Connect with us

CONSILIUL UE

DOCUMENT | România va negocia noua directivă europeană a gazului bazată pe un compromis franco-german, dar care ar putea întârzia construcția conductei Nord Stream 2

Published

on

Directiva privind gazele naturale va reprezenta la finalul președinției române a Consiliului UE unul dintre cele complicate dosare negociate de România în această perioadă pentru a reglementa importul de gaze în Uniunea Europeană și pentru a proteja piața europeană a gazului de monopolul și dependența față de un actor terț care poate dezechilibra securitatea energetică europeană.

Mandatul de negociere cu Parlamentul European pe care România, în calitate de titular al președinției Consiliului UE, l-a primit vineri de la statele membre a fost capătul de linie al unor presiuni și tratative complicate care fost interpretate în această notă, mai întâi ca urmare a poziției inițiale a Franței de a sprijini modificarea directivei în pofida intereselor Germaniei legate de acordul încheiat cu Rusia privind conducta Nord Stream 2 și, ulterior, după afirmațiile Angelei Merkel care a punctat că un compromis între țările membre a fost posibil datorită ”cooperării franco-germane”.

Potrivit documentului în baza căruia se vor desfășura negocierile obținut de CaleaEuropeană.ro, mandatul pe care președinția română îl are în cadrul acestui trilog – jargonul tehnic european care definește negocierile instituționale europene – este să încheie un acord pentru revizuirea acestei directive în care responsabilitatea ce privește reglementarea conductelor care vin spre Uniunea Europeană dinspre țările terțe cade în sarcina statului-destinație al conductei, ceea ce în cazul Nord Stream 2 este Germania.

Mandatul pe care președinția română îl are în această negociere este să omogenizeze cadrul de reglementare, păstrând autoritatea națională a statului membru implicat, dar cu respectarea normelor europene și în dialog cu instituțiile europene. Deși în documentul tehnic citat nu sunt menționate explicit proiecte energetice sau conducte de gaz, compromisul la care au ajuns țările Uniunii Europene se traduce astfel: conducta Nord Stream care va lega energetic Germania de Rusia nu a fost blocată, însă atât acest gazoduct, cât și alte proiecte energetice, pot fi întârziate dacă nu respectă regulile ce vor intra în vigoare după revizuirea acestei directive care datează din anul 2009.

În cazul în care rețeaua de conducte provine dintr-o țară terță și se conectează la cel puțin un stat membru, statele membre în cauză se consultă reciproc, iar statul membru în care se află primul punct de intrare în rețeaua statelor membre consultă țara terță de unde conductele respective își au originea, în vederea asigurării, în ceea ce privește rețeaua în cauză, a aplicării consecvente a dispozițiilor prezentei directive pe teritoriul statelor membre”, este evidențiat în textul negociat de țările UE la Bruxelles.

Mai mult, documentul prevede și posibilitatea impunerii unor termene limită ale consultărilor state membre – țări terțe, prin care trebuie verificată respectarea prevederilor directivei, și stabilește că ”în cazul în care autoritățile țării terțe nu răspund la aceste consultări într-un timp rezonzabil sau într-un termen limită, atunci autoritatea națională de reglementare pot lua decizia necesară”.

Deși aceste prevederi protejează interesele Uniunii și ale statelor membre în ansamblu, documentul cuprinde și posibilitatea acordării unor derogări de la normele cuprinse în directivă, context în care trebuie luate în considerare atât interesele naționale, cât și diversificarea și securitatea aprovizionării cu gaze naturale. Totodată, derogările nu pot fi făcută în detrimentul politicii de concurență.

”În decizia de acordare unei derogări, se ia în considerare, de la caz la caz, necesitatea de a impune condiții privind durata acesteia și accesul nediscriminatoriu la infrastructură. Se ia în considerare, în special, capacitatea suplimentară de construit sau modificarea capacității existente, orizontul de timp al proiectului și circumstanțele naționale, precum și diversificarea și securitatea aprovizionării cu gaze naturale către și în interiorul Uniunii sau orice stat membru”, este precizat într-unul dintre amendamente.

