de Iulian Chifu*

România a trecut la limită, cu bine, peste atacul hibrid de inspirație rusă pe care l-a suferit la alegerile prezidențiale în primul tur. O mobilizare fără egal în ultimii 20 de ani a făcut ca alegerile generale să se încheie cu un rezultat favorabil al forțelor pro-europene, care au reușit să aibă o majoritate confortabilă de 63-64% împreună, după încheierea votului și redistribuiri. În viitorul Parlament, România rămâne pro-europeană, dar cu trei partide de diferite facturi extremiste, naționaliste, populiste, anti-sistem și pro-ruse.

Atacul hibrid de inspirație rusă la alegeri

Rezultatele au reconfirmat puterea organizării locale a marilor partide de centru dreapta și centru stânga, membre ale PSE și PPE la nivel european. PSD a luat 26% cu redistribuire, iar PNL 16,5%. Mult peste prognoze. În egală măsură, partidul candidatului neașteptat în turul doi, Elena Lasconi, USR, a dobândit 13,8%. Și UDMR a reușit o mobilizare exemplară, reușind să obțină, după redistribuire, 7,41%.. De partea cealaltă, AUR, partidul lui George Simion, s-a situat pe poziția a doua cu 20,71% la redistribuire, fiind al doilea partid din Parlament, secondat de SOS cu 8,69% și de POT cu 7,15%.

Atacul subtil sub radar, folosind Tik Tok-ul și multiplicarea falsă de conturi, cu resurse enorme implicate, a eșuat. Nu înseamnă că partidele tradiționale trebuie să se culce pe o ureche: o treime dintre parlamentari rămân, totuși să reprezinte partide suveraniste, ceea ce va crea o problemă majoră în viitorul Parlament la nivelul funcționalități comisiilor și a plenului cu o asemenea reprezentare, mai ales în opoziție. În plus, alegerile prezidențiale pentru turul doi se anunță foarte dificile pentru candidatul USR care trebuie să îmbrățișeze poziții de compromis și să se miște către electoratul tuturor partidelor pro-europene pentru a le mobiliza la vot.

În orice caz, Rusia a luat a doua înfrângere. Prima a fost la Chișinău, la limită, cu referendumul pro-european și cu alegerea în turul doi a Maiei Sandu președinte cu peste 11% diferență. Acesta a fost testul doi la București, care trebuie învățat rapid și contracarat pe rețelele sociale pe toate dimensiunile, pe Telegram și pe alte medii de comunicare sub radar. Primul test, atacul, a fost o surpriză, s-a dorit un blitz krieg care să îngenuncheze România, înfrângând-o fără să tragă un foc. Nu a reușit acțiunea, s-a lovit de nivelul de reziliență democratică construit în timp, pe reticența la autocrație și pro-rusism și pe reacția societății civile. Cea pe care candidatul la președinție Călin Georgescu o vrea eliminată.

Guvernarea cu opoziție suveranistă în Parlamentul de la București

Urmează o perioadă complicată în formarea Guvernului, în ciuda majorității. Cu un eventual Călin Georgescu președinte, formarea guvernului din majoritatea existentă va fi dificilă. Dar există instrumentele constituționale ale suspendării președintelui, dacă dă și al doilea mandat altcuiva decât majorității, și desemnarea de către interimar, viitorul președinte ales al Senatului, a noului premier, trecerea Guvernului și a bugetului până la referendum și pobabila revenire în funcție.

Desigur, există și alte elemente de dezvoltare, dosare penale, cercetări de malversațiuni, anchetarea și trimiterea în judecată pentru categorii de afirmații din spațiul discursului la ură, promovării fascismului, negaționismului Holocaustului și altor asemenea. Cum se poate întâmpla acest lucru cu fiecare parlamentar al suveraniștilor care, în Parlament, ar adopta un asemenea limbaj – după ridicarea imunității, desigur.

