Connect with us

CONSILIUL UE

DOCUMENT | România va negocia noua directivă europeană a gazului bazată pe un compromis franco-german, dar care ar putea întârzia construcția conductei Nord Stream 2

Published

on

Directiva privind gazele naturale va reprezenta la finalul președinției române a Consiliului UE unul dintre cele complicate dosare negociate de România în această perioadă pentru a reglementa importul de gaze în Uniunea Europeană și pentru a proteja piața europeană a gazului de monopolul și dependența față de un actor terț care poate dezechilibra securitatea energetică europeană.

Mandatul de negociere cu Parlamentul European pe care România, în calitate de titular al președinției Consiliului UE, l-a primit vineri de la statele membre a fost capătul de linie al unor presiuni și tratative complicate care fost interpretate în această notă, mai întâi ca urmare a poziției inițiale a Franței de a sprijini modificarea directivei în pofida intereselor Germaniei legate de acordul încheiat cu Rusia privind conducta Nord Stream 2 și, ulterior, după afirmațiile Angelei Merkel care a punctat că un compromis între țările membre a fost posibil datorită ”cooperării franco-germane”.

Potrivit documentului în baza căruia se vor desfășura negocierile obținut de CaleaEuropeană.ro, mandatul pe care președinția română îl are în cadrul acestui trilog – jargonul tehnic european care definește negocierile instituționale europene – este să încheie un acord pentru revizuirea acestei directive în care responsabilitatea ce privește reglementarea conductelor care vin spre Uniunea Europeană dinspre țările terțe cade în sarcina statului-destinație al conductei, ceea ce în cazul Nord Stream 2 este Germania.

Mandatul pe care președinția română îl are în această negociere este să omogenizeze cadrul de reglementare, păstrând autoritatea națională a statului membru implicat, dar cu respectarea normelor europene și în dialog cu instituțiile europene. Deși în documentul tehnic citat nu sunt menționate explicit proiecte energetice sau conducte de gaz, compromisul la care au ajuns țările Uniunii Europene se traduce astfel: conducta Nord Stream care va lega energetic Germania de Rusia nu a fost blocată, însă atât acest gazoduct, cât și alte proiecte energetice, pot fi întârziate dacă nu respectă regulile ce vor intra în vigoare după revizuirea acestei directive care datează din anul 2009.

În cazul în care rețeaua de conducte provine dintr-o țară terță și se conectează la cel puțin un stat membru, statele membre în cauză se consultă reciproc, iar statul membru în care se află primul punct de intrare în rețeaua statelor membre consultă țara terță de unde conductele respective își au originea, în vederea asigurării, în ceea ce privește rețeaua în cauză, a aplicării consecvente a dispozițiilor prezentei directive pe teritoriul statelor membre”, este evidențiat în textul negociat de țările UE la Bruxelles.

Mai mult, documentul prevede și posibilitatea impunerii unor termene limită ale consultărilor state membre – țări terțe, prin care trebuie verificată respectarea prevederilor directivei, și stabilește că ”în cazul în care autoritățile țării terțe nu răspund la aceste consultări într-un timp rezonzabil sau într-un termen limită, atunci autoritatea națională de reglementare pot lua decizia necesară”.

Deși aceste prevederi protejează interesele Uniunii și ale statelor membre în ansamblu, documentul cuprinde și posibilitatea acordării unor derogări de la normele cuprinse în directivă, context în care trebuie luate în considerare atât interesele naționale, cât și diversificarea și securitatea aprovizionării cu gaze naturale. Totodată, derogările nu pot fi făcută în detrimentul politicii de concurență.

”În decizia de acordare unei derogări, se ia în considerare, de la caz la caz, necesitatea de a impune condiții privind durata acesteia și accesul nediscriminatoriu la infrastructură. Se ia în considerare, în special, capacitatea suplimentară de construit sau modificarea capacității existente, orizontul de timp al proiectului și circumstanțele naționale, precum și diversificarea și securitatea aprovizionării cu gaze naturale către și în interiorul Uniunii sau orice stat membru”, este precizat într-unul dintre amendamente.