Dezacordurile dintre țările membre au fost evidente, Germania urmărind să se transforme într-o piață de intrare a gazului rusesc în Europa și să-și sporească beneficiile economice de pe urma unui proiect care valorează peste 8 miliarde de euro, Olanda, Austria și Franța au companii – Shell, OMV, Engie – implicate în acest proiect, în timp ce țările din Europa de Est văd prin această mutare o creștere și mai mare a dependenței energetice față de Rusia într-un context în care Moscova este percepută ca o amenințare după acțiunile sale agresive din vecinătatea estică a Uniunii Europene și a NATO. În prezent, Rusia furnizează 34% din gazele consumate în Europa, iar Nord Stream 2 ar aduce cota la 40% și ar crește livrarea de gaze rusești la 55 miliarde de metri cubi pe an. Mai mult, cooperarea dintre Berlin și Moscova pe acest segment a adus critici puternice Germaniei din partea Statelor Unite, aliatul strategic al Europei care oferă resursele sale de gaz natural lichefiat ca o alternativă de a reduce dependența de Rusia.

Între țările care privesc afacerea ruso-germană cu caracterul de amenințare și care susțin întărirea cooperării energetice transatlantice este Polonia, care, potrivit documentului citat, a insistat pentru ca directiva să determine aplicarea regulilor energetice europene prin faptul că statul UE de interconectare cu conducta, Germania în cazul Nord Stream 2, să dețină capacitatea de reglementare, însă cu respectarea regulilor UE și cu notificarea Comisiei Europene și supervizarea din partea acesteia.

În ce o privește pe România, ea însăși o țară cu resurse de gaze naturale peste 100 de miliarde de metri cubi pe teritoriul său la care se pot adăuga și celelalte zăcăminte potențiale din Marea Neagră, aceasta a trebuit să faciliteze compromisul dintre statele membre, asumându-și practic rolul de ”broker onest” pe care reprezentanții țării l-au invocat în multiple rânduri cu privire la modul cum înțelege Bucureștiul să își îndeplinească mandatul.

Cu 242 de dosare legislative pe rol la 1 ianuarie 2019, cu un Parlament European aflat la mai puțin de 100 de zile de finalul mandatului și cu o propunere a Comisiei Europene care datează din 2017, România începe de săptămâna viitoare discuțiile în trilog, în numele Consiliului, cu mandatul și compromisul pe care le-a negociat vineri: un mandat tehnic de a extinde aplicarea normelor privind piața gazelor naturale a UE la conductele de gaze înspre și dinspre țări terțe, având la bază un compromis politic care nu blochează interesele Germaniei, care nu afectează unitatea franco-germană și care veghează și la interesele de securitate energetică ale Uniunii și la îngrijorările țărilor din Europa de Est cu privire la riscurile unui monopol al gazului rusesc.

 

 

Robert Lupițu este redactor-șef, specialist în relații internaționale, jurnalist în afaceri europene și doctorand în domeniul reasigurării strategice a NATO. Robert este laureat al concursului ”Reporter și Blogger European” la categoria Editorial și co-autor al volumelor ”România transatlantică” și ”100 de pași pentru o cetățenie europeană activă”. Face parte din Global Shapers Community în cadrul World Economic Forum și este Young Strategic Leader în cadrul inițiativelor The Aspen Institute.

Continue Reading
Advertisement
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

#RO2019EU

Ce rezultate politice a obținut România după șase luni la șefia Consiliului UE pentru adoptarea viitoarei politici de coeziune

Published

on

© Council of the European Union

Recomandările de țară elaborate de Comisia Europeană în cadrul Semestrului European pentru fiecare stat membru al UE vor reprezenta un element cheie în pachetul legislativ pe care Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European îl vor aproba în privința politicii de coeziune în perioada de programare financiară 2021-2027, au reafirmat marți miniștrii țărilor UE responsabili cu politica de coeziune în cadrul ultimei reuniuni în acest format a Consiliului Afaceri Generale pe care România a prezidat-o și în care și-a expus rezultatele la acest capitol.

La finalul mandatului său la șefia Consiliului, România a prezentat raportul de progres al președinției sale cu privire la avansarea negocierilor în ce privește politica de coeziune, atât în ce ține de tratativele din interiorul Consiliului, cât și discuțiile cu Parlamentul European, iar rezultatul major cu care președinția României la Consiliul UE își încheie mandatul reprezintă ”aprobarea mandatelor de negociere” cu Parlamentul European.

Ce a obținut România după șase luni la cârma UE în privința cele mai importante politici europene de investiții pentru țara noastră?

