*de Corina Crețu, consulul general al României la Salonic și fost comisar european pentru politică regională
Europa de Sud-Est și Mediterana de Est dobândesc o importanță tot mai mare pentru securitatea, conectivitatea și competitivitatea europeană. Pentru România, această evoluție generează oportunități strategice în domeniul energiei, al infrastructurii de transport, al conectivității regionale, al securității Mării Negre și al viitorului buget al Uniunii Europene.
Aceasta este principala concluzie pe care am desprins-o din lucrările celei de-a șasea ediții a Thessaloniki Metropolitan Summit, desfășurată în perioada 3-4 septembrie 2026.
Din perspectiva intereselor României, unul dintre cele mai importante proiecte este Coridorul Vertical de gaze, care conectează Grecia, Bulgaria, România, Republica Moldova și Ucraina și devine o componentă esențială a noii arhitecturi de securitate energetică a Europei de Sud-Est.
Obiectivul Coridorului Vertical evoluează de la sprijinirea aprovizionării Ucrainei către utilizarea integrată a rutelor disponibile, pentru asigurarea accesului la gaze și diversificarea surselor și a rutelor de aprovizionare. Grecia reprezintă punctul de pornire al acestui coridor, iar România ocupă o poziție centrală în continuarea fluxurilor către Republica Moldova și Ucraina.
Activitatea pe Coridorul Vertical a crescut cu 166% în 2026 față de anul precedent. Această evoluție arată că proiectul a intrat într-o etapă de utilizare și dezvoltare accelerată.
În acest context, România își consolidează poziția de actor energetic regional. Țara noastră este în prezent cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană, iar producția ar putea crește cu aproximativ 80% în anul următor.
Aceste evoluții sporesc importanța României în configurarea fluxurilor energetice regionale și creează premise pentru aprofundarea cooperării cu Grecia, Bulgaria, Republica Moldova și Ucraina.
Grecia și-a dezvoltat, la rândul său, capacitățile de import, export și tranzit, a devenit exportator net de energie și își acoperă peste 50% din necesar din surse regenerabile. Cele două țări au, prin urmare, roluri complementare în noua arhitectură energetică regională.
România contribuie prin resursele sale, prin infrastructura energetică dinspre Marea Neagră și prin capacitatea de a susține fluxurile către Republica Moldova și Ucraina. Grecia contribuie prin poziția sa geografică, infrastructura de import și export și accesul la Mediterana de Est.
Coridorul Vertical nu trebuie privit doar ca un proiect de transport al gazelor. El poate deveni un exemplu concret al modului în care interesele României, Greciei, Bulgariei, Republicii Moldova și Ucrainei pot fi reunite într-un proiect regional și într-o strategie comună de securitate energetică.
Aceeași logică trebuie aplicată infrastructurii de transport. Dezvoltarea nordului Greciei ca platformă logistică și de conectivitate pentru Balcani, Europa Centrală și regiunea Mării Negre prezintă o relevanță directă pentru România.
Porturile Salonic, Kavala și Alexandroupolis pot contribui la dezvoltarea unor rute multimodale alternative între Marea Egee, Balcani, Marea Neagră și Europa Centrală. Însă, pentru valorificarea acestui potențial este necesară modernizarea infrastructurii feroviare și rutiere și integrarea acesteia cu infrastructura portuară.
Pentru România, miza constă în consolidarea conexiunilor dintre porturile românești și cele grecești, dintre București și Salonic și dintre Marea Neagră și Marea Egee, prin Bulgaria.
Dezvoltarea acestor legături poate contribui la formarea unor rute comerciale și logistice alternative, prin integrarea infrastructurii portuare, feroviare și rutiere din regiune.
Salonic are potențialul de a deveni un hub logistic și de conectivitate pentru Europa de Sud-Est. Dezvoltarea infrastructurii sale portuare și integrarea acesteia cu rețelele feroviare și rutiere pot sprijini consolidarea unor axe de transport nord–sud și vest–est care să conecteze România și regiunea Mării Negre cu nordul Greciei.
Conectarea porturilor de la Marea Neagră cu cele din nordul Mării Egee poate deveni o componentă importantă a unei rețele regionale mai reziliente, capabile să ofere alternative logistice și comerciale în actualul context geopolitic.
