Institutul pentru Studierea Războiului, think tank american specializat în analiza conflictelor, a lansat miercuri, 16 septembrie, concomitent cu discursul despre Starea Uniunii al președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, raportul despre campania militară rusă împotriva Europei. După ce sfioșenia statelor membre și a Uniunii Europene și NATO a trecut, odată cu declararea, la 1 septembrie, a incidentelor de la aeroportul Halle Leipzig, de la 5 august, drept atac al Rusiei la adresa Germaniei, Europa a decis să treacă la un nivel superior de pregătire, apărare și descurajare, în primul rând prin recunoașterea campaniei militare dusă de Rusia împotriva sa – prin multiplele acțiuni situate formal în spectrul războiului hibrid, anonimizat și cu slabă posibilitate de atribuire – dar conținând tot mai des elementele războiului cu spectru larg, inclusiv componenta cinetică directă, la limita articolului 5 al Alianței. Europa trece astfel la o nouă etapă care înseamnă nu atât numirea și blamarea autorului, Rusia, prin atribuirea directă a responsabilității, cât descriptarea nivelurilor de reacție proporțională, suficientă și care să evite escaladarea suplimentară pentru a marca ruptura de perioada comportamentului business as usual și al tolerării auto-impuse a abordărilor de bullying asociate Rusiei lui Putin. Totuși, evoluția actuală a violenței arată căderea pas cu pas spre război între Rusia și Europa, estimat pentru 2028-2030 ca moment de răbufnire, dacă actuala tendință nu este inversată puternic prin hotărâre și demonstrație de forță care să descurajeze acțiunea și violența directă.
Pe scurt:
Campania de sabotaje a Rusiei asupra statelor europene
Asasinatele Rusiei peste hotare. Acuzațiile Departamentului de Justiției al SUA
Campania de atacuri rusești sub nivelul articolului 5 al NATO
Amenințarea convențională a Rusiei pe termen scurt
Reînarmarea Europei, cu un ochi la războiul de secol 21 din Ucraina
Campania de sabotaje a Rusiei asupra statelor europene
Europa a ajuns la o medie de 15 incidente pe lună din aprilie în ceea ce privește sabotajele la adresa facilităților complexelor militar-industriale sau cu dublă utilizare – sub nivelul de articol 5 din cauza lipsei unei probe dincolo de orice dubiu privind intenționalitatea atacului Rusiei la adresa statelor NATO în cauză, și din cauza dificultăților de atribuire, dar și a definițiilor diverse și repartizării diferite a atacurilor de sabotaj în privința instituțiilor care se ocupă, de la servicii de informații și procuraturi specializate anti-teroriste la acțiuni rezervate poliției ca distrugere sau tentative de distrugere de bunuri. Lansarea discursului despre Starea Uniunii și asumarea unui sistem propriu de avertizare timpurie privind atacurile de natură hibridă ale Europei, care să dubleze mecanismele de tip articol 4, ca și expunerea Poloniei la sabotajul din zona gri a spectrului conflictelor, ar putea duce la revizuirea mecanismelor aliate și marcarea atribuirii comune a atacurilor din partea Moscovei. De cealaltă parte, Ministrul de Externe Lavrov amenință că, dacă Europa atacă Rusia, războiul va fi scurt prin recursul la arma nucleară.
Incendiul din noaptea de 31 august de la fabrica de produse electronice poloneză din Skarżysko-Kamienna care produce drone a arătat că e vorba despre un act de sabotaj, filmat de camerele de supraveghere, acțiunea fiind calificată drept act de terorism de către procurorii polonezi. Premierul polonez Tusk a declarat că este un act intenționat, fără dubii, fără a putea fi atribuit efectiv decât la nivel politic. De altfel, un raport al Centrului Internațional de Contra-terorism și GLOBSEC arată existența a 151 incidente hibride ale Rusiei în Europa între februarie 2022 și februarie 2026, reprezentând incendiere, sabotaj, survolul cu drone, pachete incendiare. Centrul ucrainean Sahaidachnyi a identificat 15 incidente în medie pe lună între aprilie și finalul lui august, cu o depășire a mediei anterioare de 10 incidente pe lună. Incendii au izbucnit anul acesta la facilități industriale legate cumva de industria de apărare, în Cehia, Franța, Bulgaria, Italia, Estonia și Polonia de două ori, după ce poliția slovacă a prevenit un astfel de incendiu la o facilitate de producție deținută de ucraineni. Securitatea Ucrainei și cea a întregii regiuni este sub presiune.