Potrivit acestor documente, ”după propunerea Comisiei Europene, din luna mai 2018 privind acest pachet legislativ, Președinția română a Consiliului UE a adoptat parțial mandate de negociere cu Parlamentul European pentru Regulamentele care definesc premisele utilizării viitoarelor fonduri europene alocate (CPR, FEDR, FSE+ și Interreg). Toate aceste patru documente sunt legate de discuțiile privind Cadrul Financiar Multianual (CFM) și sunt relevante în elaborarea noului cadru de investiții de către Statele Membre UE”, informează un comunicat al Mininisterului Fondurilor Europene remis CaleaEuropeană.ro.

Pe de altă parte, România, țara care va beneficia de al patrulea cel mai mare buget sub anvelopa pentru coeziune (aproape 30 de miliarde de euro, în creștere cu 8%), a avut un interes strategic major în avansarea acestor tratative spre etapa lor finală. 

Comisia Europeană a propus la 2 mai 2018 un buget pentru perioada 2021-2027, un buget pe termen lung de 1.135 de miliarde de euro, echivalentul a 1,11% din venitul național brut al UE27. Între propunerile defalcate pe fiecare rubrică în parte se regăsește și bugetul pentru o politică de coeziune modernizată, care se ridică la 373 de miliarde, sumă totală din careRomânia va beneficia de al patrulea cel mai mare buget alocat (în creștere cu 8% 30,7 miliarde de euro), fiind devansată doar de Polonia (72,7 miliarde), Italia (43,4 miliarde) și Spania (38,3 de miliarde).

Ambiția României era încheierea unui acord general parțial privind politica de coeziune

În intervenția sa din cadrul reuniunii, ministrul Roxana Mînzatu, președintele de ședință al lucrărilor Consiliului de marț, a arătat că România a făcut progrese remarcabile pentru simplificarea și raționalizarea regulilor și asigurarea clarității juridice necesare.

”Poziția Consiliului include măsuri suplimentare de simplificare, dincolo de propunerea Comisiei și îmbunătățește multe cerințe care vor ușura viața beneficiarilor de fonduri europene din Uniune, fără a compromite rolul strategic al Politicii de Coeziune, care rămâne foarte aproape de inima noastră. (…) Consiliul va avea mandatele de a negocia cu Parlamentul European, pentru a ajunge la un acord și pentru a permite începerea noilor programe operaționale în timp util”, a spus Mînzatu, la Luxemburg.

Cu toate acestea, la debutul președinției române, fostul ministru Rovana Plumb preciza că Președinția română a Consiliului UE este pregătită să încheie un acord general parțial privind politica de coeziune până la 25 iunie 2019, o ambiție politică semnificativă dacă luăm în calcul faptul că Parlamentul European și-a încheiat activitatea la 18 aprilie în contextul alegerilor europene și tranziției spre un nou ciclu legislativ, perioadă în care Consiliul UE nu a mai avut partener de legiferare.

Legătura dintre politica de coeziune și recomandările de țară a fost reconfirmată

În schimb, o dimensiune importantă în viitoarea politică de coeziune va fi legătura consolidată între pachetul legislativ care definește politica de coeziune pentru anii 2021-2027 și recomandările Comisiei Europene din cadrul Semestrului European, mecanismul care reprezintă un ciclu de coordonare a politicilor economice și bugetare în cadrul UE și care face parte din cadrul de guvernanță economică al Uniunii Europene.

La acest segment, țările UE au avut o dezbatere politică privind fondurile de coeziune pentru 2021-2027 în care au reafirmat consolidarea legăturii dintre politica de coeziune și recomandările de țară.

Potrivit acestui pachet legislativ, ”recomandările specifice de țară în 2019 vor fi un element cheie al programelor financiare pentru 2021-2027”, iar acestea vor fi subiectul ”unei revizuiri în 2025 în baza recomandărilor din 2024”.

De altfel, comisarul europeană Corina Crețu, prezentă la reuniune, a subliniat că o ”legătură mai puternică cu semestrul european este esențială pentru succesul politicii de coeziune și pentru reducerea disparităților dintre statele membre și dintre regiunile UE”.

Probleme pentru România?

În cazul în care recomandările din 2019 vor fi luate în calcul în definirea programului politicii de coeziune, situația este delicată în ce privește România.

La începutul lunii iunie, Comisia Europeană a publicat recomandările specifice de ţară pentru 2019 din cadrul pachetului de primăvară al semestrului european în care a adresat un avertisment României cu privire la existenţa unei abateri semnificative de la traiectoria de ajustare spre obiectivul bugetar pe termen mediu (MTO) în 2018.

