Funcțiile de președinte al Comisiei Europene și de președinte al Consiliului European ar trebui comasate, astfel încât UE să poată vorbi cu o singură voce pe scena mondială, a declarat miercuri Manfred Weber, liderul Partidului Popular European, informează Politico Europe.
Reformarea structurii de conducere a UE în acest mod nu ar necesita modificări ale tratatelor blocului, a susținut Weber la un eveniment destinat liderilor de afaceri din Bruxelles; ar însemna pur și simplu ca o singură persoană să ocupe ambele funcții. El a afirmat că acest lucru s-ar putea întâmpla după următoarele alegeri europene, în 2029.
„Suntem blocați, suntem muți, nu avem voce, nu avem niciun cuvânt de spus pe scena mondială, iar acest lucru trebuie să înceteze”, a declarat Weber, președintele celei mai mari familii politice din Europa.
Președintele Comisiei Europene (în prezent Ursula von der Leyen) conduce brațul executiv al blocului, deși afacerile externe sunt gestionate de Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politică de securitate (Kaja Kallas) și de președintele Consiliului European (António Costa), ambii răspunzând direct în fața țărilor UE.
Președintele Consiliului European, numit de șefii de stat sau de guvern ai țărilor membre UE pentru un mandat de 2 ani și jumătate cu posibilitate de reînnoire, conduce lucrările prin care Consiliul European stabileşte direcţia şi priorităţile politice generale ale UE, în cooperare cu Comisia Europeană, promovează coeziunea şi consensul în cadrul Consiliului European și reprezintă UE pe plan extern, în chestiuni legate de securitate şi afaceri externe.
De cealaltă parte, președintele Comisiei Europene, desemnat de asemenea de liderii UE, furnizează orientări politice, convoacă şi prezidează colegiul comisarilor europeni, conduce activităţile Comisiei de punere în aplicare a politicilor UE, participă la reuniunile G7, contribuie la dezbaterile majore din Parlamentul European şi la cele dintre guvernele statelor membre, în cadrul Consiliului Uniunii Europene.
Această fragmentare a puterii nu este „la înălțimea sarcinii” într-o perioadă de incertitudine geopolitică, a afirmat Weber, în contextul în care administrația americană condusă de Donald Trump a tulburat ordinea internațională.
Întrebat de Politico dacă va candida pentru funcția de „președinte al Europei”, Weber a refuzat să excludă această posibilitate, spunând: „Nu vreau să răspund”.
Ulterior, el a adăugat că „viitorul acestor întrebări se află în mâinile structurii partidului și în mâinile cetățenilor Europei”.
Weber conduce Grupul PPE din Parlamentul European din 2014, iar în 2019 a candidat pentru funcția de președinte al Comisiei Europene, dar liderii UE au ales-o în schimb pe von der Leyen, pe atunci ministru al apărării al Germaniei.
În discursul său, Weber a mai spus că țările UE ar trebui să treacă la votul cu majoritate calificată în chestiunile de politică externă și de securitate, înlocuind prevederile actuale, care stipulează că aspectele legate de acest sector se adoptă cu unanimitate.
Consiliul trebuie să voteze în unanimitate într-o serie de chestiuni pe care statele membre le consideră sensibile. De exemplu:
- politica externă și de securitate comună (cu excepția anumitor cazuri clar definite care necesită majoritate calificată, de exemplu numirea unui reprezentant special);
- cetățenie (acordarea unor drepturi noi cetățenilor UE);
- aderarea la UE;
- armonizarea legislației naționale privind impozitarea indirectă;
- finanțele UE (resursele proprii, cadrul financiar multianual);
- anumite dispoziții din domeniul justiției și afacerilor interne (procurorul european, dreptul familiei, cooperarea polițienească operațională etc.);
- armonizarea legislației naționale din domeniul securității sociale și protecției sociale.
În plus, votul în unanimitate este necesar pentru a permite Consiliului să se îndepărteze de la propunerea Comisiei atunci când Comisia nu poate fi de acord cu modificările aduse la propunerea sa. Această regulă nu se aplică actelor care trebuie să fie adoptate de Consiliu la recomandarea Comisiei, de exemplu actele din domeniul coordonării economice. În cazul votului în unanimitate, abținerea nu împiedică luarea unei decizii.
Această idee a votului cu majoritate calificată în problemele legate de politică externă și de securitate este în discuție de ani buni, dar unii lideri politici se opun ferm unei integrări europene mai profunde, printre aceștia numărându-se premierul ungar Viktor Orbán și prim-ministrul slovac Robert Fico.
Dacă o astfel de reformă nu este posibilă, întrucât ar necesita sprijinul tuturor membrilor actuali, țările dispuse să avanseze în procesul de integrare „ar trebui să continue cu un tratat special de suveranitate” în domeniul politicii externe, a afirmat Weber.
