Chișinăul a renunțat la inhibiții și rețineri nejustificate în relația cu Tiraspolul, la început de 2026. Condițiile internaționale și perspectiva europeană permit Republicii Moldova să abordeze direct chestiunea reintegrării teritoriale a statului, menținând angajamentul ca acest pas să fie rezolvat prin metode diplomatice. Dar astăzi Chișinăul are majoritatea cărților în favoarea sa și noul vicepremier pentru reintegrare, Valeriu Chiveri, a lăsat acasă mănușile și a pus pe masa autorităților autointitulate de la Tiraspol temele majore și instrumentarul menit să ducă la administrarea regiunii separatiste, în contextul unor repetate crize energetice, de gaz, a neplății salariilor și întârzierilor repetate și mai ales în contextul unor declarații repetate ale auto-intitulatului președinte local, Vadim Krasnoselski că nu mai are soluții în privința crizei economice locale.
Întâlnire de gradul 3 la Tiraspol: Chiveri – Ignatiev
Joi, 16 aprilie, la sediul misiunii OSCE de la Tiraspol, a avut loc întrevederea în formatul 1+1 între vicepremierul pentru Reintegrare, Valeriu Chiveri, și auto-intitulatul ministru transnistrean de externe, Vitali Ignatiev. A fost cea de a doua întrevedere după cea din 26 februarie și a permis marcarea clară a pozițiilor părților și expunerea situației reale în care se află astăzi Tiraspolul, precum și limitele sale de mișcare, dar și aspirațiile Republicii Moldova pentru a permite servicii de calitate pentru cetățenii săi aflați în stânga Nistrului, în regiunea autoproclamată stat și nerecunoscută internațional de nimeni.
Republica Moldova se află într-un context favorabil, în aceeași măsură în care este și o situație dificilă și complicată aceea de a gestiona un teritoriu pe care nu-l controlezi direct. Mai întâi, perspectiva integrării europene și deschiderea negocierilor anunță o problematică specială în regiunea nistreană, acolo unde nu poate impune sincronizat respectarea legislației de la Chișinău, cu atât mai puțin reformele și construcția instituțională necesară integrării europene. Și, dacă Ucraina continuă să rămână pavăză în fața invaziei ruse, menținând trupele Rusiei lui Putin la sute de kolometri distanță de regiunea separatistă, această apărare și cordon sanitar, marcat și de funcționarea comună a punctelor de trecere a frontierei ucrainene cu regiunea nistreană(închise astăzi), poate determina o integrare naturală, graduală a regiunii separatiste în statul Republica Moldova. Care se întâmplă și astăzi, pas cu pas.
Principalele teme abordate în întrevederea 1+1 au fost cele tradiționale – educație, mediu, libera circulație, drepturile omului – dar discuțiile au alunecat și spre perspectivele susținerii cetățenilor Republicii Moldova din regiunea separatistă cu servicii administrative de calitate, cu proiecte sociale și dezvoltări instituționale și de infrastructură, de ce nu. Pe această direcție, au avut loc discuții nu numai vizând școlile românești din regiunea separatistă și diferitele blocaje administrative, cât întregul învățământ din regiune și situația diplomelor prin solicitarea ca predarea în așa-zisa limbă moldovenească, cu grafie chirilică, cea care nu mai există decât aici în regiune, să fie abandonată, și să se treacă la predarea în limba română cu grafie latină pentru a permite elevilor și studenților să aibă un viitor, să se poată angaja în dreapta Nistrului și să beneficieze de aceleași drepturi ca și cele ale vorbitorilor de limbă rusă și ucraineană.
Chestiunile de mediu legate de poluare cu produse petroliere a apei Nistrului au fost ridicate, în condițiile în care Chișinăul a reușit să controleze deversarea pentru malul drept, teritoriul aflat sub controlul autorităților legitime, inițial cu sprijinul României, ulterior cu cel al Uniunii Europene, dar despre consecințele pentru malul stâng al Nistrului nu s-a vorbit și nu e cunoscută situația aprovizionării cu apă potabilă a localităților din regiunea separatistă în timpul acestor deversări determinate de loviturile aeriene ruse la adresa Ucrainei, în amonte de Republica Moldova.