Pentru România, Comisia Europeană are cinci recomandări în raportul prezentat miercuri. Acestea vizează, în special, corectarea abaterii semnificative de la traiectoria de ajustare spre obiectivul bugetar pe termen mediu (MTO), consolidarea respectării obligaţiilor fiscale şi a procesului de colectare a taxelor, asigurarea sustenabilităţii sistemului public de pensii şi a viabilităţii pe termen lung a Pilonului II.

În cele din urmă, săptămâna trecută, șefii de stat sau de guvern au salutat în concluziile Consiliului European de vară eforturile depuse de președinția României la Consiliul Uniunii Europene privind pachetul Cadrului Financiar Multianual 2021-2027. Anul trecut, la Consiliul European de iarnă din decembrie 2018, șefii de stat sau de guvern din Uniunea Europeană au solicitat președinției României la Consiliul Uniunii Europene să continue lucrările cu privire la viitorul CFM și să elaboreze o orientare pentru următoarea etapă a negocierilor, pentru a se ajunge la un acord în cadrul Consiliului European în toamna anului 2019.

 

Continue Reading

#RO2019EU

Consiliul UE prezidat de România dă unde verde: Pe 30 iunie, la Hanoi, va fi semnat acordul ”de nouă generație” UE-Vietnam, cea mai ambițioasă înțelegere comercială încheiată vreodată cu o țară în curs de dezvoltare

Published

on

© Council of the European Union

Uniunea Europeană și Vietnam vor semna duminică, 30 iunie, la Hanoi două acorduri comerciale și de investiții în urma unei decizii luate marți de Consiliul Uniunii Europene, aflat încă sub președinție română.

La Bruxelles, Consiliul UE a luat decizia asupra semnării acordului de liber schimb (ALS și a acordului pentru protejarea investițiilor (IPA), informează un comunicat remis CaleaEuropeană.ro.

Potrivit sursei citate, acordurile vor fi semnate la 30 iunie, la Hanoi, iar înțelegerea comercială reprezintă ”cel mai ambițios acord de liber schimb încheiat vreodată cu o țară în curs de dezvoltare”.

Considerat un acord bilateral ”de nouă generație”, înțelegerea comercială UE-Vietnam prevede eliminarea aproape totală (99%) a taxelor vamale între cele două blocuri.

65% din taxele asupra exporturilor UE către Vietnam vor dispărea de îndată ce ALS va intra în vigoare, iar restul va fi eliminat treptat pe o perioadă de până la 10 ani. În ceea ce privește exporturile vietnameze către UE, 71% din taxe vor dispărea odată cu intrarea în vigoare, restul fiind eliminat pe o perioadă de până la 7 ani.

Citiți și România va promova semnarea rapidă a Acordului de Liber Schimb și a Acordului de protecție a investițiilor între UE și Vietnam

Negocierile dintre UE și Vietnam au început în iunie 2012 și au fost încheiate la 2 decembrie 2015. Cu toate acestea, încheierea formală a acordului a fost amânată de un aviz al Curții Europene de Justiție privind împărțirea competențelor între UE și statele sale membre referitoare la încheierea Acordului de liber schimb UE-Singapore.

Vietnam este cel de-al doilea partener comercial al UE de la nivelul Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), după Singapore, comerțul cu bunuri ridicându-se la o valoare de aproape 50 de miliarde de euro pe an și aproape 4 miliarde de euro în ceea ce privește serviciile.

În timp ce stocurile de investiții ale UE în Vietnam rămân modeste, în valoare de 8,3 miliarde de euro în 2016, un număr din ce în ce mai mare de companii europene se stabilesc acolo pentru a crea un hub pentru a servi regiunii Mekong.

Importurile principale ale UE din Vietnam includ echipamente de telecomunicații, îmbrăcăminte și produse alimentare. UE exportă în principal în Vietnam bunuri cum ar fi mașini și echipamente de transport, produse chimice și produse agricole.

Înțelegerea comercială cu Vietnamul este al patrulea dintr-o serie începută în ultimii ani prin Acordul CETA cu Canada, Acordurile cu Japonia și Acordul de ”nouă generație” cu Singapore.

