În anul 2023, 7,1% din persoanele angajate din Uniunea Europeană au lucrat cel puţin 49 de ore pe săptămână la principalul loc de muncă, cu România situată mult sub media UEarată datele publicate miercuri de Eurostat cu ocazia Zilei Internaţionale a Muncii.

În rândul statelor membre, Grecia are cea mai mare pondere a persoanelor angajate care petrec cel puţin 49 de ore pe săptămână la lucru (11,6%), urmată de Cipru (10,4%) şi Franţa (10,1%). La polul opus, cele mai mici ponderi ale angajaților care lucrează cel puţin 49 de ore pe săptămână au fost înregistrate în Bulgaria (0,4%), Lituania şi Letonia (1,1% în ambele cazuri), urmate de România (1,8%).

Datele Eurostat mai arată că un procent semnificativ mai mare de liber profesionişti au un program de lucru mai îndelungat (23,9% din totalul liber profesioniştilor), comparativ cu persoanele angajate (3,6% din totalul angajaţilor), notează Agerpres.

De asemenea, un program de lucru de cel puţin 49 de ore pe săptămână este mai frecvent în rândul muncitorilor din agricultură, sectorul forestier şi al pescuitului (27,5%) şi managerilor (21,9%). Pentru toate celelalte grupuri ocupaţionale, ponderea medie a muncitorilor care petrec cel puţin 49 de ore pe săptămână la lucru este de 7,3%.

Premierul polonez Donald Tusk a promis miercuri, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la aderarea țării sale la UE, că peste cinci ani venitul pe cap de locuitor al Poloniei va fi peste cel al Marii Britanii, țară care a părăsit Uniunea Europeană în 2020, devenind primul stat din istorie care s-a retras din UE.

Într-un mesaj pe platforma de socializare X (ex-Twitter), Tusk a făcut aceste remarci în contextul în care Marea Britanie are loc o “dezbatere aprinsă” provocată de previziunile Băncii Mondiale, potrivit cărora venitul pe cap de locuitor va fi mai mare în Polonia decât în Marea Britanie în 2025.

“Și vă promit acest lucru: la cea de-a 25-a aniversare, polonezii vor fi mai bogați decât britanicii. Este mai bine să fii în UE!“, a spus Tusk, cel care a fost președinte al Consiliului European în perioada desfășurării referendumului privind Brexit și în etapa negocierilor de retragere a Regatului Unit din UE.

Kiedy my świętujemy 20 lat w Unii, w Wielkiej Brytanii toczy się ostra debata wywołana prognozą Banku Światowego, zgodnie z którą dochód na głowę będzie w 2025 wyższy w Polsce niż w UK. I to obiecuję: na 25 rocznicę Polacy będą zamożniejsi od Brytyjczyków. Lepiej być w Unii!

— Donald Tusk (@donaldtusk) May 1, 2024

Un raport publicat în luna ianuarie de Cambridge Econometrics la solicitarea primarului Londrei arată că economia britanică este cu aproape 140 de miliarde de lire sterline mai mică din cauza Brexitului. De asemenea, alte cercetări indică faptul că economia britanică este cu 2,5% mai mică decât ar fi fost în cazul în care tabăra “Remain” ar fi câștigat referendumul.

Datele Băncii Mondiale arătau în urmă cu trei ani că PIB-ul pe cap de locuitor a fost de 44.979 dolari în Marea Britanie și 34.915 dolari în Polonia. Estimările indicau că Polonia – dacă își va menține creșterea medie anuală de 3,6% – va depăși Marea Britanie până în 2030.

La data de 1 mai 2004 a avut loc cel de-al cincilea val de extindere din istoria UE, când zece țări au aderat la UE: Republica Cehă, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia și Ungaria. Aceasta a fost cea mai mare extindere din punctul de vedere al populației și al numărului de țări, momentul fiind denumit colocvial “Big Bang”.

De atunci, UE s-a mai extins în 2007, cu aderarea României și a Bulgariei, și în 2013, prin aderarea Croației.

Țările din Balcanii de Vest, Turcia, Ucraina, Moldova și Georgia au o fereastră istorică de oportunitate pentru a-și lega puternic viitorul de Uniunea Europeană, a subliniat miercuri șeful diplomației europene, Josep Borrell, într-un mesaj transmis cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la cel mai mare val de extindere din istoria UE.

