci asumat de Alianța Nord-Atlantică în raportul său anual, plasează România în topul țărilor care cred în alianța transatlantică.

O altă încumetare strategică ar fi utilizarea aniversării Declarației Comune din 2011 nu doar pentru prilejul unor vizite la cel mai înalt nivel sau apropiat de acest nivel. Ci pentru idei inovatoare precum crearea unui format de dialog “2+2” la nivelul miniștrilor de externe și ai apărării. Ar fi un concept îndrăzneț având în vedere că SUA are astfel de formate cu aliați mai puternici economic și militar, însă argumente pot exista: poziția geografică a României ca punte de proiecție către alte regiuni, găzduirea a trei baze militare de interes strategic pentru SUA (Deveselu, Mihail Kogălniceanu sau Câmpia Turzii) sau faptul că Bucureștiul se profilează ca insulă a democrației liberale într-o mare iliberală. 

Spre deosebire de aliații din regiune, România resimte din plin absența unor formate precum grupul de la Vișegrad sau grupul baltic, care au întrebuințat această apartenență pentru a avea reuniuni multilaterale cu secretarul Blinken la Bruxelles.

Dar, Bucureștiul are atuurile sale politice, democratice și militare și a preluat, de exemplu, inițiativa în această conversație privind reziliența, deopotrivă europeană și transatlantică, o temă care dă tonul adaptării NATO, discuțiilor privind viitorul UE și întăririi democrațiilor transatlantice în competiția cu autoritarismul de la Răsărit.

Fie și ca un arc peste timp, România este în măsură să răspundă afirmativ la îndemnul din 1997 al lui Bill Clinton de a păstra cursul euro-atlantic, în timp ce alți parteneri din regiune cochetează cu multiple fațete în abordarea politică. Dar avantajele își păstrează relevanța atât timp cât sunt puse în slujba politicii externe și de securitate a României, mai ales acum când SUA, NATO și UE au recuplat motorul alianței transatlantice.

Continue Reading

EDITORIALE

Op-ed | Antonio Lopez-Isturiz White, Olgierd Geblewicz, Emil Boc: O redresare europeană axată pe sate, orașe și regiuni

Published

on

© EPP - CoR

de

Antonio López-Istúriz White, secretar general al PPE

Olgierd Geblewicz, președintele Grupului PPE-CoR și mareșalul voievodatului Pomerania Occidentală

Emil Boc, primarul Municipiului Cluj-Napoca, președintele Asociației Municipiilor din România, membru PPE-CoR

Europa își are rădăcinile în fiecare sat, oraș și regiune de pe continentul nostru. Acestea sunt inimile a căror bătaie aduce Europa aproape de fiecare dintre noi. Prin ele Europa se regăsește în viața noastră de zi cu zi. Autoritățile locale și regionale sunt responsabile cu punerea în aplicare a 70 % din legislația UE și pentru jumătate din locurile de muncă din sectorul public, o treime din cheltuielile publice și două treimi din investițiile publice. În momentul în care Europa a fost grav lovită de pandemia de COVID-19, primarii și reprezentanții regionali și locali s-au aflat în prima linie și au fost prima expresie a solidarității europene.

Pandemia pune în pericol sistemele de sănătate și de protecție socială, piața noastră unică și modul în care Europa trece de la strategie la punerea în aplicare a tranziției ecologice și digitale. În momentele de criză, ne îndreptăm către cel mai de încredere nivel de guvernanță și cel mai apropiat de oameni, unde se pot rezolva problemele locale cu soluții europene.

Sănătatea noastră este, de asemenea, în mâinile autorităților locale și regionale. În 17 din cele 27 de state membre, autoritățile regionale au competențe în domeniul asistenței medicale. Satele, orașele și regiunile în fruntea cărora se află membri ai PPE s-au aflat în avangarda răspunsului la pandemie, luând măsuri de atenuare a efectelor acesteia.