În partea acțiunilor prevenite, e de notat cazul înregistrat la fabrica de drone din Swindon, Marea Britanie, la 4 septembrie, cu arestarea anterioară a grupului recrutat pentru sabotaj, sau fabrica bulgară EMCO ce livrează indirect muniție în Ucraina, care a luat foc la 12 septembrie, cel de-al doilea depozit al EMCO care ia foc în ultimele săptămâni, cu suspiciuni directe legate de sabotajul Rusiei. Aceste acțiuni au fost anunțate încă din 2024 de către directorul MI5, Ken McCallum, care a expus planurile de atacuri ale serviciului de intelligence militar GRU al Rusiei, cel care planifica și urma să producă incendieri, sabotaj și alte atacuri hibride în Europa, acțiuni pe care le vedem întâmplându-se astăzi fără a genera un răspuns de tip articol 5. Ambiguitatea din atacurile Moscovei este speculată drept vulnerabilitate astăzi, și care permite degradarea producției industriale, infiltrarea de spioni și ocuparea suplimentară a structurilor de anchetă. Este utilizată, după cum spuneam, tratarea neunitară a cazurilor de către aliați, de la acte de terorism-cazul Poloniei, Slovacia care consideră că e infracțiune de resortul anchetei poliției, în timp ce Estonia, Cehia, Franța, Bulgaria și Italia au făcut anchetele proprii cu instituțiile lor desemnate și nici măcar atribuirea către Rusia lui Putin nu a intervenit decât târziu, în unele cazuri, precum cel german, abia la 1 septembrie anul acesta.
Rezultatul este tratarea separată și neatribuită de unde dificultatea de a identifica o campanie și proceduri similare, moduri de operarea conform manualelor GRU și ordine care permit mult mai multă larghețe și lipsă de acoperire a acestor atacuri, riscuri suplimentare asumate de către Rusia fără mari rezerve, atât timp cât există o negare credibilă la îndemână care să evite ciocnirea cu NATO pe tărâmul apărării comune de articol 5. Polonia pare statul cel mai bine pregătit, cu 4,8% din PIB alocat armatei, cu 2 miliarde de euro pentru apărarea frontierei inclusiv cu supraveghere cu drone și o convocare urgentă a reuniunii pentru apărare după loviturile în apropierea punctelor de trecere a frontierei, cu dezbaterea privind apărarea avansată și doborârea proiectilelor ce vizează teritoriul național în afara teritoriului național și cu 10.000 de militari în operațiunea Horizon de protejare în fața atacurilor ce vizează oboectivele strategice de pe teritoriul național din partea rusă, inclusiv la pătrunderea dronelor, că e vorba despre intenție sau provocare, supraveghere sau atac.
Asasinatele Rusiei peste hotare. Acuzațiile Departamentului de Justiției al SUA
Evaluările comunității de intelligence a Statelor Unite arată avertismente repetate privind testarea de către Rusia în anii viitori a angajamentelor de apărare colectivă ale NATO, în condițiile în care, de 4 ani și jumătate, Europa cu precădere absoarbe atacurile și nu face caz de distrugerile care au loc, de sabotaje și incendii la adresa facilităților industriei militare și complexului militar-industrial. Lipsa de atribuire nu face bine componentei de descurajare și amenință, din contra, să dea idei atacatorilor că pot merge mai departe, dacă nu sunt expuși public și nu există probe care să-i inscrimineze direct și dincolo de orice dubiu. Și Departamentul American al Justiției a avertizat, mai mult, a acuzat direct Rusia de comploturi pentru uciderea aliaților ucrainenilor pe tărâm american sau european.