Dezacordurile dintre țările membre au fost evidente, Germania urmărind să se transforme într-o piață de intrare a gazului rusesc în Europa și să-și sporească beneficiile economice de pe urma unui proiect care valorează peste 8 miliarde de euro, Olanda, Austria și Franța au companii – Shell, OMV, Engie – implicate în acest proiect, în timp ce țările din Europa de Est văd prin această mutare o creștere și mai mare a dependenței energetice față de Rusia într-un context în care Moscova este percepută ca o amenințare după acțiunile sale agresive din vecinătatea estică a Uniunii Europene și a NATO. În prezent, Rusia furnizează 34% din gazele consumate în Europa, iar Nord Stream 2 ar aduce cota la 40% și ar crește livrarea de gaze rusești la 55 miliarde de metri cubi pe an. Mai mult, cooperarea dintre Berlin și Moscova pe acest segment a adus critici puternice Germaniei din partea Statelor Unite, aliatul strategic al Europei care oferă resursele sale de gaz natural lichefiat ca o alternativă de a reduce dependența de Rusia.

Între țările care privesc afacerea ruso-germană cu caracterul de amenințare și care susțin întărirea cooperării energetice transatlantice este Polonia, care, potrivit documentului citat, a insistat pentru ca directiva să determine aplicarea regulilor energetice europene prin faptul că statul UE de interconectare cu conducta, Germania în cazul Nord Stream 2, să dețină capacitatea de reglementare, însă cu respectarea regulilor UE și cu notificarea Comisiei Europene și supervizarea din partea acesteia.

În ce o privește pe România, ea însăși o țară cu resurse de gaze naturale peste 100 de miliarde de metri cubi pe teritoriul său la care se pot adăuga și celelalte zăcăminte potențiale din Marea Neagră, aceasta a trebuit să faciliteze compromisul dintre statele membre, asumându-și practic rolul de ”broker onest” pe care reprezentanții țării l-au invocat în multiple rânduri cu privire la modul cum înțelege Bucureștiul să își îndeplinească mandatul.

Cu 242 de dosare legislative pe rol la 1 ianuarie 2019, cu un Parlament European aflat la mai puțin de 100 de zile de finalul mandatului și cu o propunere a Comisiei Europene care datează din 2017, România începe de săptămâna viitoare discuțiile în trilog, în numele Consiliului, cu mandatul și compromisul pe care le-a negociat vineri: un mandat tehnic de a extinde aplicarea normelor privind piața gazelor naturale a UE la conductele de gaze înspre și dinspre țări terțe, având la bază un compromis politic care nu blochează interesele Germaniei, care nu afectează unitatea franco-germană și care veghează și la interesele de securitate energetică ale Uniunii și la îngrijorările țărilor din Europa de Est cu privire la riscurile unui monopol al gazului rusesc.

 

 

Robert Lupițu este redactor-șef, specialist în relații internaționale, jurnalist în afaceri europene și doctorand în domeniul reasigurării strategice a NATO. Robert este laureat al concursului ”Reporter și Blogger European” la categoria Editorial și co-autor al volumelor ”România transatlantică” și ”100 de pași pentru o cetățenie europeană activă”. Face parte din Global Shapers Community în cadrul World Economic Forum și este Young Strategic Leader în cadrul inițiativelor The Aspen Institute.

Continue Reading
Advertisement
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

CONSILIUL UE

Ministrul Teodor Meleşcanu participă luni la reuniunea Consiliului Afaceri Externe de la Bruxelles

Published

on

Ministrul afacerilor externe Teodor Meleşcanu va participa luni, 18 februarie 2019, la reuniunea Consiliului Afaceri Externe de la Bruxelles, potrivit comunicatului oficial, remis Calea Europeana.

Pe agenda reuniunii miniştrilor afacerilor externe din statele membre ale Uniunii Europene vor figura teme de actualitate, precum Ucraina, Siria, Cornul Africii și Venezuela.

