Corespondență din München

Multipolarizare. Acesta este cuvântul cu care demarează săptămâna geopolitică a cărei linie de finish este la München, sub auspiciile prestigioasei Conferințe de Securitate, și care caută să încapsuleze actuala stare de fapt a relațiilor internaționale, aflate la intersecția dintre politica “Maga Carta” a celei de-a doua administrații Trump care a abdicat de la marea strategie ce a servit drept fundament al “Pax Americana”, viziunile de rivieră în Orientul Mijlociu și de “acaparare de teritorii” prin care SUA nu mai sunt percepute drept “ancoră de stabilitate, ci un risc”, intrarea în cel de-al patrulea an al războiului din Ucraina purtat de “Rusia țarului”, furtuna polară a Europei către competitivitate și autonomie în securitate și apărare în timp ce pedala tarifelor americane și contra-tarifelor europene nu a fost apăsată puternic deocamdată, ascensiunea Chinei și rolul din ce în ce mai influent al giganților din sfera tehnologiilor. Faptul că lumea devine din ce în ce mai “multipolară” a devenit un truism al dezbaterilor privind politica externă. Deși măsura în care lumea de astăzi este deja multipolară este discutabilă, “multipolarizarea” lumii este un fapt: pe de o parte, puterea se transferă către un număr mai mare de actori care au capacitatea de a influența principalele probleme globale. Pe de altă parte, lumea se confruntă cu o polarizare crescândă atât între state, cât și în interiorul acestora, ceea ce îngreunează abordarea comună a crizelor și amenințărilor globale.

Acesta este șapoul cu care raportul anual al Conferinței de Securitate de la München (MSC) prefațează reuniunea din acest an prestigiosului for al securității transatlantice și internaționale ce are loc la în perioada 14-16 februarie la celebrul hotel Bayerischer Hof din capitala Bavariei. Intitulat suplu “Multipolarizare”, raportul pune în balanță cazuistica politicii internaționale, cu marile sale teme, cu definirea conceptuală a lumii în care trăim. Deși nu trage concluzia sfârșitului ordinii internaționale bazate pe reguli, documentul care va ghida discuțiile dintre liderii lumii, îndeosebi cei europeni și transatlantici, observă în mod clar o schimbare continuă a puterii către un număr mai mare de state care concurează pentru influență. Astfel, multipolarizarea devine termenul ce explică această transformare a puterii într-o epocă pe care mulți lideri deja au denumit-o una a hiper-competiției globale.

🌐 The #MSCreport 2025 is out now!

Multipolarization
[ˌmʌltiˌpoʊlərəˈzeɪʃən]
noun

A rise of new power poles coupled with increased polarization of domestic and international politics.

Read the Munich Security Report 2025 here: https://t.co/RFLT3fyKRU pic.twitter.com/V1GhBFWzO2

— Munich Security Conference (@MunSecConf) February 10, 2025

Primul descălecat în Europa al noii administrații Trump și reprezentare stelară a Uniunii Europene

În ajunul împlinirii a trei ani și intrării în al patrulea de conflict ruso-ucrainean, MSC va coincide și “cu primul descălecat” în Europa al noii administrații americane a republicanului Donald Trump, pe scena Conferinței fiind așteptați vicepreședintele J.D. Vance – fiind o tradiție ca omul numărul doi de la Casa Albă să onoreze acest forum remarcabil pentru relația transatlantică – secretarul de stat Marco Rubio, secretarul apărării Pete Hegseth, dar și trimisul special al președintelui SUA pentru războiul Rusiei în Ucraina, generalul în rezervă Keith Kellogg. Uniunea Europeană va avea o reprezentare stelară prin președinții Consiliului European (Antonio Costa), Comisiei Europene (Ursula von der Leyen), Parlamentului European (Roberta Metsola), prin Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politică de securitate (Kaja Kallas) și prin primul comisar european pentru apărare (Andrius Kubilius). Mark Rutte va participa în premieră la MSC din postura de secretar general al NATO. Conferința va fi deschisă de președintele federal german Frank-Walter Steinmeier, cu nouă zile înainte ca Germania să meargă la urne pentru scrutinul legislativ anticipat în care formațiunile tradiționale de centru-dreapta și centru-stânga sunt amenințate de creșterea extremismului de dreapta și de stânga. Alte țări G7 și NATO influente precum Canada, Franța și Italia vor fi prezent la nivelul miniștrilor de externe. România va fi reprezentată de ministrul de externe Emil Hurezeanu, fost ambasador al țării în Germania, și de ministrul apărării naționale Angel Tîlvăr. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski este așteptat la München, în timp ce pentru al treilea an consecutiv Rusia nu a fost invitată să participe.