Limitările circulației cetățenilor Republicii Moldova în zona separatistă, cu propria listă de persoane non grata, împreună cu un număt mare de cazuri în care structurile autorităților separatiste de la Tiraspol au încalcat drepturile omului, au constituit teme de dezbatere. S-au invocat, de asemenea, judecățile ilegale sau arestările fără justă cauză în cazurile Pancioha, Zaharov, Cenușa, Ceban și Zemin, aflate deja pe masa autorităților internaționale.
Fuga Tiraspolului sub poala Moscovei
Dar poate cele mai importante teme aduse la masa de dezbatere au fost cele principiale: Vitalii Ignatiev, pretinsul ministru de Externe de la Tiraspol, a insistat să caracterizeze discuțiile drept diplomatice și în cadrul negocierilor formatului 5+2, în timp ce Chișinăul a insistat că regiunea separatistă nu e recunoscută internațional, deci nu poate fi vorba despre discuții diplomatice, nefiind vorba despre două state, în timp ce formatul evocat, 5+2 nu mai există după declanșarea războiului de agresiune al Rusiei asupra Ucrainei, ambele state fiind la origine parte a acestui format, chiar cu pretenții de garanți.
Pe acest fond, în context, vicepremierul de la Chișinău a propus, pentru a stabili clar pozițiile părților, să fie semnată o declarație scurtă care să marcheze desfășurarea procesului de negocieri în privința reglementării politice bazate pe suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova, un cadru care ar simplifica negocierile și ar permite pașii înainte, inițiativă respinsă de Tiraspol. Referința este făcută, desigur, cu legătură directă la recunoașterea integrității teritoriale făcută inclusiv de către Federația Rusă în raport cu Republica Moldova, chiar dacă Tiraspol optează pentru propria variantă separatistă a unui stat preexistent care, în anumite condiții, ar încheia un conflict cu vecinul său.
Vitali Ignatiev a insistat că nu poate ieși din cadrul principiilor și procedurilor procesului de negocieri invocând din nou formatul 5+2, inexistent la acea masă, respectiv faptul că membrii formatului nu au recunoscut cu toții acest cadru de negociere pentru statul suveran Republica Moldova, cadru pe care Tiraspolul îl respinge. Solicitarea a fost evident și transparent făcută pentru a fi consemnată ca atare, nicidecum pentru că exista o fărâmă de încredere că partea separatistă ar fi înclinată vreodată să semneze un asemenea document-cadru. Dar Ignatiev a arătat că se refugiază constant în contextul format de către Rusia, inițiatorul conflictului de pe Nistru și actorul care menține de 35 de ani acest separatism tocmai pentru a bloca opțiunile Republicii Moldova în materie de securitate și prosperitate.
O altă temă de strict interes pentru locuitorii regiunii separatiste, cu precădere cei cu cetățenia Republicii Moldova, care potrivit documentelor existente depășesc 90%, este înființarea Fondului de Convergență propus de către Republica Moldova ca instrument pentru a asigura servicii administrative de calitate și proiecte sociale pentru acești cetățeni ai săi care trăiesc în stânga Nistrului. Fondul de convergență reprezintă un fond special, destinat proiectelor care să apropie locuitorii de pe ambele maluri ale Nistrului, fond care urmează să fie alimentat din taxele și accizele achitate de agenții economici din regiunea transnistreană și care va fi utilizat pentru proiecte sociale și de infrastructură.
Fondul are două valori majore de întrebuințare: primul, acela de a oferi sume venind din interior și de la donatorii externi cu scopul de a susține reintegrarea teritorială și creșterea bunăstării cetățenilor din stânga Nistrului; al doilea, să integreze fiscal și să realizeze competiția corectă între actorii economici de pe întreg teritoriul Republicii Moldova, deci și din regiunea separatistă, care să plătească aceleași impozite și taxe, deci o unificare și reintegrare fiscală a spațiului Republicii Moldova. Tiraspolul a acuzat blocada sau spolierea de fonduri, respectiv extragerea de bani din activitatea economică din regiunea separatistă pentru a fi utilizați în teritoriul aflat sub controlul autorităților legitime de la Chișinău, activând întreaga propagandă rusă din regiune și de la Moscova pentru a susține falsul și a introduce frica în populație.