Astfel, marți, 15 septembrie, Departamentul de Justiției al Statelor Unite a acuzat cinci persoane cu legături cu serviciile ruse de intelligence(neprecizate) că au plătit sau au încercat să plătească oameni, cetățeni americani sau de peste hotare, pentru a lovi pe cei “aliniați sau percepuți a fi aliniați cu Ucraina”. Procurorul General al SUA, Todd Blanche, a declarat că “este responsabilitatea noastră să-i oprim pe adversarii Americii de la a aplica violența și teroarea pe tărâm american”. Toți cei acuzați nu au fost capturați de către autoritățile americane. Desigur, răspunsul Kremlinului a fost cel clasic, Dmitri Peskov anunțând miercuri, 16 septembrie că Rusia nu comentează până nu i se prezintă “probe credibile” și “fapte tangibile” în legătură cu cele reclamate.
Statele Unite au formulat acuzații în lipsă pentru cei cinci pentru participarea la finanțarea terorismului și conspirație pentru finanțarea activităților teroriste, o acuzație care presupune 20 de ani de închisoare. Trei dintre cei vizați sunt înalți funcționari ai rețelei de spionaj ruse, potrivit Departamentului Justiției. Este vorba despre Yiru Khrameev, 63 de ani și Kirill Khrameev, 27 de ani, tată și fiu, tatăl fiind colonel în serviciul de intelligence pomenit, iar fiul său era ofițer FSB.
Cel de-al treilea suspect este Oemis Romagoza Durruthy, de 35 de ani, cetățean cubanez “membru influent al diasporei cubaneze din Rusia, care coordona atacurile rețelei de intelligence din SUA”. Ceilalți doi teroriști sunt Yaidel Delgado Suarez, 35 de ani și Angel Eduardo Castro, 22 de ani. Ultimii doi recrutau sau au vrut să recruteze diferiți americani care să “supravegheze și să încerce să ucidă un dizident important refugiat în SUA”. James Barnacle, în numele FBI, a susținut că grupul “a conspirat pentru a intimida, amenința sau ucide oameni pe teritoriul american sau de jur împrejurul lumii”. Ultimul incident datează din această vară prin recrutarea unui cetățean american care să execute o asemenea misiune. Pentru 1000 de dolari și 1500 dolari, recrutul terorist a fost trimis la două locații pentru a supraveghea strict activitatea celui vizat. I s-au promis 40.000 de dolari dacă disidentul vizat ar fi fost eliminat.
Grupul a mai avut și alți recruți cu scopul de a ucide alte ținte: în 2025, Khrameev junior a recrutat pe cineva să ucidă o țintă în Lituania pentru că “spunea minciuni despre Rusia”. Țintele vizate erau “din toate statele care ajută Ucraina”. Tatăl său a oferit 25.000 de dolari pentru uciderea unei persoane în Lituania pentru răspândirea minciunilor și distorsionarea istoriei. Luna trecută premierul polonez Donald Tusk a anunțat că autoritățile poloneze au arestat un individ care dorea să ucidă un cetățean american de origine ucraineană la Varșovia, iar în 2024, autoritățile germane au fost avertizate de către intelligence-ul american despre un complot rus de ucidere al lui Armin Papperger, conducătorul companiei germane de armament Rheinmetall. Acuzațiile au fost negate de către purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov.
Campania de atacuri rusești sub nivelul articolului 5 al NATO
Raportul Institutului de Studiere a Războiului dat publicității miercuri, 16 septembrie, vizează amenințările convenționale rusești sub pragul articolului 5, devenite campanii care țintesc Europa și statele membre NATO. Evoluția caracterului acestei amenințări trebuie identificată pentru a putea fi planificate răspunsuri holistice. Noutatea este, într-adevăr, recunoașterea publică a responsabilului, Rusia, și plasarea vinei în seama Rusiei lui Putin. Momentul de cotitură a fost atacul din 5 august de la aeroportul din Leipzig când trei drone au atacat un avion cargo ucrainean de pe aeroport. Preocuparea principală vine din nevoia de descurajare a campaniei de escaladare a atacurilor rusești. Identificarea amenințării și trecerea la reînarmarea Europei și adaptarea la noul tip de război de secol 21 desfășurat în Ucraina e un pas făcut deja, chiar dacă documentele sunt mai prezente decât acțiunea propriu zisă. Obiectivul este prevenirea unui atac eventual la orizontul anilor 2028-2030 care marchează fereastra de oportunitate pentru o asemenea provocare împotriva alianței și Europei, potrivit evaluărilor a nenumărate state din regiune.