Războiul din Ucraina a amplificat semnificativ importanța strategică a Mării Negre și a creat necesitatea unor infrastructuri de transport mai bine pregătite pentru noile realități de securitate, inclusiv în domeniul transportului feroviar, maritim și rutier.
Acordul dintre România și Bulgaria privind cooperarea în domeniul securității maritime în Marea Neagră confirmă legătura tot mai strânsă dintre securitate, conectivitate și infrastructura regională.
Din această perspectivă, dezvoltarea conexiunilor dintre România, Bulgaria și Grecia depășește componenta strict economică. Aceste legături devin relevante și pentru reziliența strategică și mobilitatea regională.
Un alt element care trebuie urmărit este dezvoltarea coridorului economic India–Orientul Mijlociu–Europa, cunoscut sub denumirea de IMEC. Participarea Greciei la acest proiect și poziționarea sa geostrategică îi pot consolida rolul în noile lanțuri globale de aprovizionare.
Deși România nu face parte din IMEC, evoluția proiectului este relevantă din perspectivă strategică. Ea confirmă repoziționarea Greciei ca punct de intrare în Europa pentru fluxurile comerciale și logistice provenite dinspre Mediterana de Est și Orientul Mijlociu.
Pentru țara noastră, această evoluție trebuie analizată în legătură cu dezvoltarea infrastructurii din Balcani și cu rolul Mării Negre, în perspectiva construirii unor rețele logistice interconectate la nivel regional.
Energia și conectivitatea trebuie privite drept dimensiuni complementare ale securității regionale. Războiul din Ucraina și evoluțiile din Orientul Mijlociu transformă arhitectura energetică europeană și oferă Europei de Sud-Est oportunitatea de a-și consolida conexiunile energetice.
În această nouă configurație, complementaritatea strategică dintre România și Grecia devine tot mai importantă. Cooperarea bilaterală poate fi extinsă în domeniul infrastructurii energetice, al transporturilor și al dezvoltării unor rute regionale care să lege Marea Neagră de Mediterana de Est.
Realizarea acestor proiecte va depinde și de deciziile care vor fi luate în cadrul negocierilor pentru viitorul Cadru Financiar Multianual al Uniunii Europene.
Dezvoltarea regională trebuie susținută prin resurse adecvate în viitorul buget european, în noua politică de coeziune și în Politica Agricolă Comună. Pentru România, aceste negocieri sunt importante atât din perspectiva finanțării dezvoltării regionale, cât și a realizării infrastructurii strategice.
Grecia va exercita Președinția Consiliului Uniunii Europene în semestrul al doilea al anului 2027, perioadă în care va avea un rol în procesul de finalizare a noii arhitecturi bugetare europene.
Acest calendar oferă României și Greciei posibilitatea unei coordonări regionale mai strânse în susținerea priorităților comune privind conectivitatea, energia, politica de coeziune și dezvoltarea regională.
Una dintre concluziile esențiale ale summitului este că Europa de Sud-Est trebuie privită tot mai puțin ca o zonă periferică a Uniunii Europene și tot mai mult ca un spațiu strategic de interconectare între Europa, Balcani, Marea Neagră, Mediterana de Est și Orientul Mijlociu.
În acest context, infrastructura nu mai poate fi analizată exclusiv ca o problemă economică sau de transport, ci trebuie integrată într-o strategie mai amplă de competitivitate, securitate, autonomie energetică și reziliență europeană.
Investițiile în porturi, infrastructura rutieră și feroviară și rețelele energetice trebuie reunite într-o strategie coerentă de dezvoltare regională.
Pentru România, prioritățile care se conturează sunt clare: accelerarea operaționalizării Coridorului Vertical de gaze, consolidarea rolului țării noastre în securitatea energetică regională, dezvoltarea conexiunilor cu porturile și infrastructura feroviară din nordul Greciei, valorificarea importanței strategice a Mării Negre și corelarea tot mai strânsă a agendei de conectivitate cu cea de securitate.
În perspectiva următorilor ani, cooperarea dintre România și Grecia, inclusiv în cadrul mai larg al Europei de Sud-Est, poate dobândi o importanță suplimentară în domeniul energiei, al transporturilor, al infrastructurii strategice și al utilizării instrumentelor financiare europene.
Investițiile în conectivitate nu reprezintă doar un instrument de creștere economică. Ele sunt și una dintre condițiile consolidării rezilienței și competitivității Europei în noul context geopolitic.