În orice caz, lecțiile trebuie învățate rapid. Iar principalele se referă la cetățeni, care este clar că nu-și mai doresc pomeni, bani și rămasul în umbră. Își doresc politicieni serioși, care să-și asculte cetățenii, își doresc o curbare a unor politici pe care le percep excesive, își doresc respectul și demnitatea pe care consideră că o pierd în fața minciunii, corupției, infatuării și aroganței politicienilor, care se afișează cu cheltuieli excesive și nepotrivite din banul public.

O echilibrare a accesului liber, egal, competitiv și meritocratic la funcții este, de asemenea obligatorie. Ca și ocuparea tuturor canalelor de comunicare nu prin bani, propagandă și manevre de inginerie socială, ci prin dezbatere, dialog, comunicare sinceră și constantă cu publicul larg. Și soluționarea problemelor acestuia. Iar acest lucru este cel mai lesne de făcut cu un guvern de profesioniști, cu sau fără carnet de partid, susținut politic de majoritatea pro-europeană în Parlament, care să facă reformele și să poate asuma costurile ca interfață în fața partidelor. Dar acesta va fi rezultatul negocierilor ce vor urma pentru formarea majorității.

* Iulian Chifu este profesor universitar doctor habilitat la UNAp, președintele Centrului de Prevenirea Conflictelor și Early Warning. Este specializat în Analiză de Conflict și decizie în criză, spațiul post-sovietic și studii prospective. a fost consilier prezidențial pentru afaceri strategice, securitate și politică externă (2011-2014) și consilier de stat al Prim Ministrului pentru politică externă, securitate și afaceri strategice (2021-2023). Este autor a numeroase cărți, publicații și articole de specialitate.

Iulian Chifu*

A trecut pe sub radar, în săptămâna cu tulburări masive în România și Georgia, o afacere care amenință să schimbe radical modul în care funționează toată rețeaua de cabluri și conducte submarine, că e vorba despre cabluri de date, că e vorba despre cabluri de energie electrică sau conducte de orice fel. În 24 de ore, cablurile de date ce leagă peninsula scandinavă de Țările Baltice și de Europa continentală au fost tăiate dintr-un foc, într-o operațiune hibridă, sub radar, cu ancora unui vas chinez, purtător de marfă și intrese rusești. Acuzația de sabotaj a fost lansată din numeroase surse oficiale, în primul rând Ministrul Apărării al Germaniei, Boris Pistorius, dar și nu mai puțin de trei anchete urmăresc acest subiect. Foarte dificil de probat, atacul rămâne cea mai puternică amenințare hibridă de astăzi în privința comunicațiilor internet și cablu din lumea democratică.

Ruperea cablurilor pe axa sino-rusă

Vasul chinez Yi Peng 3, un vrachier care cară de obicei grâu, aluminiu și fertilizatori, a părăsit portul rus din Baltică Ust-Luga sub pavilion chinezesc cu o misiune caracterizată de multiple autorități din regiune și de sursele de intelligence deschise – OSINT – drept operațiunea hibridă de sabotaj pentru tăierea cablurilor submarine din Marea Baltică, așa cum a declarat explicit deja Ministrul Apărării al Germaniei, Boris Pistorius. La 17 noiembrie, cablul submarin dintre Suedia și Lituania a fost tăiat, în timp ce în nici 24 de ore, cablul similar dintre Finlanda și Germania a fost distrus. În ambele cazuri, vasul a fost la fața locului exact atunci când s-a produs ruptura și atacul, respectiv distrugerea și ruperea comunicațiilor de date.

Autoritățile suedeze, lituaniene, finlandeze și germane nu au reacționat imediat pentru a acuza vasul ca fiind responsabil de distrugere, vas care a mers din Marea Baltică spre Marea Centură de insule a Danemarcei ce asigură ieșirea spre Oceanul Atlantic, dar la 19 noiembrie deja vasele norvegiene au început urmărirea și supravegherea vasului. Acuzația de sabotaj a avut loc exact în ziua în care Germania a caracterizat actele drept agresiune hibridă și, evident intenționată, odată ce conductele și cablurile submarine sunt menționate explicit pe hărțile de navigație, deci antrenează responsabilitatea vaselor care le distrug “din greșeală”, târâind ancorele pe fund – varianta cea mai simplă, puțin costisitoare și distructivă pentru un asemenea act de sabotaj.