Vicepremierul Valeriu Chiveri a insistat că, din contra, e vorba despre fonduri care vor fi utilizate doar în regiunea separatistă dar, desigur, de către autoritățile legitime de la Chișinău, singurele îndrituite legal să colecteze taxe și impozite, fond la care vor contribui și terții cu sume pentru a realiza acest pas important de convergență fiscală, în primul rând, dar cu ambiția de a realiza treptat convergența instituțional-normativă pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Nu reprezintă o retragere de mijloace, așa cum se afirmă la Tiraspol, dimpotrivă, se injectează fonduri și este vorba despre investiții în proiecte sociale, infrastructură și în calitatea vieții. În fapt, o formulă win-win pentru ambele maluri ale Nistrului și un punct real de convergență.
Problematica reintegrării teritoriale în contextul viitoarei integrări europene a Republicii Moldova
În fapt, sub această schimbare de ton și nou set de propuneri al Chișinăului față de Tiraspol se află câteva elemente clare de marcare a schimbării raportului de forțe și a creșterii încrederii de sine a Chișinăului, care după întreruperea aprovizionării cu gaz rusesc prin Ucraina a regiunii separatiste și după dobândirea independenței energetice relative, cu sprijinul Bucureștiului, la gaze și energie electrică, are capacitatea să propună proiecte mature și susținere reală pentru Tiraspol și cetățenii Republicii Moldova din stânga Nistrului, în condiții dificile pentru această regiune.
Pe de altă parte, Chișinăul încearcă să evite un joc pe care l-ar putea face Moscova, eventual prin intermediari europeni, de blocare a integrării europene a Republicii Moldova invocând o pretinsă incapacitate a Chișinăului de a realiza reintegrarea teritorială, cuiul lui Pepelea etern pe care l-a așezat Rusia la Tiraspol. Pe aceeași linie se află reticența unor state care ar putea invoca prezența trupelor ruse la Tiraspol și imposibilitatea integrării unui teritoriu ocupat. Desigur, și aici soluțiile sunt multiple, existând un precedent de integrare parțială, cazul Cipru.
Astfel, în acest caz, partea turcă a Ciprului nu a fost integrată în UE în ciuda integrării europene a statului cipriot, chiar dacă votul la referendumul pentru planul de pace Kofi Anan, turcii ciprioți au votat reintegrarea în proporție de 65% iar grecii ciprioți, siguri de integrarea în UE, au votat 73% contra acestui plan. Este singurul precedent în care europenizarea, respectiv drumul european al unui stat, a dus la consolidarea rupturii într-un conflict separatist, nicidecum soluționarea acestuia, în acel caz integrarea depinzând de referendum, dacă e o integrare cu întreaga insulă sau separat. Desigur, acest precedent nu este o garanție că statele membre ale UE vor accepta situația și nu o vor considera ca un exemplu care să reclame, din contra, să nu mai recurgă vreodată la această soluție.
Pentru a fi corecți pe această linie, trebuie spus că, în fapt, în Transnistria există două Tirapoluri: unul alcătuit din lideri locali, interesați de comerțul și integrarea europeană, pentru care reintegrarea teritorială nu este neapărat o temă, dacă își păstrează propriile poziții de conducere la nivel local, și un altul, rus și pro-rus, care blochează această perspectivă din rațiuni strict strategice. Dar aici partea pe care o reprezintă chiar Ignatiev, în opoziție cu Krasnoselski, nu mai are argumente pentru că Rusia nu are nici banii, nici instrumentele pentru a susține financiar unilateral regiunea separatistă și a o menține la distanță de Occident, în primul rând de Chișinău.
Cu cât Chișinăul e mai de succes, mai integrat european, mai prosper, mai bine guvernat, cu atât a devenit mai mult o atracție pentru cetățenii din stânga Nistrului care-și găsesc aici locuri de muncă, piață și resorturile pentru a-și trăi viața acasă, nu să plece peste hotare la muncă. Iar acest lucru face diferența față de oaza comunistă, chiar stalinistă și sovietică rămasă imobilă în stânga Nistrului. Pe acest fond, a apărut și ideea terțului intermediar, respectiv gândirea că UE ar putea, până la reintegrarea reală, să gestioneze periada de tranziție. O idee care nu a intrat neapărat într-o formă de plan de soluționare, dar se leagă cu acțiunea de marcare a refuzului Tiraspolului de a accepta cadrul de negociere privind reintegrarea teritorială în contextul suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova, deci că dorește să mențină status quo-ul.