În marja reuniunii CAE, ministrul afacerilor externe, Teodor Meleșcanu, va participa la un mic-dejun de lucru privind Ucraina, organizat de omologul danez, Anders Samuelsen, unde invitat special este ministrul de externe ucrainean, Pavlo Klimkin.

Consiliul Afaceri Externe va debuta cu o discuție despre afacerile curente. Înaltul Reprezentant și miniștrii afacerilor externe ar putea aduce în discuție situația din Republica Democratică Congo. De asemenea, aceștia ar putea puncta intrarea în vigoare a Acordului de la Prespa, care permite schimbarea denumirii fostei Republici iugoslave a Macedoniei.

Consiliul va purta o discuție cuprinzătoare cu privire la Ucraina, inclusiv cu privire la viitoarele alegeri, procesul de reformă și situația în materie de securitate.

Miniștrii de externe vor discuta, de asemenea, despre situația din Siria, în special despre evoluțiile recente de pe teren.

Ca urmare a vizitei Înaltului Reprezentant în Cornul Africii în perioada 9-11 februarie, Consiliul va desfășura un schimb de opinii cu privire la această regiune, trecând în revistă situația actuală.

În cursul prânzului, miniștrii de externe vor discuta despre situația din Venezuela, luând în considerare cele mai recente evoluții și prima reuniune a Grupului internațional de contact, desfășurată la 7 februarie.

Continue Reading

#RO2019EU

Ministrul George Ciamba, în plenul Parlamentului European: Sistemele antirachetă din România și Polonia au scop defensiv, iar mesajul a fost transmis foarte clar

Published

on

Sistemele antirachetă din Polonia şi România au scop defensiv, iar acest mesaj a fost transmis “foarte clar”, a declarat, miercuri, în plenul Parlamentului European, ministrul delegat pentru Afaceri Europene, George Ciamba, la finalul dezbaterii “Viitorul Tratatului INF şi impactul asupra UE”.

Ministrul delegat a transmis mesajul Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe și politică de securitate Federica Mogherini. Ciamba a participat, marţi şi miercuri, la reuniuni de la Strasbourg, în calitate de reprezentant al Preşedinţiei Consiliului UE.

Cred că nimeni nu a vorbit îndeajuns aici despre declaraţiile potrivit cărora Federaţia Rusă a început să producă noi rachete ce ar putea ţinti spre state membre, nu respectă obligaţiile tratatului, iar acest aspect trebuie să fie abordat cu mai multă seriozitate şi să fie rezolvat. Acest lucru ar trebui obţinut prin intermediul unui dialog responsabil, inclusiv la cele mai înalte niveluri. Mizele sunt prea mari“, a afirmat el, citat de Agerpres.

Ciamba a reiterat că sistemele antirachetă din România şi Polonia au scop defensiv.

Cred că este clar, am făcut acest lucru public şi a fost foarte transparent – ceea ce nu se poate spune despre rachetele ruseşti – am transmis foarte clar ce avem în aceste locuri. Am transmis foarte clar că nu e vorba de o violare a unei interdicţii de a avea rachete. Au scop defensiv şi mesajul a fost transmis foarte clar“, a explicat Ciamba.

Viitorul Tratatului privind Forțele Nucleare Intermediare se află miercuri și joi și pe agenda reuniunii miniștrilor Apărării din țările NATO, care au reiterat că Alianța Nord-Atlantică nu își dorește o nouă cursă a înarmărilor, cerând Rusiei să revină la respectarea completă și verificabilă a acordului.

”NATO a fost și este foarte unită în legătură cu problema INF, ceea ce înseamnă că transmitem un mesaj Rusiei pentru a reveni în conformitate, dar suntem, de asemenea, uniți ca în planul nostru și ne pregătim pentru o lume cu mai multe rachete rusești și fără INF”, a spus secretarul general al Alianței, Jens Stoltenberg, subliniind că nu există în Europa noi rachete nucleare americane.

