Cum poate Romania sa isi refaca imaginea in UE in 2013

de Radu MAGDIN

Acest articol se doreste mai mult a fi o schema de strategie de bun simt decat un oracol care sa confirme/ infirme ca suntem fara de speranta europeana; ca suntem sau nu “altfel”. Romania nu are de ce sa fie “altfel” in Uniunea Europeana, si totusi este, pe moment, din carente de fond (justitie, Schengen, buna administrare – inclusiv de fonduri) si forma (imagine deteriorata din “plin” in 2012). Daca in 2013, Romania decide sa ramana “altfel”, e numai vina ei si a celor care o conduc; daca nu stiu sa se inteleaga intre ei macar in plan extern (o minima pace de dragul reputatiei noastre internationale), e culpa partajata a conducatorilor tarii si a sefilor opozitiei.

Sa ne concentram insa pe solutiile pentru refacerea imaginii noastre in Uniunea Europeana. Asta inseamna Bruxelles, dar si capitalele nationale. Propun sa incepem cu capitalele nationale, pentru ca vom scapa mai repede. In primul rand, trebuie sa constientizam -si sa ne asumam concluzia- ca fiecare stat membru are propriile sale interese si ca suntem priviti prin prisma acestora. Poate fi vorba de interese politice (afinitati sau lipsa lor), economice (investiti straine, balanta comerciala bilaterala) sau strategice (alianta utila sau nu). Aceste interese trebuie analizate cu atentie si vazut cu cine suntem compatibili si in ce dosare. In unele teme vom “merge” cu Franta, in altele cu Spania sau Italia, in altele cu Presedintia irlandeza a UE, in altele cu statele Visegrad+. E nevoie de o analiza lucida, dincolo de prietenie. De altfel, prietenia intre natiuni nu trebuie confundata cu afinitatea (presupusa de exemplu intre popoarele latine, sau intre cele slave); ea se cultiva in timp, si se impleteste cu interesele. De exemplu, ne putem imprieteni rapid cu Germania, pe masura relatiei avute traditional cu Franta? Posibil, dar nu si foarte probabil. Oricum, Parisul, Berlinul, Londra, Roma, Varsovia -si altele- asteapta de la noi -macar o minima- predictibilitate. Partenerii europeni vor sa stie la ce sa se astepte de la noi pe fond; daca le facem surprize, sa fie de bine. Trebuie totodata sa intelegem ca nu e nevoie sa fim prieteni cu toata lumea; nici macar sa ne intelegem sau fi placuti de toata lumea. E suficient sa fim respectati, si sa avem cateva punti strategice cheie pe care sa urcam cu fruntea sus in Uniune. Asta inseamna si sa nu fim periodic poftiti in fata clasei de Comisia Europeana sau de cancelarii europene.

Ce se poate face la Bruxelles? Aici e un pic mai complicat caci “Bruxellesul” e ceva generic care exprima interese diferite, in continua miscare. Pe langa interesele statale – exprimate prioritar in sanul Consiliului – avem prezente in oras interese de business, asociatii, federatii, societate civila, dar mai avem si doi actori institutionali mari si tari (pe langa Consiliul mentionat mai devreme). Ei sunt deseori citati in Romania: Parlamentul European si Comisia Europeana. Gestiunea relatiei cu PE si CE e cheie. In primul rand, e penibil ca un stat membru sa faca obiectul unei rezolutii pe teme de derapaje democratice in PE; au mai patit-o si altii, Ungaria si Italia, de exemplu, dar nu e un titlul de glorie. In al doilea rand, cel putin la fel de penibil e sa te traga de urechi periodic Comisia Europeana. Si mai “distractiv” e ca atat rezolutiile cat si mare parte din sesizarile la adresa Comisiei sunt ridicate la fileu din plan national. Scenariul tipic e ca opozitia se vaita ca viata e grea si lumea e rea, si se roaga la Marea Poarta sa o salveze, de preferinta cu tot cu tara. Apoi, o data ajunsa la putere, fosta opozitie pateste ceva simetric de pe urma noii opozitii, “razbunatoare”. Magic, insa circul trebuie oprit de cineva responsabil.