Avem exemple precum guvernul regional din Piemonte din Italia, care a deschis un spital pentru a acorda asistență pacienților care au depășit faza critică a COVID-19, dar care au nevoie de îngrijiri suplimentare sau landul german Hessen, care a oferit mecanisme de finanțare întreprinderilor și lucrătorilor independenți pentru a salva locuri de muncă. Regiunea Murcia din Spania este un alt exemplu. Aceasta a lansat teleEduca, o platformă pentru a-i ajuta pe elevi să studieze. Administrațiile locale din orașe și sate au fost implicate în aplicarea unor măsuri cu caracter social. Primăria slovacă Prešov a investit într-un vehicul electric pentru a furniza alimente și medicamente persoanelor în vârstă. Orașul Espoo a pregătit un pachet de măsuri cu 25 de puncte pentru sprijinirea întreprinderilor și a sportului și culturii. Acestea sunt doar câteva dintre măsurile luate de autoritățile locale și regionale conduse de PPE din întreaga Europă pentru a aborda provocările generate de pandemie.

Clujul a apelat la ecosistemul sau local si cu ajutorul unor instrumente digitale a oferit comunitatii programe de suport  precum “Seniorii Digitali” – pentru bunicii in risc de insingurare in perioada de izolare. “Un singur Cluj” a fost de asemenea o miscare colectiva intitiata de comunitatea de creativi la care au aderat toti pentru a eficientiza eforturile si resursele de voluntariat si donatii in primele zile de lockdown.

Reprezentanții locali și regionali ai PPE reprezintă legătura dintre fiecare colț al Europei și Bruxelles. Am colaborat pentru a găsi soluții adecvate și proporționale și pentru a identifica nevoile și resursele necesare pentru a face față crizei și pentru a asigura o redresare rapidă și eficace.

În ceea ce privește planul de redresare și următorul cadru financiar multianual, politicile trebuie puse în aplicare la nivelul cel mai apropiat de cetățeni, pentru o mai mare eficiență, eficacitate și responsabilitate. Ca să dăm un exemplu concret, Grupul PPE din cadrul Comitetului Regiunilor a solicitat, de asemenea, finanțare directă pentru finalizarea pe teren a proiectelor paneuropene prin care se pot obține rezultate concrete, cum ar fi trecerea la un transport public curat.

Nu este momentul să continuăm ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ci, dimpotrivă, să facem împreună un salt înainte.

Să construim pe baza atuurilor noastre, să le fructificăm atunci când abordăm provocări asimetrice fără frontiere între nivelurile european, național, regional și local.

În acest context, PPE și Grupul PPE din cadrul Comitetului European al Regiunilor (Grupul PPE-CoR) vor organiza marți, 23 martie 2021, un eveniment online major dedicat redresării în perioada de după pandemie la nivel local și regional.

Continue Reading

EDITORIALE

Op-ed semnat de Klaus Iohannis, Ursula von der Leyen și alți opt lideri europeni: Redresarea post-COVID-19 va fi un test și în ceea ce privește drepturile femeilor

Published

on

Editorial semnat de Ursula von der Leyen, Președintele Comisiei Europene, Alexander De Croo, Prim-ministrul Regatului Belgiei, Kaja Kallas, Prim-ministrul Republicii Estonia, Sanna Marin, Prim-ministrul Republicii Finlanda, Kyriakos Mitsotakis, Prim-ministrul Republicii Elene, Micheál Martin, Prim-ministrul Irlandei, Xavier Bettel, Prim-ministrul Marelui Ducat de Luxemburg, Klaus Iohannis, Președintele României, Pedro Sánchez, Prim-ministrul Regatului Spaniei, Stefan Löfven, Prim-ministrul Regatului Suediei.

Anul acesta Ziua Internațională a Femeii are o semnificație aparte, nu doar pentru că se împlinesc 110 ani de la prima Zi Internațională a Femeii, când peste un milion de femei și bărbați și-au unit forțele și și-au făcut vocea auzită pentru drepturi egale. Ne aflăm, de asemenea, într-un moment de cotitură important în acest an pe 8 martie. În ultimul an, multe dintre viețile noastre au fost temporar afectate de cea mai severă criză de sănătate a generației noastre. În timp ce se aflau în fruntea luptei împotriva pandemiei în spitalele și centrele noastre de îngrijire medicală, femeile au fost afectate în mod disproporționat de pandemie, plătind un preț mai mare, atât din punct de vedere economic, cât și social. Violența domestică și de gen a crescut, femeile au preluat o pondere mai mare din sarcinile gospodăriei, iar cifrele lunare privind șomajul, potrivit Eurostat, arată că, în timp ce rata șomajului în rândul bărbaților a crescut de la 6,2% la 7,1% în decembrie 2020, creșterea în rândul femeilor a fost mai semnificativă, de la 6,7 % la 7,9%.