Anterior reuniunii, Jens Stoltenberg a oferit clarificări suplimentare în condițiile în care a fost întrebat de o jurnalistă din Rusia, de la publicația Kommersant, dacă recunoaște acuzațiile Moscovei la adresa Washington-ului cu privire la încălcarea Tratatului INF prin existența unor lansatoare MK-41 la facilitatea Aegis Ashore din România.

”Eforturile Rusiei de a încerca să se concentreze pe sistemul de apărare antirachetă al NATO sunt o încercare de distragere a atenției față de problema reală. Aceea că Rusia desfășoară noi rachete capabile să transporte încărcătură nucleară în Europa. Fac asta de câțiva ani, într-o încălcare flagrantă a Tratatului INF. Când Rusia începe să vorbească despre altceva, atunci o face pentru a muta atenția de la problema adevăratăNu există noi rachete americane în Europa, dar sunt din ce în ce mai multe rachete rusești în Europa, dotate cu capabilitate nucleară. Acesta este motivul pentru care Tratatul INF este într-un real pericol și din același motiv solicităm Rusiei să revin la respectare în această perioadă de șase luni, salvând tratatul. Sistemul antibalistic al NATO este un sistem defensiv, nu avem rachete acolo, ci interceptori care nu sunt înarmați și sunt parte a acordului cu România și Polonia că nu vom desfășura rachete ofensive acolo. Este o încercare de a amesteca lucrurile, de a distrage atenția de la problema reală, și anume rachetele ruse”, a detaliat Jens Stoltenberg.

Statele Unite și-au suspendat începând cu 2 februarie 2019 obligațiile din Tratatul Forțelor Nucleare Intermediare și au demarat procesul de retragere din Tratatul INF, care va fi finalizat în 6 luni, cu excepția cazului în care Rusia va reveni în conformitate cu prevederile acordului prin distrugerea tuturor rachetelor sale, a lansatoarelor și a echipamentelor asociate care încalcă înțelegerea ce datează din 1987 și care interzice Rusiei şi SUA utilizarea de rachete cu o rază de acţiune între 500 şi 5.500 de km.

SUA și NATO acuză Rusia de încălcarea acestui acord strategic prin producerea și deținerea rachetei de croazieră 9M729/ SSC-8, despre care Statele Unite și Alianța Nord-Atlantică spun că este mobilă, dificil de depistat și că poate lovi orice oraș european.

Rusia, care susținut că sistemul său de rachete are o rază de acțiune de 480 km, a replicat prin suspendarea la rândul său a obligațiilor ce decurg din Tratatul INF.

Ambii președinți, Donald Trump și Vladimir Putin, au afirmat, în context, că își vor dezvolta opțiuni militare, amplificând riscul unei noi curse a înamărilor.

Continue Reading

#RO2019EU

Acord remarcabil negociat de România la nivelul UE: Parlamentul European, țările UE și Comisia Europeană au ajuns la o înțelegere provizorie care protejează piața europeană de monopolul gazelor Rusiei, dar nu blochează proiectul Nord Stream 2

Published

on

Țările membre ale Uniunii Europene, reprezentate de președinția română a Consiliului, Parlamentul European și Comisia Europeană au ajuns marți la un acord cu privire la revizuirea directivei europene a gazelor naturale, dosarul care a tensionat alianța franco-germană din cauza afacerii gazoductului Nord Stream 2 dintre Germania și Rusia și prin care Polonia, România și alte state est-europene au căutat și au reușit să întărească regulile europene, norme care nu blochează proiectul ruso-german, dar prin care se asigură că țările terțe precum Rusia să nu poată ocoli legislația UE.

Noile reguli au fost agreate provizoriu marți seară la Strasbourg, iar acestea prevăd că ”principiile legislației UE în materie de energie vor fi aplicate tuturor conductelor de gaz din și înspre țările terțe”, transmite Comisia Europeană într-un comunicat. La negocieri au participat comisarul european pentru energie și acțiune climatica, Miguel Arias Canete, președintele Comisiei de specialitate din Parlamentul European, eurodeputatul polonez Jerzy Buzek și reprezentantul președinției române, Cosmin Boiangiu, reprezentant permanent adjunct al României la UE.