INFOGRAFIC – Acordul comercial UE – Vietnam

 

Continue Reading

CONSILIUL UE

Situația de la sfârșitul președinției bulgare a UE, repetată și la finalul președinției României: Țările UE au amânat din nou negocierile de aderare cu Albania și Macedonia

Published

on

© Council of the European Union

Uniunea Europeană a decis să amâne din nou o decizie privind deschiderea negocierilor de aderare cu Albania și cu Macedonia de Nord, la un an distanță după ce o hotărâre similară a fost luată de Consiliul Uniunii Europene, sub președinția bulgară, când Franța, Olanda și Danemarca s-au opus să dea undă verde acestor tratative și au întârziat o astfel de decizie pentru iunie 2019.

Acum, la finalul președinției române a Consiliului UE, miniștrii pentru afaceri europene ai țărilor Uniunii au anunțat că “Consiliul European va reveni asupra acestei probleme pentru a ajunge la o decizie clară imediat ce va fi posibil şi cel mai târziu până în octombrie 2019”.

Ca și în urmă cu un an, majoritatea statelor membre au fost gata să angajeze aceste negocieri, pentru că cele două ţări candidate au satisfăcut toate exigenţele, însă Franţa, Olanda şi Danemarca au frânat procesul de aderare, iar rezerve au fost formulate, de asemenea, de Germania, notează Politico Europe.

Decizia țărilor membre, necesară fiind unanimitatea în acest caz, nu a luat astfel în calcul recomandarea Comisiei Europene de a începe tratativele cu Albania și cu Macedonia de Nord, deși conectivitatea europeană a Balcanilor de Vest a devenit o prioritate la nivelul Comisiei Europene după discursul privind starea Uniunii din 2017 al lui Jean-Claude Juncker, a fost preluată ca atare de președinția Bulgariei, care a și organizat un Summit UE – Balcanii de Vest, și a fost ținută între temele principale și de președinția României la Consiliul UE.

În concluziile adoptate la finalul unei reuniuni la Luxemburg, miniștrii au luat ”notă bună de recomandarea Comisiei Europene” de a începe negocierile atât cu Albania, cât și cu Macedonia de Nord, despre aceasta din urmă țările UE salutând din nou acordul istoric de la Prespa privind schimbarea denumirii Macedoniei de Nord.

De altfel, președintele Consiliului European, Donald Tusk, a oferit un preludiu al acestei decizii zilele trecute, în urma unei întrevederi cu președintele Macedoniei de Nord.

“Trebuie să fiu cinstit cu voi: toate ţările membre nu sunt gata să ia decizia de a angaja aceste negocieri în următoarele zile”, a avertizat Tusk.

La rândul său, preşedintele macedonean Stevo Pendarovski a avertizat că întârzierea începerii procesului de negociere pentru aderare la Uniunea Europeană accentuează ,,oboseala extinderii”.

”Trebuie să vă amintiți că am făcut ceea ce nicio altă țară nu a fost nevoită să facă vreodată pentru a adera la UE: să schimbe numele țării”, a mai spus acesta.

Actuala agendă de extindere cuprinde țările partenere din Balcanii de Vest și Turcia. Negocierile de aderare au început în 2012 cu Muntenegru, în 2014 cu Serbia și în 2005 cu Turcia. Fosta Republică iugoslavă a Macedoniei este țară candidată începând din 2005, iar Albania a obținut statutul de țară candidată în 2014. Bosnia și Herțegovina (care a depus cererea de aderare la UE în februarie 2016) și Kosovo (Acordul de stabilizare și de asociere a intrat în vigoare în aprilie 2016) sunt țări potențial candidate.

În cazul Turciei, statele membre sunt divizate între susţinători ai unei rupturi cu Ankara şi cei ai menţinerii unei relaţii cu Turcia.

În privința Balcanilor de Vest dar și în textul concluziilor convenite de țările UE, Serbia şi Muntenegru sunt considerate cele mai avansate pe calea integrării europene. Uniunea Europeană și Muntenegru, țară care anul trecut a devenit stat membru NATO, au deschis până în prezent 31 din 35 de capitole de negociere, dintre care 3 au fost agreate provizoriu. În privința Serbiei, au fost deschise 14 capitole de tratative din cele 35, dintre care 2 au fost adoptate provizoriu.

Un viitor summit UE-Balcanii de Vest ar putea fi organizat în anul 2020, sub președinția Croației la Consiliul UE.

 

Continue Reading

Summitul pentru simplificarea accesării fondurilor structurale

Facebook

Advertisement
Advertisement

Trending