Comisia Europeană propune miercuri, 31 mai, noi norme menite să garanteze că protecția adulților este menținută în cazurile transfrontaliere și că dreptul acestora la autonomie individuală, inclusiv libertatea de a face propriile alegeri în ceea ce privește propria persoană și aranjamentele viitoare, este respectat atunci când se deplasează în UE.
Propunerile se referă la adulții care, din cauza unei deficiențe sau a unei insuficiențe a facultăților lor personale, nu sunt în măsură să își protejeze propriile interese. Acest lucru ar putea fi legat de o boală legată de vârstă, cum ar fi Alzheimer, sau ca urmare a unei probleme de sănătate.
În contextul unei mobilități transfrontaliere în creștere a persoanelor în UE, acest lucru dă naștere la numeroase provocări. De exemplu, este posibil ca persoanele în cauză sau reprezentanții acestora să fie nevoiți să gestioneze active sau bunuri imobiliare în altă țară, să solicite asistență medicală în străinătate sau să se mute într-o altă țară din UE. În astfel de situații transfrontaliere, acestea se confruntă adesea cu legislații complexe și uneori contradictorii ale statelor membre, ceea ce duce la incertitudine juridică și la proceduri de lungă durată.
Regulamentul propus introduce un set simplificat de norme care se vor aplica în UE, în special pentru a stabili care este instanța competentă, care este legea aplicabilă, în ce condiții trebuie să se dea efect unei măsuri străine sau unor puteri de reprezentare străine și cum pot coopera autoritățile. De asemenea, propune un set de instrumente practice, cum ar fi:
- facilitarea comunicării digitale;
- introducerea unui certificat european de reprezentare, care va permite reprezentanților să își dovedească mai ușor prerogativele în alt stat membru;
- crearea unor registre interconectate care vor furniza informații privind existența protecției în alt stat membru;
- promovarea unei cooperări mai strânse între autorități.
Propunerea de decizie a Consiliului prevede un cadru juridic uniform pentru protecția adulților care implică țări din afara UE. Aceasta obligă toate statele membre să devină sau să rămână părți la Convenția privind Protecția adulților din 2000.
Propunerea de regulament va trebui în continuare să fie discutată și adoptată de Parlamentul European și de Consiliu. Regulamentul se va aplica la 18 luni de la adoptare, iar statele membre vor avea apoi la dispoziție 4 ani pentru a-și face canalele de comunicare electronice și 5 ani pentru a crea un registru și a-l interconecta cu registrele altor state membre.
Propunerea de decizie a Consiliului urmează să fie adoptată de Consiliu după consultarea Parlamentului European. Statele membre care nu sunt încă parte la Convenția privind Protecția Adulților (HCCH 2000) vor avea la dispoziție 2 ani pentru a se conforma deciziei Consiliului și a adera la Convenție.