Este pentru a doua oară într-un an când un vas de marfă chinez, venind din porturi, cu marfă și transportând interese rusești distruge un cablu în Marea Baltică. În octombrie 2023, nava de container Newnew Polar Bear a părăsit rapid regiunea în care, târându-și ancora pe fund, a distrus o conductă de gaz și două cabluri de date, călătorind mai departe prin Marea Centură daneză spre coasta norvegiană și spre coasta arctică rusă. Atacul a avut loc în zonele economice suedeză, finlandeză și estoniană, state care au cerut cooperarea Chinei pentru investigație. Dar Beijingul a respins cererea. Și aici, vasul chinez părăsise portul rus înainte de a rupe cablurile și conducta alternativă care aproviziona Estonia și Țările Baltice cu gaz.

Dificultatea geopolitică: protecția cablurilor și conductelor submarine

Cablurile submarine sunt complet vulnerabile atacurilor motivate geopolitic și distrugerilor hibride, sub aparența accidentelor, iar agresiunea de această factură poate fi făcută de persoane și entități cu sau fără legătură cu guvernul vizat și care efectuează ancheta. E valabil și pentru eolienele offshore, care transmit curentul electric în țară, dar și pentru cablurile electrice submarine precum cel european în Marea Neagră, prognozat a fi amplasat între Azerbaijdan, Georgia și România. Suedia și Finlanda au experimentat deja întreruperi ale cablului electric de la eolienele offshore.

Desigur, avem reguli privind asalturile militare din partea marinelor statelor membre ale ONU împotriva infrastructurii critice submarine. Totuși ele se rezumă cu precădere la documente, tratate, convenții, reguli agreate de către state de generații. Dar aceste documente nu protejează direct și complet în nici un caz infrastructura de răuvoitori. La cum cresc numărul de atacuri, sabotajele în Marea Baltică vor continua, cu precădere în apele occidentale, în special din cauza dilemei legată de tipul de răspuns la asemenea agresiuni hibride. 

Bazate pe statul de drept și regulile probării oricărui fel de infracțiune înainte de orice acțiune sau intervenție, solidari cu dreptul și ordinea internațională, guvernele și autoritățile occidentale nu au instrumentar potrivit pentru a sancționa și a descuraja atacuri în zona gri, anonimizate, fără posibilitatea demonstrării dincolo de orice dubiu a atacului, creând această dilemă a apărătorului în fața oricăror tipuri de atacuri. Totuși nici măcar mențiunea atacurilor sau calificarea lor nu este o obișnuință astăzi, de unde și salutarea declarației ministrului german al Apărării Pistorius, care și-a justificat ieșirea publică prin asumara faptului că nimeni nu crede că aceste cabluri au fost distruse din accident, de unde intenția prezumată și calificarea drept sabotaj a acestor acte succesive.

Și ministrul suedez al Apărării Civile, Carl-Oskar Bohlin, a reacționat susținând că Suedia se confruntă cu amenințări hibride și solicitând cetățenilor să ajute autoritățile să contracareze aceste atacuri hibride. El a susținut că atacurile vor continua, și nu numai pe mare. Iar după distrugerea celor două cabluri de fibră optică, suedezii au comunicat autorităților daneze că vasul este de interes pentru poliția suedeză, care cercetează incidentul, în timp ce Premierul Suediei, Ulf Kristersson, a declarat, miercuri, 20 noiembrie, că incidentul este investigat pentru că “am avut sabotaje în trecut, deci considerăm foarte serios această polibilitate acum.”