Per total, la ediția din acest an a Conferinței sunt așteptați să participe aproximativ 60 de șefi de stat și de guvern, 150 de miniștri și lideri ai principalelor organizații internaționale.

Multipolarizare #1 sau cei “4 C”: Contestarea din interior și exterior a ordinii liberale vs. coexistență, concurență și ciocnire între mai multe modele de ordine

În timp ce sistemul internațional actual prezintă elemente de unipolaritate, bipolaritate, multipolaritate și non-polaritate, multipolarizarea devine evidentă în ceea ce privește difuzarea puterii materiale și în faptul că lumea a devenit mai polarizată ideologic.

După rapoartele din 2020 – “Westlessness“, din 2021 – “Beyond Westlessness: Renewing Transatlantic Cooperation, Meeting Global Challenges”, din 2022 – “Turning the Tide – Unlearning Helplessness“, din 2023 – “Re:vision”, din 2024 – “Lose-Lose?”, raportul din 2025 – “Multipolarization” – constată cum liberalismul politic și economic, care a modelat perioada unipolară de după Războiul Rece, nu mai este “singurul joc în oraș”, modelul fiind din ce în ce mai contestat din interior, după cum o demonstrează creșterea populismului naționalist în multe democrații liberale. El este contestat din exterior, după cum o demonstrează o bifurcație ideologică tot mai mare între democrații și autocrații, precum și apariția unei lumi în care coexistă, concurează sau se ciocnesc mai multe modele de ordine.

În întreaga lume, această multipolarizare generează sentimente contradictorii, iar raportul MSC pune în balanță formele optimiste și pesimiste care ghidează această stare.

Perspectiva optimistă evidențiază oportunități pentru o guvernanță globală mai incluzivă și constrângeri mai mari asupra Washingtonului, considerat de mulți drept o putere prea dominantă. În viziunea pesimistă, multipolarizarea crește riscul de dezordine și conflict și subminează cooperarea eficientă.

Multipolarizare #2: Maga Carta sau abdicarea lui Trump de la “Pax Americana”

Victoria prezidențială a lui Donald Trump a îngropat consensul privind politica externă a SUA de după Războiul Rece, conform căruia o mare strategie a internaționalismului liberal ar servi cel mai bine interesele SUA. 

Pentru Trump și mulți dintre susținătorii săi, ordinea internațională creată de SUA constituie o afacere proastă. În consecință, este posibil ca SUA să abdice de la rolul său istoric de garant al securității Europei – cu consecințe semnificative pentru Ucraina. 

Politica externă a SUA în următorii ani va fi probabil modelată de competiția bipolară a Washingtonului cu Beijingul. Totuși, acest lucru ar putea accelera multipolarizarea sistemului internațional.

Raportul mai indică faptul că în timp ce alegerea lui Donald Trump poate semnala sfârșitul Pax Americana, care a debutat după al Doilea Război Mondial și și-a confirmat vigoarea în timpul și după Războiul Rece, și poate duce la o redefinire a rolului global al SUA de gardian al ordinii internaționale, nimic nu sugerează că Washingtonul va renunța la poziția sa de “fruntaș” în viitorul apropiat.

Cu toate acestea, raportul MSC arată că analiștii optimiști nu mai percep Washingtonul drept “o ancoră de stabilitate, ci mai degrabă un risc care trebuie acoperit” din cauza “acaparărilor de teritorii” cu care Donald Trump a amenințat recent Canada, Groenlanda și Panama.

Multipolarizare #3: China în pole-position

China este cel mai proeminent și mai puternic susținător al unei ordini multipolare din lume, prezentându-se ca un avocat al țărilor din așa-numitul Sud Global. Cu toate acestea, mulți occidentali consideră pledoaria Beijingului pentru multipolaritate drept o acoperire retorică pentru urmărirea unei competiții de mare putere cu SUA. În ciuda succesului considerabil al Chinei de a mobiliza nemulțumirile față de actuala ordine globală, progresul economic și militar al țării se confruntă cu o serie de obstacole interne. În plus, sub președinția lui Trump, eforturile SUA de a împiedica China se vor intensifica probabil – dar Beijingul ar putea beneficia, de asemenea, de retragerea SUA din angajamentele internaționale sau de îndepărtarea de către Washington a partenerilor de lungă durată.