Potrivit raportului, obiectivele rusești se întind mult dincolo de Ucraina teritorial și Rusia însăși se consideră în conflict cu Occidentul. Motivul imediat este campania de imagine în care înfrângerea în fața Ucrainei e imposibil de recunoscut, de aceea musai Rusia se confruntă cu întreg Occidentul. În momentul de față înregistrăm o escaladare printr-o serie de atacuri coordonate, o campanie de acțiuni cinetice împotriva unor ținte europene dincolo de Ucraina. Obiectivele strategice reale ale Kremlinului care mențin războiul ca instrument și nu-și doresc să-l oprească sunt prezervarea regimului lui Putin, restabilirea Rusiei ca Mare Putere, cu privilegiile associate, inclusiv prin subjugarea Ucrainei și Belarusului, recâștigarea controlului asupra statelor din spațiul post-sovietic și reconstruirea uniunii Sovietice sub altă haină, inclusiv cu statele baltice pierdute la UE, construirea unei Oridini Mondiale în care influența Statelor Unite e diminuată, unitatea NATO e distrusă și Rusia menține o influență decisivă.
Pentru că Kremlinul consideră că Rusia este în conflict deschis cu Europa și Statele Unite, a fost lansată campania de acțiuni hibride, posturare militară și fluturarea sabiei nucleare împotriva Europei iar Kremlinul a crescut intensitatea acțiunilor cinetice după vara lui 2025, care a determinat incursiunea dronelor în 9-10 septembrie în spațiul aerian polonez. Coordonarea atacurilor cinetice și non-cinetice împotriva țintelor militare și civile din statele NATO nu sunt nici incidente izolate, nici provocări, nici subiect al dezbaterii despre atribuire și intenție, ci partea unei campanii orchestrate și organizate care se desfășoară sub ochii tuturor. Din păcare, chiar dacă atacul de la Leizig Halle a fost atribuit dincolo de orice dubiu, nu există vreo acțiune reală proporțională a Germaniei sau a Europei colective împotriva agresorului Rusia.
Acțiunile Rusiei identificate și cartografiate se referă la atacuri regulate la infrastructura din întreaga Europă – aeroporturi blocate de drone, acțiuni persistente de sabotaj la adresa căii ferate poloneze, campanii de incendiere la ținte din complexul militar industrial al statelor europene care produc pentru statele respective, sau pentru export inclusiv în Ucraina. Serviciile de informații și mass media a prezentat deja tentative de asasinare a conducerii executive a marilor companii europene de apărare, în timp ce actori ruși sau legați de Rusia poartă atacuri cibernetice împotriva țintelor civile și guvernamentale europene. Avioanele rusești testează current frontierele NATO și spațiul aerian aproape zilnic. Iar marina rusă și serviciile de intelligence vizează liniile de comunicații și infrastructura critică, cu precădere cablurile subterane. Nu de puține ori atacurile pleacă de la navele din flota din umbra a Rusiei, cu care încearcă evitarea sancțiunilor, vasele în sine fiind sub sancțiuni multe dintre ele – vezi cazul Boracay.
Pe de altă parte, a fost foarte clar din acțiunile repetate, dar și din răspunsurile la repetatele chemări și critici la ministerele de Externe ale țărilor vizate, că Rusia își asumă riscul la dronele și rachetele pe care le utilizează împotriva teritoriului ucrainean în spatele frontului, în adâncime, vizând obiective civile în repetate crime de război, să ajungă peste hotare, revărsându-se în statele europene și membre NATO vecine, acoperindu-se prin lipsa intenționlității, chiar dacă rănește sau omoară civili – cazul din Polonia și cel din România, la 29 mai anul acesta la Galați. Unele dintre acțiunile agresive de violare a spațiului aerian aliat în paralel cu atacurile asupra Ucrainei sunt vădit intenționate, atât cu aceste atacuri intenționate cât și cu cele neintenționate Rusia testând rutinele și procedurile NATO și capacitatea apărării anti-aeriene în mai toate zonele flancului estic, așa cum încearcă erodarea descurajării și a articolului 5 a apărării colective. Relevantă și indicatoare pentru escaladare este lovitura intenționată din 13 septembrie care era menită să lovească și să rănească dacă nu să ucidă oficiali europeni în tren spre Polonia, după o conferință la Kiev.