Negarea credibilă în războiul hibrid: agresiunea extrem de dificil de probat

Sabotajul subacvatic este o metodă a ceea ce cunoaștem că este războiul hibrid – o strategie militară care profită de metode convenționale și neconvenționale, greu atribuibile, pentru a determina instabilitate în regiuni și în state fără să le dea aparența unui război total. Războiul hibrid nu este nou în regiune, fiind întâlnit nu rareori sub forma GPS jamming sau spoofing – interferență care blochează sau alterează indicațiile de poziționare, provenind de la avioanele spion ruse în spațiul aerian suedez de deasupra Mării Baltice. Dificultatea atribuirii complică și mai mult anchetarea și mai ales acuzarea în acest tip de acțiune. Iar apele întunecate ale Balticii crează un spațiu convenabil acestor atacuri. În plus, ambiguitatea incidentelor legate de conducte și cabluri submarine va fi întotdeauna considerate sub pragul declanșării războiului, deci va întări lipsa capacităților de reacție.

O altă problemă a acestui tip de atacuri rezidă în dificultatea de a proba, dincolo de orice dubiu, agresiunea produsă. Cablurile submarine nu sunt atât de groase și dificil de rupt, în ciuda faptului că există formule de protecție în locurile unde sunt cele mai expuse – zone de pescuit sau pe lângă maluri. Distrugerea cablurilor are loc astăzi cam de 150-200 de ori pe an. Vasele de reparație care sunt prezente și înlocuiesc sau repară porțiunea distrusă identifică cele mai relevante probe, dar toate procesele reclamă timp și un vas nu poate fi arestat pe o perioadă atât de lungă până când o instanță decide asupra cauzei.

Atacul a apărut într-o zonă geopolitică critică, în Marea Baltică, și mai ales a avut loc după de mai multe avertismente ale statelor membre ale NATO care au identificat comportamentul suspicios al Rusiei care a trimis vase, a staționat și monitorizat cabluri de date și conducte energetice submarine în multiple locuri, cartografiindu-le dincolo de sit și investigând concret locurile care, ulterior, s-au dovedit ținta unor atacuri pretins incidentale, greu de atribuit și probat. Utilizarea navelor comerciale chineze este o bună acoperire, mai ales că este cunoscut faptul că Beijingul nu-și expune legislației altor state, investigațiilor sau oricăror forme de cooperare – comisii rogatorii – proprii cetățeni, vase, proprietăți.

Chiar dacă nu există probe irefutabile utilizabile, nici probe disponibile pentru a dovedi o acțiune deliberată, există, în schimb, un număr mare de exemple cunoscute de militarizare a cablurilor submarine și organizare a atacurilor împotriva lor chiar din perioada celor două războaie mondiale. Marea Britanie a tăiat cablurile telegrafice ale Germaniei în Primul Război Mondial. După războaiele mondiale, puține cabluri au fost ținta sabotajelor și și mai puține au fost probate drept acțiuni deliberate. Instrumentarul atacurilor la cablurile submarine a fost reluat și amplificat începând cu 2015, atunci când au fost lansate și avertismentele NATO la adresa activităților marinei și vaselor comerciale rusești în jurul cablurilor de date.

Iar după lansarea Războiului de agresiune, pe scară largă, de mare intensitate, pe termen lung al Rusiei în Ucraina, au crescut dramatic aceste incidente, ca și suspiciunile privind acțiunile deliberate ale Rusiei, sabotaj și operațiuni secrete plasate în zona gri a spectrului agresiunilor, sub radar și cu negare credibilă asociată. S-a întâmplat lângă Insulele Shetland, arhipelagul Svabard, precum și în jurul unor baze norvegiene din Nordul Îndepărtat. Atât intenția cât și legătura sino-rusă este greu de transformat în probe pentru a atribui responsabilitatea.