Multipolarizare #4: O furtună polară perfectă

Pentru UE, care întruchipează ordinea internațională liberală, contestarea crescândă a elementelor fundamentale ale ordinii reprezintă o provocare deosebit de gravă. Războiul Rusiei împotriva Ucrainei și ascensiunea populismului naționalist în multe societăți europene, printre altele, pun în pericol elemente-cheie ale viziunii liberale a UE, care e confruntă cu vânturi potrivnice de ceva timp, iar aceste vânturi s-au transformat acum într-o furtună perfectă.

Realegerea lui Donald Trump ar putea intensifica aceste provocări și ar putea relansa dezbaterea dacă UE trebuie să devină un pol autonom în politica internațională. Dar ar putea, de asemenea, să încurajeze mișcările populiste care adâncesc diviziunile interne ale Europei și subminează capacitatea UE de a aborda crizele cu care se confruntă.

Multipolarizare #5: Rusia și sacrificarea pieselor de șah de către țar

În acest secol, niciun stat nu a depus eforturi mai mari decât Rusia pentru a răsturna ordinea internațională. Moscova are în vedere o ordine mondială multipolară formată din „state civilizaționale”, așa cum se percepe Rusia însăși. Țările mai mici – pentru Rusia, Ucraina se numără printre acestea – intră în sfera de influență a unui stat civilizațional. În ciuda discrepanțelor dintre imaginea de sine a Moscovei și baza sa reală de putere, Rusia perturbă cu succes eforturile de stabilizare a ordinii internaționale. În același timp, se confruntă cu probleme economice din ce în ce mai mari și cu consecințele suprasolicitării imperiale. Faptul că țara își poate pune în aplicare viziunea privind sferele de influență multipolare va depinde de reacția celorlalți.

Multipolarizare #6: Sudul global, cu accent pe Africa de Sud și Brazilia, Asia-Pacific, cu accent pe India și Japonia

Raportul MSC se apleacă și asupra modului în care multipolarizarea lumii este percepută de alte puteri emergente precum Africa de Sud, Brazilia și India (care fac parte din grupul BRICS) și de Japonia, o putere regională care întruchipează ordinea internațională bazată pe reguli.

Criticile liderilor indieni la adresa ordinii internaționale existente și îmbrățișarea noțiunii de multipolaritate sunt inseparabil legate de încercarea Indiei de a obține un loc în rândul principalelor puteri ale lumii. Liderii brazilieni consideră că apariția unei ordini multipolare reprezintă o oportunitate de a reforma structurile de putere învechite și de a oferi țărilor din Sudul Global o voce mai puternică. Adoptarea de către Africa de Sud a noțiunii de multipolaritate nu poate fi separată de critica sa la adresa ordinii internaționale existente, în special a instituțiilor internaționale nereprezentative. 

În ceea ce o privește, Japonia este prin excelență o putere a status quo-ului, profund bazată pe internaționalismul liberal și pe preeminența SUA. Japonia este deosebit de tulburată de sfârșitul momentului unipolar, de ascensiunea Chinei și de perspectiva unei noi ordini multipolare.

Raportul arată că viziunile despre multipolaritate sunt, de asemenea, polarizate. Acest lucru face din ce în ce mai dificilă adaptarea pe cale pașnică a ordinii existente, evitarea noilor curse ale înarmărilor, prevenirea conflictelor violente în interiorul și între state, permiterea unei creșteri economice mai favorabile incluziunii și abordarea în comun a amenințărilor comune, precum schimbările climatice. Deoarece marile și mai puțin marile puteri nu pot face față singure acestor provocări, cooperarea lor va fi esențială. Dar pentru ca această cooperare să se materializeze, lumea ar putea avea nevoie de o “depolarizare”. Anul 2025 va arăta dacă acest lucru este posibil – sau dacă lumea va deveni și mai divizată decât este.

Conferința de Securitate de la München reprezintă cel mai prestigios forum consacrat securității transatlantice și internaționale și a devenit, de la înființarea sa în 1963, o întâlnire esențială anuală pentru comunitatea strategică internațională. MSC s-a transformat într-un forum independent dedicat promovării soluționării pașnice a conflictelor și a cooperării internaționale și dialogului. În plus, față de conferința emblematică anuală din februarie, MSC găzduiește în mod regulat alte evenimente de mare amploare în capitalele din întreaga lume.

CaleaEuropeana.ro va relata, pentru al optulea an consecutiv, de la acest important for de dezbateri consacrat securității și apărării la nivel internațional. (Urmăriți aici corespondența premieră CaleaEuropeană.ro de la ediția din 2018, aici corespondența de la ediția din 2019, aici corespondența din 2020, aici relatările din 2021, aici corespondența virtuală din 2022, aici corespondența de la ediția din 2023, aici corespondența din 2024 și aici corespondența din 2025).