În ultimii 50 de ani au avut loc numeroase tentative de asasinat și asasinate soldate cu moartea unor șefi de stat și de guvern europeni, ceea ce reflectă amenințările continue din partea extremiștilor politici, a crimei organizate și a altor entități ostile. Atacul recent asupra prim-ministrului slovac Robert Fico în Handlová evidențiază pericolele persistente cu care se confruntă liderii politici. În plus, problema armelor de foc ilegale în UE exacerbează aceste riscuri, necesitând măsuri ferme și cooperare internațională pentru a asigura siguranța și securitatea oficialilor publici și a cetățenilor deopotrivă.

Cea mai recentă tentativă de asasinat împotriva unui lider european a avut loc la 15 mai împotriva premierul slovac Robert Fico. Acesta a fost împușcat de mai multe ori, suferind răni care i-au pus viața în pericol și care au necesitat mai mult de trei ore de intervenție chirurgicală. Atacul a avut loc după o ședință de guvern în orașul Handlova, situat la aproximativ 180 km de capitala Bratislava. Atacatorul, un bărbat în vârstă de 71 de ani, a fost reținut de poliție. Din declarațiile din arest, bărbatul se opune politicii premierului Fico.

Ancheta privind atacul armat este în curs de desfășurare, dar a fost descris de oficiali ca fiind motivat politic, subliniind diviziunile politice profunde din Slovacia. Fico, care a revenit la putere anul trecut, după alte două mandate, este cunoscut pentru poziția sa pro-rusă și pentru politicile interne controversate. Guvernul său a întrerupt livrările oficiale de arme către Ucraina și și-a exprimat opoziția față de aderarea Ucrainei la NATO. În plus, administrația lui Fico a promovat reforme despre care criticii susțin că ar putea submina statul de drept și sufoca societatea civilă.

Mai jos sunt prezentate unele dintre cele mai mediatizate incidente:

Tentativă de asasinare a Papei Ioan Paul al II-lea (1981)

Papa de origine poloneză a fost împușcat în Piața Sfântul Petru, în inima Vaticanului, în mai 1981. Suferind două răni prin împușcare, acesta a reușit totuși să se salveze și, câțiva ani mai târziu, agresorul său a cerut și a primit grațierea președintelui italian Carlo Ciampi.

Tentativă de asasinare a premierului spaniol Adolfo Suárez (1981)
La 23 februarie 1981, prim-ministrul spaniol Adolfo Suárez a supraviețuit unei tentative de asasinat în timpul unei tentative de lovitură de stat cunoscută sub numele de incidentul 23-F. Gărzile civile înarmate au luat cu asalt Congresul spaniol, luându-i ostatici pe Suárez și pe alți oficiali timp de 18 ore. Lovitura de stat a eșuat datorită intervenției regelui Juan Carlos I, care a ordonat liderilor militari să susțină guvernul democratic.

Asasinarea premierului suedez Olof Palme (1986)
Prim-ministrul suedez Olof Palme a fost asasinat la 28 februarie 1986, în timp ce se întorcea acasă de la un cinematograf împreună cu soția sa, în Stockholm. Palme a fost împușcat în spate de la mică distanță. În ciuda unor investigații ample și a numeroșilor suspecți de-a lungul anilor, cazul a rămas nerezolvat până în 2020, când autoritățile suedeze l-au indicat pe Stig Engström, care murise în 2000. Cu toate acestea, dovezile nu au fost suficient de tranșante pentru a închide definitiv cazul.

Tentativă de asasinare a premierului britanic Margaret Thatcher (1984)

Prim-ministrul britanic Margaret Thatcher, supranumită “Doamna de Fier”, a scăpat la limită dintr-o explozie uriașă la un hotel în care era cazată în Brighton, Anglia. Membrii Armatei Republicane Irlandeze Provizorii (IRA) au plasat o bombă cu efect întârziat în hotel înaintea conferinței Partidului Conservator.

Cinci persoane au fost ucise în explozie.

Asasinarea prim-ministrului bulgar Andrey Lukanov (1996)
La 2 octombrie 1996, prim-ministrul bulgar Andrey Lukanov a fost asasinat în fața casei sale din Sofia. Lukanov, o figură-cheie în tranziția Bulgariei de la comunism la democrație, a fost împușcat de mai multe ori. Crima, despre care se crede că a fost motivată politic, rămâne parțial nerezolvată în ciuda mai multor arestări și procese.

Tentativă de asasinare a președintelui francez Jacques Chirac (2002)
În timpul paradei de Ziua Bastiliei din 14 iulie 2002, președintele francez Jacques Chirac a supraviețuit unei tentative de asasinat. Maxime Brunerie, un extremist de extremă dreapta, a încercat să-l împuște pe Chirac cu o pușcă. Trecătorii și poliția l-au imobilizat rapid pe Brunerie, care a fost condamnat ulterior la zece ani de închisoare pentru acest atac.

