Cincisprezece țări ale Uniunii Europene, în frunte cu Danemarca și Cehia și cărora li s-a alăturat și România, au făcut apel la ”noi soluții” pentru a transfera mai ușor migranții în țări din afara UE, inclusiv în timpul operațiunilor de salvare pe mare, anunță AFP, citat de Agerpres.
Aceste state, printre care se află Italia și Grecia, dar nu și Ungaria, solicită Comisiei Europene ”să identifice, să dezvolte şi să propună noi mijloace şi noi soluţii pentru prevenirea imigraţiei ilegale în Europa”, potrivit acestei scrisori consultate de AFP.
Așadar, ele propun mecanisme care să permită ”detectarea, interceptarea şi, în caz de primejdie, salvarea migranţilor pe mare şi aducerea acestora într-un loc sigur într-o ţară parteneră din afara UE, unde se pot găsi soluţii de durată pentru aceşti migranţi”.
Cele 15 ţări semnatare sunt Bulgaria, Cehia, Danemarca, Finlanda, Estonia, Grecia, Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Malta, Ţările de Jos, Austria, Polonia şi România.
Statele mai sus amintite sugerează posibilitatea de a transfera mai uşor solicitanţii de azil în ţări terţe, astfel încât cererile lor să poate fi analizate acolo.
Consiliul Uniunii Europene a adoptat recent reforma de referință a sistemului european de azil și migrație. Se instituie astfel un set de norme care vor contribui la gestionarea sosirilor în mod ordonat, la crearea de proceduri eficiente și uniforme și la asigurarea unei repartizări echitabile a sarcinilor între statele membre.
Un nou element de importanță majoră al reformei este procedura obligatorie la frontieră. Această procedură se va aplica anumitor categorii de solicitanți de azil (de exemplu, celor care provin din țări cu rate scăzute de recunoaștere a cererilor de azil).
Scopul procedurii este de a se evalua rapid la frontierele externe ale UE dacă cererile sunt nefondate sau inadmisibile. Persoanele care fac obiectul procedurii de azil la frontieră nu sunt autorizate să intre pe teritoriul UE.
De asemenea, noile norme clarifică care stat membru va fi responsabil de o cerere de azil (de exemplu, în cazurile în care o persoană are un membru de familie într-o țară din UE sau atunci când cererea de azil nu este depusă în statul membru al UE în care a sosit inițial solicitantul de azil).
Un alt aspect important al reformei sistemului de migrație este introducerea unui mecanism de solidaritate pentru a asigura o repartizare mai echitabilă a responsabilității.
Noile norme combină solidaritatea obligatorie, pentru a sprijini statele membre care se confruntă cu un aflux masiv de migranți, cu flexibilitatea în ceea ce privește tipul de contribuții.
Contribuțiile statelor membre pot consta în transferuri, contribuții financiare sau, de comun acord cu statul membru beneficiar, în măsuri alternative de solidaritate (de exemplu, furnizarea de polițiști de frontieră sau acordarea de asistență pentru înființarea de centre de primire).