În următorii ani, trebuie să reconstruim în bine societățile și economiile noastre. Dacă vrem să evoluăm și să prosperăm în lumea post-COVID-19, avem nevoie de o abordare mai incluzivă, care să pună în valoare toate abilitățile, inclusiv pe cele ale femeilor.

Cum vom reuși să facem acest lucru?

În primul rând, trebui să depășim dezbaterile ideologice din trecut. Egalitatea dintre femei și bărbați este consacrată de articolul 23 din Carta Drepturilor Fundamentale. Acest drept nu este negociabil. Este unul dintre pilonii fundamentali pe care am construit societățile noastre europene.

În al doilea rând, mai mult ca oricând trebuie să construim contextul economic adecvat pentru egalitatea de gen. Desigur, egalitatea de gen este, din punct de vedere moral, ceea ce trebuie făcut. Dar egalitatea de șanse este importantă și pentru a permite progresul economic și social. Când femeile prosperă, societățile prosperă. Societățile în care există egalitate de gen sunt societăți mai bogate, în toate sensurile cuvântului. Conform tuturor cercetărilor, economiile în care există egalitatea de gen sunt mai performante.

Reușita reconstrucției după această criză va depinde de deciziile pe care le vom lua atunci când vom lansa programele de redresare post-COVID-19. Acestea sunt o oportunitate unică pentru a reconstrui mai eficient si mai incluziv, asigurând participarea femeilor în economie și abordând inegalitățile privind veniturile.

Dacă vrem să construim reziliență economică pe termen lung după pandemie, trebuie să ținem cont de problemele specifice de gen care au împiedicat femeile să aibă drepturi și șanse egale. De aceea trebuie să includem o abordare integratoare de succes a egalității de gen în pachetele europene de stimulare și redresare post-criză. Egalitatea de gen și, în sens mai larg, incluziunea sunt factori importanți de transformare pentru reînnoirea economiilor noastre după pandemie. Dacă vom reuși să deblocăm întregul potențial economic și antreprenorial al femeilor, eforturile noastre de redresare vor conduce la economii și societăți mai puternice și mai reziliente.

În al treilea rând, trebuie să ne intensificăm eforturile la nivel internațional. Femeile și fetele sunt adesea primele victime ale crizelor, iar pandemia de COVID-19 nu a făcut excepție. Criza de sănătate severă a expus poziția vulnerabilă a fetelor și a femeilor în multe părți ale lumii, în special în statele fragile și în cele afectate de conflicte. Este important că noua administrație americană a revenit, împreună cu noi, în lupta pentru drepturile fetelor și ale femeilor din întreaga lume. În calitate de lider global în domeniul dezvoltării, Europa are o responsabilitate specială. Trebuie să facem toate eforturile posibile pentru ca răspunsul nostru umanitar și de dezvoltare la pandemia de COVID-19 să includă consolidarea accesului la educație și asistență medicală pentru fete și femei, inclusiv prin promovarea dreptului la sănătate sexuală și reproductivă, precum și sprijinirea acestora în drumul lor spre independență economică.

Doar un editorial (Op-Ed) de Ziua Internațională a Femeii nu este suficient pentru a ajunge acolo unde ne dorim. Va fi necesar un efort mult mai susținut pentru mulți ani de acum înainte. Să profităm de acest moment pentru a construi societăți mai incluzive și mai implicate, în care drepturile egale sunt primordiale, nu numai pe hârtie, ci și în viața de zi cu zi. Va fi benefic nu doar pentru femei, ci și pentru bărbați. Egalitatea de drepturi va fi un pas înainte pentru toți, permițând și bărbaților să renunțe la rolurile și stereotipurile tradiționale.

Nu va fi ușor. Dar este posibil!