Trupele ruse staționate în Transnistria. Constrângerile majore ale momentului
Tema cea mai dificilă rămâne cea a trupelor și muniției ruse din stânga Nistrului, dar nici aici nu mai suntem în situația veche, a prezenței Armatei a 14-a, devenită GOTR-Grupul Operativ al Trupelor Ruse de la Tiraspol dar și a pacificatorilor și a paznicilor depozitului de armament de la Cobasna. Practic Armata a 14-a a fost decimată prin împărțirea în trei, apoi prin stabiliri în regiune cu familiile ale celor angajați nominal sub steagul rus, apoi pe cale naturală, prin decese, astfel că astăzi aceste categorii de trupe sunt mai degrabă alcătuite din localnici, chiar dacă păstrează steagul și statutul trupelor ruse intact. Și amenință, prin această prezență, să blocheze opțiunea Republicii Moldova de integrare în Uniunea Europeană, așa cum blochează și reintegrarea teritorială.
Dar și aici există pași internaționali. În 2023, a fost adoptată cea de a doua Rezoluței a Adunării Generale a ONU privind retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, cu un vot copleșitor în favoarea Chișinăului, Trupele ruse nu beneficiază de nici un statut și nici de acordul statului gazdă – Republica Moldova – pentru această staționare, fiind, în fapt, trupe de ocupație. Chișinăul a solicitat retragerea trupelor ruse, Ucraina a fost de acord cu un coridor de retragere, dacă este cazul, iar comunitatea internațională a sancționat această situație. Însă Rusia nu s-a conformat potrivit dreptului internațional, și e puțin probabil să o facă în continuare.
Cum din aceste trupe ruse au mai rămas în regiune doar oameni cu dublă cetățenie și conducerea acestor trupe, Republica Moldova a luat decizia de a declara indezirabilă conducerea Grupului Operativ al Trupelor Ruse, adică soldații ruși staționați ilegal în regiunea transnistreană. Potrivit deschide.md, acest statut l-a primit atât comandantul GOTR, Dmitri Zelenkov, cât și adjuncții săi, Dmitri Opalev, Serghei Mașenko și Serghei Șirșov. De asemenea, este interzis pe teritoriul R. Moldova și șeful statului major al GOTR, Marat Iarulin, dar și Alexei Bogomolov, care se ocupă de schemele de finanțare ilegală a GOTR. Deocamdată, autoritățile de la Chișinău nu au comunicat oficial acest pas.
Măsura limitează substanțial spațiul de manevră pentru conducerea GOTR, care nu mai poate să părăsească regiunea transnistreană fără a risca deportarea cu imposibilitatea întoarcerii în zona separatistă. Deja la sfârșitul lunii martie, fostul așa zis ministru de interne al regimului de la Tiraspol, Ruslan Mova, nu a fost lăsat să intre în Republica Moldova după ce, în luna februarie, Mova și alți opt foști și actuali funcționari în cadrul regimului separatist transnistrean au pierdut cetățenia Republici Moldova printr-un decret semnat de președintele Maia Sandu.
Toate aceste evoluții au relevanță în privința efortului de integrare europeană al Republicii Moldova, arătând foarte clar hotărârea Chișinăului de a rezolva problema reintegrării teritoriale a statului și oferirea de soluții multiple și instrumente alternative pentru a realiza deopotrivă ajustarea legislației la nivelul întregului teritoriu al Republicii Moldova, cel puțin în privința regulilor cu relevanță europeană, a competiției corecte, a ajustărilor normative-instituționale, dar și în privința lipsei unei amenințări fie și formale, cea a prezenței trupelor ruse în regiune. În plus, în această cheie trebuie citită și inițiativa reintegării în pași, cu propunerea dintr-un non paper al lui Valeri Chiveri, prezentat Comisiei Europene, privind administrarea interimară de către o structură internațională a regiunii în drumul spre reintegrarea teritorială. Un pas major făcut de către autoritățile pro-europene de la Chișinău.
