După declararea materialelor critice și metalelor rare drept elemente de securitate națională, de către Donald Trump, s-au creat premisele unui dialog pe domeniul securității între Statele Unite și Ucraina, concretizat în acordul pentru metale rare. Începutul lui octombrie a marcat primele acorduri bilaterale între cele două state, pe baza acordului reînnoit, mult mai corect decât cele inițiale, care validează accesul, exploatarea și valorificarea metalelor rare, dar și investiții și linii de finanțare pentru energia și căldura ucrainenilor peste iarnă. Acțiunile, marcate vineri, 2 octombrie, vin să contracareze știrile despre afacerile propuse de Rusia celor doi trimiși speciali ai președintelui Trump contra abandonării susținerii Ucrainei și presiuni pentru capitulare în condițiile Kremlinului.
Un acord pe metale rare de 30 milioane de dolari. 70 milioane pentru 5 proiecte
Fondul americano-ucrainean de Investiții pentru Reconstrucție a făcut la 2 octombrie prima sa tranzacție majoră. Realizat pe baza pactului interguvernamental semnat la 30 aprilie 2025, constituit ca un vehicul pentru un parteneriat egal 50-50% între Washington și Kiev, US-Ukraine Reconstruction Investment Fund reunește resursele atrase prin cooperarea prin intermediul Agenției pentru sprijinul parteneriatelor public-privat al Ministerului Economiei din Ucraina, în timp ce participarea americană este asigurată de către US International Development Finance Corporation (DFC), companie publică americană. Portalul Fondului a fost operaționalizat la începutul lui 2026 și a primit nu mai puțin de 138 de aplicații pentru investiții în perioada de înscriere inițială de 60 de zile.
Un comitet interagențiu a selectat 22 de inițiative pentru dezvoltare prioritară, din care a identificat 8 proiecte în valoare de 1,2 miliarde de dolari, care au ajuns la un nivel de pregătire avansată. Dintre aplicațiile inițiale, cele mai multe au vizat energia și securitatea rețelelor, 62% dintre aplicații, urmate de transporturi și logistică, 16%, minerale critice, 12% și telecomunicații și tehnologii de apărare avansate, 8%. Principalul consultant de investiții este firma globală Alvarez & Marsal, care are obiectivul de a identifica dirijarea de capital pentru a finanța reconstrucția industrială ucraineană, fără a genera obligații și datorii suverane nesustenabile ale Ucrainei, aflată în război. În runda inaugurală, au fost finanțate 5 proiecte în valoare de 70 de milioane de dolari, dintre care unul cu 30 de milioane de dolari reprezentând mineritul în metale rare, una dintre principalele preocupări ale Statelor Unite astăzi.
Destinația capitalului atras de Fond, prin cele două agenții naționale, cu contribuție proprie, vizează cinci domenii fundamentale: resursele minerale critice, producție manufacturieră pentru apărare, reziliența energetică, transport și infrastructura municipală. Conor Coleman, șeful pentru investiții al US International Development Finance Corporation (DFC), cel care a anunțat primele investiții, a subliniat faptul că tranzacția subliniază angajamentul tangibil al Washingtonului pentru susținerea economiei de război ucrainene și reconstrucția pe termen lung. Potrivit oficialului american, acesta e imperativul de astăzi pentru cetățenii ucraineni, acela al investiției în susținerea economiei de război și capacității de producție a armelor cu care Armata ucraineană să-și poată apăra orașele împotriva loviturilor cu rachete și drone ale Rusiei. De aici vine și urgența de a injecta capital și pentru reconstrucția infrastructurii și pentru protejarea ei înainte de sosirea iernii.
Tranzacția principală vizează investiția de aproximativ 30 de milioane de dolari într-o platformă de investiții împreună cu BGV Group, o firmă de investiții fondată de miliardarul ucrainean Hennadii Butkevych, coproprietar al lanțului de supermarketuri ucrainene ATB Retail. Platforma se va concentra inițial pentru a finanța primele stadii de extracție și operațiuni de procesare în Ucraina, având drept prioritate zăcămintele de metale rare, de uraniu, de beriliu și de zirconiu. Toate aceste elemente se află pe lista de minerale critice a Statelor Unite, o prioritate a administrației americane în materie de achiziții și dezvoltare a resurselor. În fuga după diversificarea lanțurilor de furnizare, dincolo de rivalii geopolitici, spațiul euroatlantic folosește acest proiect și pentru a ancora Ucraina și bogățiile sale în materie de resurse în ecosistemul de furnizări euroatlantice.
Celelalte patru proiecte semnate vineri se referă la reziliența energetică pe timp de iarnă. Două proiecte energetice sunt destinate stabilizării energiei electrice și aprovizionării cu energie provenind din baterii a rețelelor de încălzire. O inițiativă suplimentează finanțarea datoriei de 100 milioane de dolari aprobată de DFC pentru DTEK, cea mai mare companie energetică privată din Ucraina, și are drept scop construirea unei facilități de producere a unui sistem de stocare a energiei electrice în baterii industriale, un complex de baterii destinate furnizării de energie de rezervă pentru 600.000 de gospodării, pentru un interval de două ore, în timpul întreruperilor furnizării în rețeaua centralizată. De asemenea, proiectul oferă acces la capital de urgență dacă facilitatea este lovită în timpul atacurilor, pentru a fi reconstruită. O altă platformă care combină furnizarea duală prin cogenerare de energie termică și electricitate este finanțată și destinată construcției unei rețele de hub-uri energetice în centrele municipale care să dubleze furnizarea de căldură și electricitate în clădirile publice atunci când sunt lovite sistemele centralizate de furnizare. Fondul își propune să atragă și alt capital ca să extindă capacitatea de finanțare.