Amenințarea convențională a Rusiei pe termen scurt
Alianța Nord-Atlantică trebuie să se pregătească deja pentru posibilitatea ca pe termen scurt să fie supusă unui atac sau atacuri convenționale ale Rusiei care nu vor atinge pragul existențial pentru NATO dar vor fi suficiente pentru a testa și diviza Alianța la nivel politic, subminând substanțial funcționalitatea, credibilitatea și capacitatea de descurajare a NATO. Aceste atacuri sunt pregătite sub forma unor atacuri aeriene, cu rachete și drone, sau sub forma unei incursiuni terestre împotriva unuia sau mai multor state baltice pentru a testa sau distruge hotărârea NATO de a reacționa prin recurs la articolul 5 și răspuns eficace la aceste amenințări și atacuri. Un atac limitat ar putea crea o situație în care statele membre NATO să nu se poată pune de acord privind tipul de reacție la un asemenea atac, acordând asistență și apărând în comun statul în discuție, deci neonorând angajamentele din Tratatul Nord-Atlantic.
Cazul în care un stat sub atac din partea Rusiei refuză să recorgă la articolul 5 din preocuparea că nu va primi sprijin ar distruge fundamental unitatea și credibilitatea Alianței și ar crea o lovitură importantă la adresa NATO. Astfel, pe această cale, Rusia încearcă să-și realizeze obiectivul de a extinde substanțial spațiul de manevră al lui Putin pentru atacuri ulterioare asupra unei alianțe divizate, confuze, neclare în evaluare și plasarea vinei, respectiv în reacție colectivă unitară. Defetismul privind forța superioară și supramagnifierea amenințării ruse nu trebuie compensată cu lipsa de preocupare pentru că Rusia nu ar reprezenta o amenințare pentru că Rusia nu poate cuceri simplu statele baltice. Chiar dacă un război de manevră care să înfrângă statele baltice și Polonia este puțin probabil și profund discutabil a fi câștigat de către Rusia, e de ajuns capturarea celei mai înguste fâșii de teritoriu al unui stat NATO pe baza conceptelor și tacticilor utilizate de către Ucraina, chiar dacă intervine imediat evacuarea trupelor de pe teritoriul NATO ar constitui un element suficient pentru a schimba fundamental Alianța și ar determina atingerea obiectivelor inițiale ale Rusiei.
Din păcate, astăzi decidenții politici nu pot să asume deschis și fără nici un dubiu, credibil pentru propriile populații, că NATO va răspunde comprehensiv la un atac rusesc. Un NATO unit, care-și valorifică pe deplin capabilitățile disponibile, incluzându-le aici și pe cele americane, ar face diferența. Altfel manifestarea voinței de a lovi convențional ținte din Rusia, în adâncime, evident ținte legitime și legate de agresiunea în curs ar crea premisele pentru restabilirea descurajării credibile în fața atacurilor rusești. O armată europeană mobilizată corect înainte de orice manifestare de agresiune a Rusiei ar putea determina descurajarea și înfrângerea oricărei încercări a Rusiei de a ocupa fizic substanțial părți ale Statelor Baltice și Poloniei. De asemenea, raportul insistă că, în pregătirea lor, statele din Flancul Estic trebuie să planifice și să țină cont de posibilitatea unor amânări minimale ale răspunsului aliat la invocarea Articolului 5 și să știe că vor trebui să lupte primele faze ale unui război singure în primele momente fără a aștepta să sosească unitățile de întărire și rezervă, respectiv capabilități noi livrate de aliați.
Relevantă este și perioada de la care se poate aștepta o agresiune rusă la nivelul UE: unii oficiali NATO și din serviciile de informații ale statelor membre au evaluat că acest interval s-a redus substanțial. Ministrul olandez al Apărării a notat în strategia de apărare anuală pentru 2026 că cel mai prost caz înregistrază un război limitat împotriva NATO la orizontul într-un an de la sfârșitul războiului Rusiei cu Ucraina, comandantul forțelor de apărare estoniene, General Andrus Merilo susține că Rusia își va restabili capacitatea de atac în 2027. Comandantul forțelor aeriene letone, Generalul Kaspars Pudans susține la 4 iunie că o acțiune ar urma să se producă până la finalul lui 2028 pentru că planurile de modernizare europene nu vor putea fi implementate complet înainte de 2029.
