Editorial semnat de Roxana Mînzatu, vicepreședintă executivă a Comisiei Europene pentru drepturi sociale și competențe, locuri de muncă de calitate și pregătire
Promisiunea Europei este de a fi alături de cetățenii săi în această perioadă dificilă. Într-o epocă marcată de schimbări și șocuri neașteptate, Europa trebuie să fie pregătită să își protejeze cetățenii și să le ofere mijloacele necesare pentru a acționa.
În prezent, unul din cinci europeni este expus riscului de sărăcie și de excluziune socială. Acest număr este inacceptabil de ridicat și se poate agrava din cauza șocurilor geopolitice sau a tranzițiilor perturbatoare și insuficient gestionate de pe piața forței de muncă.
Dacă Europa nu acționează în mod decisiv pentru a preveni și a combate sărăcia, fragilitatea socială s-ar putea transforma într-o urgență socială extremă, cu consecințe grave pentru toate celelalte priorități europene, de la competitivitate la pregătire și reziliență democratică. O Uniune care nu reușește să își protejeze cetățenii nu se poate aștepta să se bucure de încrederea acestora. Combaterea sărăciei este o responsabilitate colectivă și necesită eforturi la toate nivelurile, inclusiv la nivelul UE, unde Uniunea are un rol puternic de sprijin și coordonare.
Așadar, la întrebarea: ne putem permite să purtăm un război la scară largă împotriva sărăciei acum? Răspunsul este clar: Europa nu își poate permite să nu facă acest lucru.
Acesta este motivul pentru care, la 6 mai, Comisia Europeană și-a prezentat prima strategie de combatere a sărăciei, structurată în jurul a trei piloni de acțiune: prevenirea excluziunii în materie de locuințe, capacitarea persoanelor pentru a scăpa de sărăcie prin locuri de muncă de calitate și protejarea copiilor și a tinerilor de povara sărăciei intergeneraționale.
În primul rând, în ceea ce privește prevenirea excluziunii în materie de locuințe. Fără un acoperiș deasupra capului, nu există niciun fundament pe care să construim o viață. Studenții, părinții singuri, lucrătorii cu venituri mici – prea mulți sunt la un pas de a-și pierde locuințele. Comisia recomandă măsuri concrete, cum ar fi sisteme de alertă timpurie, consiliere specifică și sprijin personalizat, inclusiv consiliere în materie de datorii, sprijin pentru plata restanțelor la chirie, mediere între chiriași și proprietari, asistență financiară de urgență, precum și informarea specifică a persoanelor care părăsesc diverse instituții. De asemenea, vom ajuta guvernele să mărească numărul locuințelor sociale și a celor la prețuri accesibile printr-o mai bună utilizare a fondurilor UE, prin mobilizarea investițiilor publice și private, prin sprijinirea renovării și a utilizării locuințelor vacante și prin promovarea unor modele precum locuințele sociale și cooperative. În cele din urmă, obiectivul este simplu: mai puține persoane expuse riscului, mai puține persoane fără adăpost și un sistem de locuințe funcțional.
În al doilea rând, în ceea ce privește locurile de muncă. Locurile de muncă de calitate – cu salarii echitabile și condiții bune de muncă – le pot permite oamenilor să se bucure de autonomie. În prezent, unul din doisprezece lucrători este expus riscului de sărăcie, în pofida faptului că are un loc de muncă. O altă cifră mare creează motive de îngrijorare: peste cincizeci de milioane de persoane de vârstă activă rămân marginalizate și expuse unui risc mai mare de excluziune socială – în principal femei, tineri, romi și migranți. Aceasta reprezintă o pierdere uriașă pe foarte multe planuri: pentru oamenii înșiși, cărora li se refuză șansa de a construi un viitor demn; pentru întreprinderile europene, care întâmpină dificultăți în a găsi talentele de care au nevoie; și pentru tânăra generație, ale cărei perspective de viață sunt dictate de faptul dacă părinții lor au sau nu un loc de munca. Pentru a răspunde acestei provocări și în consultare cu partenerii sociali, Comisia va pregăti o nouă legislație pentru a se asigura că în fiecare stat membru există un sprijin adecvat pentru accesul la piața forței de muncă, adaptat nevoilor specifice ale fiecărei persoane, astfel încât cei care pot lucra să aibă o șansă reală de a face acest lucru.
În al treilea rând, în ceea ce privește protecția copiilor și a tinerilor. Cum poate o Uniune cu un model social puternic și un PIB de 18 mii de miliarde de euro să nu țină seama de faptul că 19 milioane de copii sunt expuși riscului de sărăcie și că acest număr este în creștere, în loc să fie în scădere? Sărăcia îi privează pe copii nu numai de hrană, educație, asistență medicală sau securitate, ci, cel mai important, de speranță. Și, de prea multe ori, îi orientează pe calea către o viață de excluziune.
Garanția europeană pentru copii a contribuit deja la extinderea accesului la servicii esențiale. Dar trebuie să ne asigurăm că aceasta aduce schimbări reale în viața fiecărui copil vulnerabil. O soluție pe care o propunem este cardul european de garanție pentru copii: un instrument digital simplu menit să îi ajute pe copiii aflați în dificultate să aibă acces la sprijinul la care au dreptul, făcând, în același timp, acest sprijin mai bine coordonat, mai eficace și mai vizibil. În același timp, trebuie să fim alături de copiii vulnerabili pe măsură ce aceștia se pregătesc să intre la vârsta adultă. Vom ajuta statele membre să coreleze sprijinul acordat în perioada copilăriei cu programele pentru tineret axate pe competențe, formare și muncă.
Toate acestea necesită investiții. Amploarea a ceea ce este posibil este clară: investirea unui procent suplimentar de 0,25 % din PIB-ul UE ar putea ajuta 18,5 milioane de persoane să scape de sărăcie. Cu toții trebuie să ne îndeplinim rolul care ne revine.
În cursul acestui an, Comisia va lansa Coaliția împotriva sărăciei, care reunește întreprinderi și organizații filantropice în jurul unor angajamente concrete de reducere a sărăciei. În lunile următoare, vom colabora, de asemenea, cu instituții financiare internaționale, cum ar fi Banca Europeană de Investiții, pentru a implementa noi instrumente de finanțare specifice. Acest lucru nu va fi posibil fără implicarea strânsă a autorităților locale și a organizațiilor societății civile, care cunosc cel mai bine realitățile de pe teren.
Europa s-a definit întotdeauna nu numai prin puterea sa economică, ci și prin modelul său social și prin solidaritatea sa. Pe termen scurt și mediu, aceste valori și angajamente vor fi puse la încercare. Răspunsul pe care îl oferim va modela economiile noastre și însăși încrederea cetățenilor noștri în Europa.
O Europă mai puternică nu este una în care unii au succes, iar alții rămân în urmă. Este o Europă în care ne unim forțele.
