Interviu realizat de Diana Zaim
Cristian Bușoi, membru al Management Boardului Agenției Europene pentru Medicamente (EMA), a vorbit, într-un interviu pentru CaleaEuropeana.ro, despre cum poate fi crescut gradual accesul pacienților români la inovație și despre importanța eficientizării financiare a sistemului de sănătate. Când poate fi implementat un mecanism de acces timpuriu care să faciliteze accesul pacienților la medicamente înainte ca procedura obișnuită de includere în sistemul de rambursare să fie complet finalizată și de ce este nevoie de o acceptare largă a decidenților politici pentru a prioritiza accesul la inovație, explicate, de asemenea, în cadrul interviului.
În România, accesul pacienților rămâne în continuare dependent de actualizarea acelei liste de medicamente compensate, context în care industria a propus introducerea unor mecanisme de acces timpuriu în condiții de sustenabilitate pentru CNAS. Ați fost și președintele CNAS. Din perspectiva dumneavoastră, cum ar putea funcționa acest mecanism și cum ar trebui, în același timp, finanțat ca să fie sustenabil?
Într-adevăr, există în acest moment o discuție și o propunere pragmatică a industriei, pentru că înțelegem cu toții că există anumite limitări ale bugetului național în general și, evident, ale bugetului Ministerului Sănătății în mod special. Aici fac o precizare: e sigur că va trebui să reducem cheltuielile bugetare, va trebui să creștem veniturile, pentru că deficitul bugetar este ceea ce pune în pericol sustenabilitatea pe termen mediu și, evident, capacitatea noastră de a alimenta bugetul din împrumuturi, în general de pe piețele financiare internaționale. Și atunci, cel puțin anul 2027 va fi extrem de challenging, de provocator din acest punct de vedere. Și genul acesta de mecanisme care să asigure un acces timpuriu, cu condiția să se urmărească niște beneficii și mai ales partea de cost-eficiență în mod special, poate fi o soluție.
Evident că singura modalitate practică este aceea de a reașeza niște elemente în interiorul bugetului sănătății și de a crește moderat, pentru că 2027 nu are mari oportunități pentru bugetul sănătății, reducând anumite cheltuieli în alte zone, unde fie le putem compensa prin fonduri europene, fie deja începe să existe un grad mare de acceptanță, nu sunt neapărat priorități pentru România. Și vorbim de acele cheltuieli ale administrațiilor publice locale, care poate au o anumită justificare, dar care nu pot fi în balanță cu accesul pacienților la medicament.
Și într-un orizont de timp apropiat ar putea fi funcțional acest mecanism?
În primul rând, el trebuie adoptat de un guvern cu puteri depline și trebuie o decizie politică pe care nu o avem în acest moment. Avem doar o zonă de discuții cu partea parlamentară, dar nu neapărat o decizie definitivă și o asumare. Asta se va întâmpla doar când vom vedea ce guvern, cu ce componentă politică, va fi.
Ați făcut referire la finanțare. Rămânem în urma multor state europene când vorbim de finanțarea sistemului de sănătate. Avem nevoie doar de mai mulți bani sau de o regândire a alocării banilor, care să țină eventual cont și de nivelurile de dovezi ale ghidurilor terapeutice naționale sau internaționale?
Avem nevoie de mai mulți bani în termeni absoluți și acest lucru, sigur, se poate face și odată cu creșterea economiei românești, cu eficientizarea colectării taxelor și impozitelor, dar și cu prioritizarea sănătății în raport cu alte domenii care au primit sume consistente în anii trecuți, dar care, încă o dată, pot fi rezolvate de acele proiecte din parteneriate public-private, din fonduri europene sau din capital privat.
Doi, avem nevoie de o reașezare a priorităților în interior și de o eficientizare a unor cheltuieli în materie de sănătate, pentru că, sigur, deși avem o creștere spectaculoasă până anul trecut, când această creștere a încetinit, a bugetului sănătății, dacă o comparăm cu acum 10 ani, deși avem rezultate și un acces crescut, salarii mai bune în spitale, dotări mai bune în foarte multe dintre locuri, totuși toate aceste lucruri puteau fi făcute mai eficient și beneficiile să fie mult mai vizibile, așa încât creșterea în termeni absoluți e obligatorie, o condiție sine qua non, dar și anumite eficientizări sunt, de asemenea, esențiale.
Se vorbește suficient de costurile pe care le generează întârzierea accesului la tratamentele inovatoare?
Nu, nu sunt conștientizate în mod corespunzător și aici, în mod evident, e nevoie de o creștere a gradului de înțelegere a costurilor pe termen mediu și lung. Nouă ne trebuie bani concreți în acest moment pentru a putea crește accesul, pentru a putea finanța inclusiv inițiativele gen acces timpuriu, tipul de contracte cost-volum-rezultat, toate aceste lucruri care înseamnă inițiative ale industriei care vin în întâmpinarea unei situații obiective pe care o are România privitoare la buget și la finanțarea sănătății. Dar fără o acceptare largă a decidenților politici, a societății, e foarte dificil să prioritizăm accesul la inovație și clar trebuie conștientizat ce impact negativ poate avea îmbolnăvirea, nerezolvarea unor cazuri pentru productivitatea societății de mai târziu.
E o discuție care nu se poartă doar în România, se poartă și în țări mult mai dezvoltate și mai puternice financiar, unde accesul la inovație este mult mai rapid, dar nu complet, unde și acolo poate fi îmbunătățit. Nu are soluții ușoare, pentru că beneficiile le vedem pe termen mediu, uneori sunt insesizabile, pe când de investiții avem nevoie în acest moment și sigur că doar mărind deficitul bugetar nu ar fi o soluție. Dar, înțelegând totuși nevoia, se pot găsi anumite îmbunătățiri care să crească gradual accesul.
În ceea ce privește finanțarea tratamentelor. Credeți că statul depune efortul financiar suficient, în condițiile în care pacienții în continuare alocă foarte mulți bani din buzunar pentru acces și pentru a-și achiziționa aceste tratamente, dar ținând cont și de contribuția industriei, prin taxa clawback, de exemplu?
Există o participare mare a pacienților cu bani din propriul buzunar, din propriile conturi, din propriile economii pentru accesul la sănătate, mai puțin la tratamentele inovative, pentru că acolo au un regim special, în general sunt compensate, dar nici nu pot fi achiziționate atât de ușor, ca și cum te-ai duce să îți cumperi un medicament generic sau un OTC, foarte mult în zona de acces la investigații, care și asta este foarte importantă pentru a determina tratamentul propriu-zis, dar chiar și pentru tratamente inovative există uneori contribuții personale, ceea ce nu este normal. Încă o dată, totul ține de o regândire a priorităților în bugetul general și o acceptare a societății că sănătatea trebuie să fie mai puternic finanțată.
Cristian Bușoi, secretar de stat în Ministerul Energiei, fost europarlamentar cu o activitate de 16 ani în Parlamentul European și fost președinte al CNAS, este în prezent membru al Consiliului de administrație al Agenției Europene pentru Medicamente (EMA). În timpul mandatelor de deputat european, a fost președintele Comisiei pentru Industrie (ITRE), raportor al PE pentru programul EU4Health și responsabil al Parlamentului European pentru relația cu Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA).