Reînarmarea Europei, cu un ochi la războiul de secol 21 din Ucraina
Creșterea amenințării convenționale a Rusiei și a războiului pe scară largă, de mare intensitate, pe termen lung au fost asumate de aliați, de unde formulele de reînarmare și discuțiile extinse despre noile tehnologii și tehnica de abordare care reiese din războiul de secol 21 purtat de către Ucraina. Analiștii europeni și comandamentul aliat confruntat cu repetate exerciții cu victorii clare ale grupurilor ucrainene care au manevrat războiul de drone cunoscut din linia întâi au dovedit nevoia abordării războiului drone-centric din Ucraina și nevoia de a accelera integratea și rafinarea acestor elemente absorbate și extinse la manualele și doctrinele de luptă contemporane ale propriilor forțe.
Nici presupunerea că Rusia va avea nevoie de perioadă de reconstituire a forței după încheierea războiului cu Ucraina înainte de a ataca state NATO nu este o variantă corectă. Nu se va ajunge niciodată la deplina putere a capacităților de luptă ruse și declanșarea unui război limitat cu state NATO poate avea loc oricând, mai ales dacă se situează în cadrul războoului cu spectru larg și capacitate de negare credibilă sau atribuire defectuoasă a acțiunii agresive. În fapt, statele europene din flancul Estic par mult mai puțin pregătite decât Ucraina să se confrunte cu un asemenea război cu acțiuni de infiltrare și penetrare, și acesta poate interveni chiar fără ca acțiunile militare să fi fost stopate pe baza sau fără acord de către partea rusă. Chiar și refacerea parțială și ineficientă a trupelor este îndeajuns pentru a amenința statele din linia întâi, mai ales dacă Kremlinul evaluează faptul că nu va exista un răspuns colectiv suficient și relevant al Alianței. Acțiunea agresivă se va consuma pe o asemenea percepție a inamicului.
De asemenea, dacă vorbeam mai sus despre greșeala de a supraestima forța trupelor ruse și a cădea în defetism că nu pot fi înfrânte, analiștii occidentali trebuie să evite și capcana inversă, aceea de a considera că Rusia și forțele sale armate slăbite și parțial pregătite înainte de a fi aruncate în luptă nu pot pune amenințări semnificative pe termen scurt statelor NATO din linia întâi pentru că se desfășoară confruntările la linia de contact din Ucraina. Dacă nu poate obține penetrări adânci și acțiuni rapide în profunzimea teritoriului aliat, trupele ruse pot face avansuri substanțiale cu forțe dispersate și disipate, cu inflitrări care diminuează abilitatea de reacție, iar pe de altă parte, trupele din statele europene nu au exercițiul unui asemenea război de secol 21 și nu l-au luptat încă pentru a avea experiența necesară, de unde prezumția că, cel puțin la început, va fi pierdut un teritoriu care va trebui recâștigat, chiar și în cazul unei reacții substanțiale și unite a NATO. Iar componenta războiului de uzură va rămâne în continuare acolo, forțând recunoașterea eșecului de protejare a fiecărui centimetru de teritoriu aliat odată ce pătrunderea se va fi făcut pe teritoriul aliat.
Optimizarea la care a ajuns Ucraina în războiul defensiv pozițional e un atribut care nu poate fi copiat ca atare pentru că e vorba despre adaptare, flexibilizare și abordarea indirectă a acțiunii când tema esențială de învățat este tocmai să poți învăța rapid și aplica lecțiile în timp de război și confruntare continua. Experiența de luptă în războiul de drone și războiul de secol 21 aparține exclusiv Ucrainei, iar transferul de cunoștiințe nu se poate face corect și deplin în absența unui război propriu zis. De aici nevoia integrării diferitelor unități care să învețe în linia întâi ucraineană a unui război real, dacă acceptabilitatea politică și lipsa rezervelor unor state NATO privind cobeligeranța și încălcarea regulilor de garantare și apărare colectivă vor fi menținute. De aceea amenințarea convențională a Rusiei trebuie luată în considerație și aplicată direct de statele membre ale NATO după manualele deja rescrise ale Armatei Ucrainene și transpunerea în documente programatice și acțiune notate de Centrul pentru Excelență al lecțiilor învățate din războiul din Ucraina situat în Polonia.