Reamintim că mandatul de negociere cu Parlamentul European pe care România, în calitate de titular al președinției Consiliului UE, l-a primit vinerea trecută de la statele membre a fost capătul de linie al unor presiuni și tratative complicate care fost interpretate în această notă, mai întâi ca urmare a poziției inițiale a Franței de a sprijini modificarea directivei în pofida intereselor Germaniei legate de acordul încheiat cu Rusia privind conducta Nord Stream 2 și, ulteriordupă afirmațiile Angelei Merkel care a punctat că un compromis între țările membre a fost posibil datorită ”cooperării franco-germane”, compromisul care nu blochează proiectul Nord Stream 2, oferind senzația unei victorii germane, dar care întărește regulile europene inclusiv în acest caz. Polonia, care susține deopotrivă propria poziție, dar și pe aceea a SUA cu privire la riscurile sporirii dependenței europene de gazul rusesc. a insistat pentru ca directiva să determine aplicarea regulilor energetice europene prin faptul că statul UE de interconectare cu conducta, Germania în cazul Nord Stream 2, să dețină capacitatea de reglementare, însă cu respectarea regulilor UE și cu notificarea Comisiei Europene și supervizarea din partea acesteia. Drept reacție la compromisul țărilor UE, Rusia a avertizat că proiectul Nord Stream 2 ar putea să nu funcționeze.

Ce prevede acordul: Comisia Europeană poate exercita o supervizare sporită

Potrivit acordului, directiva permite și excepții sau derogări de la aplicarea lor, în ceea ce reprezintă formula de compromis agreată la finalul săptămânii trecute în reuniunea COREPER de la nivelul Consiliului, când Germania, secondată de Austria și de Olanda, a reușit să înduplece poziția Franței, susținută puternic de Polonia, România și țările baltice, pentru a nu-i periclita în totalitate înțelegerea energetică cu Rusia pe marginea conductei Nord Stream 2, aflată deja în construcție și care va spori dependența Europei de gazul rusesc.

În pofida excepțiilor, potrivit compromisului, directiva europeană cu privire la gazele naturale va fi revizuită pentru a permite Comisiei Europene să exercită o supervizare mai mare asupra conductelor de gaze naturale, inclusiv asupra proiectului Nord Stream 2.

Aceasta înseamnă că Uniunea Europeană va putea să impună regulile care guvernează piaţa sa internă a gazelor naturale şi conductelor care provin din ţările non-UE. De asemenea, statele membre vor fi obligate să ceară permisiunea UE atunci când negociază modificarea acordurilor de gaze naturale cu ţările non-UE, în eventualitatea în care regulile UE ar fi afectate.

Deși în acordul agreat nu sunt menționate explicit proiecte energetice sau conducte de gaz, compromisul la care au ajuns țările Uniunii Europene se traduce astfel: conducta Nord Stream care va lega energetic Germania de Rusia nu a fost blocată, însă atât acest gazoduct, cât și alte proiecte energetice, pot fi întârziate dacă nu respectă regulile ce vor intra în vigoare după revizuirea acestei directive care datează din anul 2009.

Dependența Uniunii Europene de importul gazelor naturale este în creștere și, potrivit evaluărilor europene, această tendință este așteptată să continue. UE importă cel mai mult gaz din Rusia (42%), Norvegia (34%), Algeria (10%), iar importul de gaz natural lichefiat, ceea ce reprezintă o nouă arie de cooperare transatlantică UE-SUA este la 14% din necesarul de consum la nivel european.

Ce este ownership unbundling, principiul legislației europene care poate bloca monopolul Rusiei în contextul Nord Stream 2?

Noile reguli convenite preliminar prevăd ca principiile legislației europene în domeniul energiei – accesul părților terțe, reglementarea tarifelor, separarea proprietății și transparență – tuturor aplicate tuturor conductelor de gaz din și înspre țările terțe.