Continue Reading

Facebook

Team2Share

RUSIA9 hours ago

Cancelarul austriac Sebastian Kurz se oferă să găzduiască la Viena summitul SUA-Rusia între președinții Joe Biden și Vladimir Putin

Corina Crețu9 hours ago

Corina Crețu: România, singura țară care subfinanțează sistemul de sănătate. Guvernul putea de acum un an să redirecționeze fondurile UE necheltuite spre sănătate

REPUBLICA MOLDOVA12 hours ago

România donează Republicii Moldova cea mai mare tranșă de vaccin anti-COVID: 132.000 de doze au plecat sâmbătă spre Chișinău

INTERNAȚIONAL15 hours ago

Angela Merkel, Emmanuel Macron și Volodimir Zelenski cer Rusiei să își retragă trupele de la frontiera cu Ucraina

ROMÂNIA15 hours ago

Reprezentantul Jandarmeriei Române la Consiliul Europei, ales președinte al Comitetului pentru siguranță și securitate al Convenției Consiliului Europei

INTERNAȚIONAL15 hours ago

Joe Biden și Yoshihide Suga au lansat un nou parteneriat global SUA-Japonia pentru a depăși provocările din partea Chinei: Democraţiile pot câştiga competiţiile din secolul al XXI-lea

Alin Mituța15 hours ago

Comisia CONT din PE a aprobat programul UE de luptă antifraudă coordonat de Alin Mituța în numele Renew Europe în scopul protejării intereselor financiare al UE

Marian-Jean Marinescu16 hours ago

Marian-Jean Marinescu: Comisia Europeană începe să implementeze proiectul meu privind managementul traficului spațial, un pas în stabilirea unei noi direcții în politica spațială a UE

POLITICĂ16 hours ago

Ministrul finanțelor: Germania și-a exprimat susținerea pentru aderarea României la Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică

POLITICĂ16 hours ago

Florin Cîțu: Agenția de rating S&P a îmbunătățit perspectiva de rating a României de la negativ la stabil; Este prima modificare în sens pozitiv pentru România din 2013 încoace

PARLAMENTUL EUROPEAN2 days ago

Ratificarea acordului comercial între UE și Regatul Unit de către Parlamentul European, tot mai aproape. Comisiile AFET și INTA din PE recomandă aprobarea acestui tratat

COMISIA EUROPEANA4 days ago

Comisia Europeană preconizează că adeverința electronică verde va intra în vigoare la sfârșitul lunii iunie

EUROPARLAMENTARI ROMÂNI5 days ago

Marian-Jean Marinescu, în dialog cu tânăra generație: Reducerea emisiilor de carbon trebuie făcută într-un mod realist, ținând cont de competitivitatea economică, de locurile de muncă

COMISIA EUROPEANA1 week ago

Charles Michel explică lipsa sa de reacție cu privire la gafa de protocol din Turcia la adresa șefei Comisiei Europene: Am decis să nu facem o scenă, ci să ne concentrăm pe esența discuțiilor politice

INTERNAȚIONAL1 week ago

Președintele american, Joe Biden, cere Congresului să adopte planul de investiții: Este absolut necesar ca SUA să rămână ”prima putere mondială”

ROMÂNIA1 week ago

Guvernul mandatează Ministerul Investițiilor să negocieze Planul Național de Redresare și Reziliență la nivelul Comisiei Europene

INTERNAȚIONAL2 weeks ago

UE și Turcia sunt pregătite să-și revitalizeze relațiile în mod constructiv: Cooperarea economică, migrația și mobilitatea, pilonii unei agende „concrete și pozitive”

ROMÂNIA2 weeks ago

Premierul Florin Cîțu: În lunile aprilie și mai vor ajunge în România 8,3 milioane de doze de vaccin anti-COVID-19

ROMÂNIA2 weeks ago

Nicolae Ciucă: Institutul ”Cantacuzino” din Capitală va fi relansat cu bani din procentul anual de 2% de la Apărare

ROMÂNIA2 weeks ago

Premierul Florin Cîțu: Institutul ”Cantacuzino” va pune în valoare capacitatea și expertiza pe care le are în cadrul mecanismului european de creștere a capacității de producție a vaccinului anti-COVID-19

Advertisement
Advertisement

Trending