Forța de muncă din domeniul sănătății și îngrijirii pe termen lung în UE va trebui să crească cu 11 milioane de lucrători între 2018 și 2030 pentru a răspunde cerințelor unei populații care îmbătrânește, potrivit unui raport al Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene (JRC).
Raportul, care analizează demografia în schimbare a UE și impactul asupra cererii din domeniul sănătății și îngrijirii pe termen lung, constată că sporirea numărului persoanelor în vârstă a crescut cererea pentru acest tip de servicii, generând o cerere în creștere pentru o forță de muncă calificată.
O mare parte din această cerere este satisfăcută prin educația și formarea internă, în timp ce migrația din țări terțe și mobilitatea intra-UE au de asemenea un rol din ce în ce mai important de jucat.
În 2018, în UE erau aproape două milioane de lucrători în domeniul sănătății și îngrijirii pe termen lung care lucrau într-o țară diferită de cea în care s-au născut.
În timp ce numărul acestor lucrători născuți în străinătate a crescut în ultimii ani, ca procent din totalul lucrătorilor din domeniul sănătății (13,2%), este semnificativ mai mic decât în alte țări, cum ar fi Marea Britanie sau SUA. De asemenea, acești lucrători nu sunt răspândiți uniform, mai mult de două treimi din angajați regăsindu-se în doar cinci țări ale UE: Germania, Italia, Suedia, Franța și Spania.
Raportul identifică mai multe provocări care, dacă sunt abordate, pot contribui la încurajarea mobilității și la deblocarea întregului potențial al migrației din țările terțe pentru a contribui la atenuarea presiunii deficitului de forță de muncă din aceste sectoare. Aceste provocări includ:
- În prezent, nu există un instrument sectorial specific pentru migrația forței de muncă din UE sau un instrument care să atragă lucrători străini din domeniul sănătății și îngrijirii pe termen lung. Acest lucru înseamnă că lucrătorii potențiali trebuie să navigheze între diversele competențe și profiluri de ocupare a forței de muncă care există în întreaga UE și că nu există canale specifice de migrație pentru lucrătorii din domeniul îngrijirii pe termen lung;
- Cerințele privind migrația includ adesea recunoașterea calificărilor ca o condiție prealabilă pentru exercitarea profesiilor reglementate din domeniul sănătății. Procedurile complexe asociate cu aceasta reprezintă o provocare într-un context în care programele de educație și formare în domeniul sănătății diferă considerabil de cele din UE;
- Lucrătorii din domeniul îngrijirii pe termen lung, deși uneori nu au nevoie de calificări formale, îndeplinesc sarcini care implică un set de abilități informale greu de evaluat. Absența instrumentelor de evaluare specifice poate, de asemenea, descuraja recrutarea;
- Parteneriatele internaționale pentru recrutarea personalului medical și de îngrijire pe termen lung rămân în continuare limitate ca număr și acoperire.
Autorii raportului recomandă integrarea canalelor actuale de migrație a forței de muncă cu considerații mai specifice pentru sănătatea și sistemele de îngrijire pe termen lung, rămânând în același timp în conformitate cu Codul de practică global al OMS.
Acest lucru ar putea favoriza migrația înainte și înapoi, producând beneficii atât pentru țările de origine, cât și pentru cele de destinație. Ar implica, de asemenea, facilitarea recunoașterii calificărilor și activarea deplină a competențelor forței de muncă migrante și mobile din UE.
