Înaintea erei online, informațiile erau preluate din ziare, televiziuni și reviste. În prezent, oricine poate crea un blog, poate deține o pagină Tumblr, sau își poate posta opiniile online. Așadar, în timp ce media tradițională are editori și producători care filtrează informațiile înainte ca acestea să devină publice, publicațiile individuale nu au parte de același tratament. World Economic Forum a analizat modalitățile prin care dezinformarea se produce în această eră a tehnologiei .
Oricine poate produce informații în concordanță cu propriul sistem de credințe, dând naștere unui mediu de informații neverificate, maximizând tendința de neîncredere și crescând nevoia de confirmare.
Studiile recente asupra dezinformării arată că expunerea selectivă a conținutului specific conduce la „camera ecoului”, în care utilizatorii au tendința de a forma și a-și consolida convingerile. Pentru a explica în detaliu, o „cameră de ecou” este reprezentată de un spațiu izolat din zona web-ului în care informațiile răspândite se auto-confirmă.
Ce fel de zvonuri se propagă?
Pagini despre conspirații globale, OZN-uri, reptilieni, toate având un imens ecou în spațiul online, sunt doar câteva dintre exemple. De departe, cea mai răspândită teorie conspirațională este cea legată de corelarea dintre vaccinuri și autism.
Toate aceste știri, uneori contradictorii, se proliferează pe Facebook, având tendința de a induce un climat al nesiguranței și a instiga împotriva practicilor oficiale recomandate. Putem lua aici exemplu vaccinurilor, dietelor, etc.
Printre cele mai fascinante dinamici sociale studiate se află și trollingul, un trend prin intermediul căruia se dorește propagarea de informații pur fictive și sarcastice. Ceea ce face trollingul periculos este faptul că acestea poate deveni viral, sfârșind prin a fi considerat dovadă în dezbaterile online ale activiștilor politici.
Așadar, oamenii reacționează la postări în funcție de propriile convingeri, iar rezultatele unor studii arată că se face întoarcerea la „camerele de ecou”, unde există o expunere selectivă, urmată de o confirmare părtinită.
Fenomenele virale sunt dificile de prezis, dar totuși s-a constatat că persoanele sunt mai degrabă înclinate să reacționeze la postările cu informații false, iar cu cât mai mult mai mulți „prieteni” le cred, cu atât este mai predispusă o persoană să le considere credibile.
Ce poate fi făcut pentru a lupta împotriva dezinformării?
Dezinformarea din mediul online este foarte greu de corectat. Odată ce persoanele au găsit „dovezi” incontestabile, versiunile externe și contradictorii sunt pur și simplu ignorate.
O soluție propusă de Google este una bazată pe soluții algoritmice de afișare a rezultatelor. De exemplu, aceștia alocă un scor de credibilitate al site-urilor pentru a determina ordinea afișărilor. În mod similar, și Facebook a început implementarea unui asemenea algoritm în vederea sesizării de către utilizatori a unor conținuturi false sau inadecvate.
.
.