Parteneriatul fără limite Rusia-China

Germania și Finlanda suspectează fără dubii Rusia. Dar și implicarea Chinei în acțiune este indubitabilă, ambele vase implicate în cei doi ani succesivi fiind nave chinezești, în timp ce Beijingul a respins orice sprijin pentru investigații. Coordonarea posibilă pentru aceste sabotaje între cele două capitale, subiectul unui “Parteneriat fără limite”, ridică preocupări îndreptățite și reprezintă o escaladare majoră. China a fost deja foarte activă în domeniul cibernetic în Europa, dar a fost puțin vizibilă în atacuri fizice și sabotaje, iar ingerința în alegeri nu a fost vizibilă și identificabilă până la atacul Tik Tok la alegerile din România.

Desigur, recursul la un vas comercial cu transponder este o altă formulă de acoperire a urmelor, de negare credibilă a unei asemenea operațiuni și de utilizare în instanță prin crearea suspiciunilor față de absența probelor concrete și explicite ale atacului. De aceea o parte din guvernele occidentale implicate nu au tras concluzii și nu au atribuit juridic atacurile o axa sino-rusă. Este foarte dificil de probat asemenea atacuri și diferența între incident, intenție, acțiune deliberată, sabotaj. Pe aceste probleme complexe se și bazează acest tip de atac hibrid. Nava a fost chineză cu căpitan chinez (în ciuda speculațiilor că ar fi fost rus). Doar contextul spionajului în jurul cablurilor făcut de Rusia, precedentele sabotaje, amenințările de distrugere a cablurilor care au fost explicite anterior, acestea pot da sensul unor suspiciuni rezonabile ale atacului hibrid pe această axă sino-chineză.

Pe de altă parte, lumea afacerilor este tentată să diminueze orice suspiciune și referire pe care zona de securitate o ridică, din rațiuni de asigurări și fezabilitate a propriilor investiții. Comunitatea de securitate are suficiente date pentru o suspiciune rezonabilă, așteptând ca investigațiile să aducă și probe măcar parțiale pentru a putea implica responsabilitatea autorilor. Pe de altă parte, apărarea în instanță poate fi solidă când vorbește despre probarea dincolo de orice dubiu a intenției și actului deliberat atunci când prin Marea Baltică trec zilnic peste 2000 de vase și numărul de vase mari a crescut în ultima perioadă de când comerțul a înflorit.

Mai trebuie adăugat aici un fenomen, cel al activității flotilei din umbră a Rusiei pe care Moscova și-a creat-o pentru a ocoli sancțiunile occidentale după invazia Ucrainei din 2022. Aceste vase își închid transponderele, fac schimburi și tranzituri de petrol și produse pe mare și circulă într-un format cât se poate de invizibil. Nu a fost utilizată aici o asemenea navă din nou pentru a acoperi credibil negarea sino-rusă a sabotajului. Dar perspectiva utilizării acestui tip de flotile rămâne ridicată acum și în viitor.

* Iulian Chifu este profesor universitar doctor habilitat la UNAp, președintele Centrului de Prevenirea Conflictelor și Early Warning. Este specializat în Analiză de Conflict și decizie în criză, spațiul post-sovietic și studii prospective. a fost consilier prezidențial pentru afaceri strategice, securitate și politică externă (2011-2014) și consilier de stat al Prim Ministrului pentru politică externă, securitate și afaceri strategice (2021-2023). Este autor a numeroase cărți, publicații și articole de specialitate.

România a demonstrat, în ultimele decenii, că democrația este o luptă continuă, iar câștigarea acesteia necesită nu doar voință, ci și implicare activă. Aderarea la Uniunea Europeană și NATO a fost posibilă datorită valorilor democratice împărtășite, dar și a angajamentului ferm al cetățenilor.

CaleaEuropeană.ro, în calitate de platformă media consacrată misiunii de promovare a valorilor europene și euro-atlantice în România, consideră că votul este expresia cea mai puternică a participării noastre la viața democratică.

Astăzi, când provocările din vecinătatea estică pun presiune pe stabilitatea noastră, apărarea democrației devine mai importantă ca niciodată. Votul decide nu doar direcția în care merge România, ci și cum contribuim la consolidarea proiectului european și la apărarea colectivă a NATO.

Democrația se apără prin VOT!