Primul pas asadar pentru refacerea imaginii noastre la Bruxelles e sa nu ne mai spalam rufele in public. Altfel vom fi mereu priviti ca o tara de mana a doua- daca nu iti poti rezolva singur problemele interne, de ce ai fi un partener viabil in gestiunea problemelor comune? Sincer, si familiile politice europene s-au saturat, fiecare in parte, sa trebuiasca sa sara in ajutorul partenerului local in lupta interna, fiind invocate periodic in jocul politic intern. Swoboda, Daul, Verhofstadt, si omologii lor de la partidele politice europene, au si alte lucruri de facut decat sa analizeze ultimele evolutii de la Bucuresti. Cine se indoieste de acest lucru -ca nu suntem buricul pamantului european desi suntem presupusa gradina a Maicii Domnului- e invitat sa studieze agenda PE (din ce in ce mai aglomerata) si a UE in general: eurozona se zbate, criza continua, tinerii europeni nu au slujbe, sistemul de pensii e nesustenabil deci, apare solutia, ca soarele, de la rasarit: Europa ar trebui sa rezolve problemele Romaniei prioritar…

In ceea ce priveste al doilea pas, trebuie sa fim in centrul dezbaterilor de la Bruxelles, macar al celor care ne intereseaza. Prezenti, dar prezenti activ, nu doar “aliniati consensului”, ca sa putem fi luati in serios, ca regula, nu ca exceptie. Asta inseamna monitorizarea intereselor -ca sa ai ce negocia- dar si mult networking la toate nivelurile – aliantele sunt cheie. Diplomatii pot fi (foarte) activi, dar si politicul trebuie sa ii urmeze cu pasi rapizi. Avem nevoie de un HR implicat, pe fond si forma, la toate nivelurile. In fond, cand sunt 27 de interese nationale in joc, la masa ramane cine poate. Nu suntem neaparat mai frumosi sau mai destepti ca altii. Poate mai olimpici, pacat ca olimpicii ne pleaca. Avem potential? Da, dar trebuie valorificat, si trebuie sa avem atitudinea corespunzatoare, dublata de munca, vointa, strategie. Altfel, titlul de a “saptea tara in UE” va ramane o diploma si atat. O diploma nerecunoscuta in UE, apropo.

Daca 2013 va anul unei ofensive de sarm a Romaniei in UE (Doamne ajuta!), vom vedea. Sanse de a recupera imaginea si de a repara fondul avem, dar, vorba bancului: “sa ne organizam”, caci numai noi ne-o luam de la UE, in ultimul timp. Pentru inceput e nevoie doar de vointa, un plan si de doua victorii de etapa: una la nivel de Bruxelles (o propunere romaneasca in materie de politici UE care sa atraga un “wow”, in sens bun) respectiv un progres intern intr-un domeniu cheie, fie ca vorbim de absorbtia fondurilor sau de lupta anticoruptie, sau de altceva important. Aceasta dubla victorie ar denota un salt calitativ, intern si extern, si ar transforma Romania int-un partener de incredere. Am inceta sa mai fim “altfel”.

 

Radu Magdin este CEO SmartLink Communications. A lucrat 5 ani la Bruxelles, in Parlamentul European si in sectorul privat bruxellez. E pasionat de afaceri europene si isi doreste o Romanie cat mai puternica in UE. 

 

Share daca ti-a placut articolul:

2 Responses to Cum poate Romania sa isi refaca imaginea in UE in 2013

  1. Pingback: Parteneriat, prietenie si proiecte in UE | caleaeuropeana.ro

  2. Pingback: Radu Magdin, editorialist caleaeuropeana.ro, în grupul care îl va consilia pe noul şef al NATO | caleaeuropeana.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

5 − 2 =