Stabilitatea financiară în zona euro a beneficiat de îmbunătățirea perspectivelor economice, cu o inflație în scădere constantă și o revenire a încrederii investitorilor, potrivit raportului privind stabilitatea financiară pentru luna mai 2024, publicat astăzi de Banca Centrală Europeană. Cu toate acestea, perspectivele rămân fragile, întrucât posibilitatea unor șocuri economice și financiare este ridicată într-un mediu caracterizat de un grad ridicat de incertitudine geopolitică și în materie de politici la nivel mondial.
„Riscurile geopolitice continuă să umbrească perspectivele privind stabilitatea financiară”, a declarat vicepreședintele BCE, Luis de Guindos. „Deși condițiile de stabilitate financiară s-au îmbunătățit în concordanță cu reducerea riscurilor de recesiune și cu scăderea inflației, rămâne esențial să consolidăm în continuare reziliența sistemului financiar în contextul incertitudinilor economice și geopolitice la nivel mondial.”
Piețele financiare rămân vulnerabile la noi șocuri negative. Deși așteptările privind relaxarea politicii monetare au stimulat optimismul în evaluarea riscurilor de către investitori, sentimentul s-ar putea schimba rapid. De exemplu, un stres geopolitic acut ar putea declanșa volatilitatea, creând potențialul unor reacții de piață supradimensionate, care ar putea fi amplificate de instituțiile nebancare cu fragilități structurale de lichiditate.
Condițiile financiare restrictive continuă să testeze rezistența unei cohorte de gospodării, firme și guverne vulnerabile din zona euro. La nivel agregat, ratele datoriei în raport cu PIB-ul gospodăriilor și firmelor din zona euro au scăzut sub nivelurile anterioare pandemiei, ceea ce contribuie la atenuarea preocupărilor legate de sustenabilitatea datoriei. În același timp, se preconizează că datoria suverană se va stabiliza la niveluri mai ridicate decât înainte de pandemie, ceea ce face ca finanțele publice să fie mai vulnerabile la șocuri negative. În general, costurile aferente plății datoriilor ar putea crește în continuare în toate sectoarele economice, deoarece datoriile care ajung la scadență continuă să fie reevaluate la ratele dobânzilor actuale, semnificativ mai mari. Între timp, piețele imobiliare sunt în curs de scădere. Segmentul comercial, în special, continuă să cunoască o corecție substanțială a prețurilor și nu pot fi excluse noi scăderi. În schimb, piețele proprietăților rezidențiale dau unele semne de stabilizare după ceea ce a fost până acum o corecție ordonată a prețurilor.
Băncile din zona euro au rămas stabile, dar evaluările slabe ale băncilor sugerează că investitorii sunt preocupați de durabilitatea profitabilității acestora. Provocările pentru băncile din zona euro pot proveni din trei surse. În primul rând, cresc îngrijorările cu privire la calitatea activelor bancare, având în vedere semnele de creștere a pierderilor în unele portofolii de credite care sunt mai sensibile la încetinirile ciclice, în special în cazul creditelor imobiliare comerciale. În al doilea rând, costurile de finanțare a băncilor par să rămână ridicate, chiar dacă ratele de politică monetară încep să scadă. Și, în al treilea rând, veniturile băncilor ar putea fi diminuate pe măsură ce veniturile din exploatare slăbesc din cauza creșterii încă reduse a împrumuturilor și a veniturilor mai mici din împrumuturile cu rată variabilă.
În general, sistemul bancar din zona euro este bine echipat pentru a face față acestor riscuri, având în vedere pozițiile solide de capital și de lichiditate. Pentru a menține și a consolida reziliența băncilor într-un mediu macrofinanciar incert, este recomandabil ca autoritățile macroprudențiale să mențină amortizoarele de capital existente pentru a se asigura că acestea sunt disponibile pentru bănci în cazul unor evoluții nefavorabile, împreună cu măsuri bazate pe debitori care să asigure standarde solide de creditare. Punerea în aplicare a unui cadru macroprudențial cuprinzător pentru entitățile nebancare și o supraveghere mai integrată la nivelul UE a acestor entități ar juca un rol important în atenuarea riscurilor pentru stabilitatea financiară. Un sector financiar nebancar rezilient ar sprijini progresul către o uniune a piețelor de capital în Europa, contribuind la asigurarea faptului că instituțiile nebancare oferă o sursă stabilă de finanțare pentru economia reală pe parcursul ciclului.