Asasinarea prim-ministrului sârb Zoran Đinđić (2003)
Prim-ministrul sârb Zoran Đinđić a fost asasinat la 12 martie 2003 de un lunetist în fața clădirii guvernului din Belgrad. Đinđić, cunoscut pentru poziția sa pro-reformă și pentru opoziția față de Slobodan Milošević, a fost ținta unor grupuri de crimă organizată legate de fostul regim. Mai multe persoane au fost condamnate în legătură cu uciderea sa.

Tentativă de asasinare a președintelui ucrainean Viktor Iușcenko (2004)
În septembrie 2004, candidatul la președinția Ucrainei, Viktor Iușcenko, a fost otrăvit cu dioxină, ceea ce a dus la desfigurarea sa gravă și la probleme de sănătate. În ciuda acestui fapt, Iușcenko și-a continuat campania și a câștigat președinția. S-a crezut în general că otrăvirea a fost motivată politic, deși autorii nu au fost niciodată identificați în mod cert.

Tentativă de asasinare a cancelarului german Angela Merkel (2018)
În 2018, autoritățile germane au dejucat un complot de asasinare a cancelarului Angela Merkel. Suspectul, un extremist de extremă-dreapta, plănuia să o vizeze pe Merkel și alți politicieni de rang înalt. Complotul a fost descoperit prin intermediul unei supravegheri extinse, ceea ce a dus la arestarea suspectului și a evidențiat amenințarea persistentă a grupurilor extremiste din Europa.

Tentativă de asasinare a prim-ministrului olandez Mark Rutte (2021)
În 2021, prim-ministrul olandez Mark Rutte s-a confruntat cu o amenințare credibilă de asasinat din partea unor grupuri de crimă organizată din cauza măsurilor drastice luate de guvernul său împotriva traficului de droguri. Agențiile de informații au dezvăluit complotul, ceea ce a dus la creșterea semnificativă a măsurilor de securitate pentru Rutte. Acest incident a evidențiat amenințarea gravă reprezentată de organizațiile criminale.

Armele de foc ilegale, o preocupare semnificativă în UE

Problema armelor de foc ilegale rămâne o preocupare semnificativă în Uniunea Europeană. Potrivit unui raport din 2019 al Comisiei Europene, se estimează că în UE există 35,7 milioane de arme de foc deținute de civili, dintre care aproximativ 56% sunt neînregistrate. Conform acestor estimări, armele de foc ilegale ar depăși numărul armelor de foc deținute legal în 12 țări ale UE.

Europol raportează că aproximativ 800 000 de arme de foc sunt pierdute sau furate în UE în fiecare an, contribuind la piața ilegală a armelor de foc. Armele de foc sunt adesea traficate din zonele de conflict sau fabricate ilegal, reprezentând o amenințare substanțială la adresa siguranței și securității publice.

O parte semnificativă a armelor de foc ilegale din UE provine din Balcanii de Vest, unde există încă stocuri mari de arme de foc provenite din conflicte anterioare.

Armele de buzunar sunt cele mai des confiscate arme de foc ilegale, urmate de puști și puști de vânătoare. Armele automate, deși mai puțin răspândite, reprezintă o amenințare substanțială din cauza potențialului lor de a provoca victime în masă.

De altfel, un sondaj Eurobarometru indică că majoritatea europenilor sunt îngrijorați de nivelul infracțiunilor comise cu arme de foc și se așteaptă ca UE să ia măsuri în strânsă colaborare cu guvernele naționale.

Legislația UE privind armele de foc include reglementarea achiziționării, deținerii, importului și exportului de arme de foc civile în cadrul pieței unice și se întemeiază pe Directiva privind armele de foc (UE) 2021/555 (stabilește norme minime comune pentru achiziționarea, deținerea și transferul de arme de foc între țările UE) și pe Regulamentul (UE) nr. 258/2012 privind armele de foc (prevede norme privind exportul, importul și transportul armelor de foc, al pieselor acestora și al muniției).

De asemenea, Planul de Acțiune privind traficul cu arme de foc, adoptat în iulie 2020, ca parte a Strategiei Uniunii pentru Securitate, care se concentrează pe prevenirea traficului ilegal și pe îmbunătățirea tehnicilor de detectare și de investigare. Acesta vizează, totodată, consolidarea cooperării între statele membre și țările terțe și sprijinirea dezvoltării de noi tehnologii pentru urmărirea și localizarea armelor de foc.

La acestea se adaugă proiectele finanțate de UE care contribuie la combaterea traficului de arme, inclusiv inițiative comune și acțiuni operaționale între țările UE și țări terțe, promovarea celor mai bune practici și a inteligenței de-a lungul rutelor de trafic de arme și reducerea devierii armelor către mâini criminale.

Această abordare cuprinzătoare urmărește să răspundă preocupărilor europenilor cu privire la infracțiunile legate de armele de foc și să asigure un efort coordonat în întreaga UE pentru a combate traficul de arme de foc și utilizarea ilegală a acestora.