“În urmă cu douăzeci de ani, familia europeană a primit zece noi state membre, un pas îndrăzneț care a contribuit la reunificarea Europei, după decenii de diviziuni care au urmat celui de-al Doilea Război Mondial. A fost cel mai mare val de extindere a UE. A fost o reunificare a unui continent care lupta pentru libertatea tuturor oamenilor, pace, stabilitate și prosperitate”, a afirmat Borrell.

La data de 1 mai 2004 a avut loc cel de-al cincilea val de extindere din istoria UE, când zece țări au aderat la UE: Republica Cehă, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia și Ungaria. Aceasta a fost cea mai mare extindere din punctul de vedere al populației și al numărului de țări, momentul fiind denumit colocvial “Big Bang”.

De atunci, UE s-a mai extins în 2007, cu aderarea României și a Bulgariei, și în 2013, prin aderarea Croației.

Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politică de securitate apreciază că “munca noastră de reunificare a continentului nu este completă”, precizând că acest lucru este știut atât înainte de anul 2022, cât și odată cu războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei.

“Balcanii de Vest, Turcia, Ucraina, Moldova și Georgiei au o fereastră istorică de oportunitate pentru a-și lega puternic viitorul de Uniunea Europeană. Extinderea UE este o politică de transformare care consolidează securitatea, justiția și democrația, crescând în același timp standardele de viață ale europenilor”, a precizat șeful diplomației UE.

El a indicată că UE și candidații cooperează în materie de securitate și apărare, astfel încât să putem face față împreună și mai bine multiplelor provocări geopolitice.

“Viitoarele state membre trebuie să își consolideze instituțiile democratice și să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale. De asemenea, UE depune eforturi pentru a se reforma, pregătindu-se astăzi pentru Uniunea de mâine. Aspirăm nu doar la o Uniune mai mare, ci și la una mai puternică, capabilă să susțină și să proiecteze valorile noastre comune în întreaga lume. Țările candidate și UE au ocazia istorică de a construi o Uniune Europeană mai mare, mai profundă și mai puternică”, a mai spus el.

Acum, liderii statelor membre ale UE au făcut deja pași semnificativi cu privire la politica de extindere a Uniunii Europene. Consiliul European de la Granada din octombrie 2023 s-a încheiat cu adoptarea declarației prin care liderii europeni au pus bazele lansării procesului de reflecție privind agenda strategică 2024-2029 și au statuat că extinderea UE este “o investiție geostrategică” și că “atât UE, cât și viitoarele state membre trebuie să fie pregătite”.  La Consiliul European din decembrie 2023 liderii europeni au decis că, în perspectiva unei Uniuni și mai extinse, “atât viitoarele state membre, cât și UE trebuie să fie pregătite în momentul aderării”. De asemenea, șefii de stat și de guvern au stabilit că “lucrările pe ambele planuri ar trebui să înainteze în paralel“, disipând astfel scenarii care susțineau o abordare graduală, cu reformarea internă a UE mai întâi și extinderea Uniunii după ce blocul instituțional european va fi pregătit.

Între timp, Comisia Europeană a propus o reformă “pre-extindere” a Uniunii Europene prin care statele candidate la aderare, între care Ucraina, Republica Moldova și țările din Balcanii de Vest, să fie integrate “gradual” în piața unică a UE în timp ce își urmează negocierile aferente procesului de aderare, iar în paralel să fie reformat sistemul decizional al UE prin înlocuirea unanimității cu votul cu majoritate calificată pentru ca deciziile să nu mai fie blocate, în special în domeniile fiscale și politică externă și de securitate comună.

Nouă sunt țările care au statut de candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană: Albania, Bosnia și Herțegovina, Georgia, Republica Moldova, Muntenegru, Macedonia de Nord, Serbia, Turcia și Ucraina. Cu cinci dintre acestea – Muntenegru, Serbia, Albania, Macedonia și Turcia – negocierile de aderare au fost deschise, cu particularități diferite.

Președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen a folosit, în luna septembrie a anului 2023, prilejul ultimului său discurs privind Starea Uniunii Europene înainte de alegerile europene pentru pentru a pleda în favoarea stabilirii unei viziuni europene cu privire la extinderea UE ca parte a “chemării istoriei” și a solicitat ca acest proces să avanseze fără să se aștepte modificarea tratatelor Uniunii Europene.