Unul dintre principii – separarea proprietății – are o definiție legislativă menită să prevină monopolul unui actor asupra tranzitării și livrării de gaze naturale. Acesta prevede că nicio companie de furnizare sau de producție nu este autorizată să dețină o cotă majoritară sau să intervină în activitatea unui operator de sistem de transport. Potrivit legislației europene, dacă o singură companie operează o rețea de transmisie și generează sau vinde energie în același timp, aceasta poate avea un stimulent pentru a împiedica accesul concurenților la infrastructură. Astfel, acest lucru împiedică concurența loială pe piață și poate duce la creșterea prețurilor pentru consumatori.

Pe acest fond, dezacordurile dintre țările membre au fost evidente, Germania urmărind să se transforme într-o piață de intrare a gazului rusesc în Europa și să-și sporească beneficiile economice de pe urma unui proiect care valorează aproximativ 9,5 miliarde de euro și care alături de Olanda, Austria și Franța are companii implicate în acest proiect, în timp ce țările din Europa de Est văd prin această mutare o creștere și mai mare a dependenței energetice față de Rusia într-un context în care Moscova este percepută ca o amenințare după acțiunile sale agresive din vecinătatea estică a Uniunii Europene și a NATO. 

Mai mult, cooperarea dintre Berlin și Moscova pe acest segment a adus critici puternice Germaniei din partea Statelor Unite, aliatul strategic al Europei care oferă resursele sale de gaz natural lichefiat ca o alternativă de a reduce dependența de Rusia.

De ce afacerea Nord Stream 2 este vedeta acestei directivei?

Nord Stream este deja un proiect tradițional ruso-german, o avangardă a cooperării energetice între Berlin și Moscova, mai ales în condițiile în care unul dintre oamenii cheie ai acestui proiect este fostul cancelar federal Gerhard Schroeder, președinte al Consiliilor de administrație ale Nord Stream AG și ale Rosneft, cea mai mare companie de petrol a Rusiei.

Pe fondul relațiilor tensionate și al degradării raporturilor dintre Moscova și Occident, construirea acestei conducte a fost privită cu suspiciune și în mod alarmant de către țările est-europene, de către Ucraina dar și de către Statele Unite, care sub administrația Trump și-au propus să se transforme într-o alternativă energetică pentru Uniunea Europeană prin livrarea de gaz natural lichefiat. De altfel, și tensiunile de la summitul NATO de anul trecut dintre Donald Trump și Angela Merkel au avut la bază declarații anterioare ale președintelui american cu privire la faptul că Germania ”este prizoniera Rusiei” în contextul înțelegerii Nord Stream 2.

Anterior, în martie 2018, cu câteva luni după ce Comisia Europeană a propus revizuirea directivei gazului, Germania a aprobat construcţia şi exploatarea gazoductului Nord Stream-2, conducta submarină care ar urma să transporte gaze naturale între Rusia şi Germania și care să crească cota de gaze rusești livrate către Europa cu încă 6%.

Sistemul Nord Stream este compus din două conducte care traversează Marea Baltică din Vyborg, Rusia până în Greifswald, respectiv Lubmin, în apropierea Germaniei. Nord Stream traversează Zona Economică Exclusivă (ZEE) a Rusiei, Finlandei, Danemarcei și Germaniei, precum și apele teritoriale ale Rusiei, Danemarcei și Germaniei. 

Nord Stream 2, o conductă proiectată pentru 1200 de km între Rusia și coasta Germaniei (Greifswald) ar urma să păstreze o linie de construcție similară primei conducte, neinterferând cu Zona Economică Exclusivă a țărilor baltice și a Poloniei.

De altfel, și taberele care au negociat un compromis la reuniunea prezidată de către România, reflectă poziționările și interesele cu privire la Nord Stream 2. Companiile europene implicate alături de Gazprom în acest proiect sunt: Shell (Olanda-Marea Britanie), OMV (Austria), Engie (Franța), Wintershell, BASF și E.on (toate trei din Germania). De cealaltă parte, țările din Europa de Est, cu precădere prin vocea Polonia și a României, au în vedere riscurile și daunele strategice pe care sporirea monopolului rusesc le poate provoca.

Continue Reading
Advertisement

Facebook

Advertisement

Trending