Fondul de Reconstrucție al Ucrainei cu venituri din litiu, titan, grafit, uraniu și petrol și gaze
Acordul semnat în aprilie 2025 vizează stabilirea fondului de investiții pentru reconstrucție, cunoscut ca acordul pentru minerale critice și pământuri rare. Acordul prevede în sine investiții comune ucraineano-americane în dezvoltarea zăcămintelor de resurse strategice ale Ucrainei, în mod special litiu, titan, grafit, uraniu, pe lângă petrol și gaze naturale. El consemnează proprietatea Ucrainei asupra resurselor sale minerale și faptul că ele sunt dezvoltate pe principiul implicării ca parteneri egali ai celor două state, cu decizia Ucrainei la fiecare resursă și investiție în parte. Pentru exploatările deja dezvoltate sau care aparțin companiilor naționale Naftogaz și Ukrnafta, nu există obligația de a contribui la acest fond. Ucraina urmează să investească prin intermediul costurilor noilor licențe de exploatare și a redevențelor pentru utilizarea acestor resurse.
Această variantă a acordului este mult mai favorabilă decât formulele precedente propuse, dar necesită din start pace pe termen lung pentru a putea avea condiții de investiții stabile și a fi eficientă. Profitabilitatea fondului depinde doar de succesul investițiilor noi în resursele ucrainene, cu intenția declarată de a atrage interesul de investiții al altor jucători din sectorul privat pentru investițiile în resursele ucrainene și de a atrage capitalul necesar reconstrucției Ucrainei și dezvoltării resurselor sale. Tot acordul stabilește că orice contribuție militară americană și asistență a SUA pentru Ucraina sub formă de muniție, sisteme de armament sau training se contabilizează drept contribuție de capital la acest fond, astfel încât Ucraina să returneze tot sprijinul militar oferit de către Statele Unite de aici înainte.
Este un pas important înainte față de pretențiile inițiale de a cere plata pentru cele 500 miliarde de dolari pe care președintele Trump susținea că le-ar fi plătit Washingtonul din 2022. În fapt, Congresul american a semnat ajutor militar și sprijin bugetar pentru Ucraina în valoare de doar 183 miliarde de dolari de la începutul războiului, în 2022. De altfel, în aceeași zi cu semnarea acordului, Casa Albă a aprobat vânzări de 50 de milioane de dolari armament către Ucraina. În cadrul acordului final, fără a exista vreun drept de preempțiune american, se prevede că accesul Statelor Unite la resursele minerale se face în termeni competitivi, chiar dacă oferă SUA sau entităților desemnate de către statul american preeminența de a achiziționa licența. Aceasta se petrece doar în condiții de piață, în termeni comerciali.
Acordul nu are nicio prevedere privind garanțiile de securitate solicitate de către președintele Volodimir Zelenski, totuși, menționează “alinierea pe termen lung între Ucraina și Statele Unite și sprijinul SUA pentru securitatea, prosperitatea, reconstrucția și integrarea Ucrainei în cadrul economic global”. În plus, acordul face mențiuni dure în legătură cu Rusia, numind explicit și condamnând “invazia pe scară largă a Rusiei” și insistând că „niciun stat sau persoană care a finanțat sau făcut livrări Rusiei în război nu va fi admis la niciun fel de beneficii legate de reconstrucția Ucrainei”.
Inițial, se presupunea că un asemenea acord va juca și un rol de descurajare și va limita riscurile de securitate, de la accesul în teritoriul ucrainean la siguranța cetățenilor, și va atrage investițiile sectorului privat. Cum multe dintre resurse se află în teritoriile ocupate din Est-Sud-Estul Ucrainei, fără un acord de pace durabil, va fi greu să se investească în Ucraina. Actualele aranjamente mai permit Ucrainei să se asigure că ele nu sunt contrare legilor sale, suveranității asupra resurselor sau drumului său de aderare la Uniunea Europeană.
Dificultățile de exploatare a metalelor rare și mineralelor critice în Ucraina aflată în război
Pentru a trece cu adevărat la treabă pe scară largă, este necesară o pace sustenabilă, odată ce la nivel global, dezvoltarea unei mine are nevoie de 18 ani și investiții între 500 milioane și un miliard de dolari pentru a construi mina și facilitatea de separare. Și cum o mină poate opera mai bine de 50 de ani, încrederea investitorilor în jurisdicție și stabilitatea economică și politică sunt esențiale. În plus, Ucraina trebuie să facă o revizuire a hărților geologice cu resurse care datează din urmă cu 30-60 de ani, din perioada sovietică, când nu erau nici tehnologii moderne de exploatare, nici metodele actuale de identificare a dimensiunilor resurselor țintite. Ucraina deține minerale precum titan, litiu, fier, mangan, metale rare, uraniu. Fără o aducere la zi a evaluărilor resurselor, făcute cu mijloace moderne, e puțin probabil să se poată trece la exploatare comercială. Iar infrastructura de acces e la fel de importantă.
De asemenea, pentru exploatarea minieră, e nevoie de foarte multă energie. La nivel global, minieritul înseamnă 38% din consumul industrial de energie și 15% din cel total. Asta în condițiile în care, între 2022 și 2023, Ucraina a pierdut cel puțin jumătate din capacitatea energetică pentru producerea de energie electrică, din cauza ocupației ruse și a distrugerii a circa 50% din stațiile de producție și de transmisie a energiei electrice, prin lovituri cu drone și rachete rusești. Ucraina a mai rămas cu circa o treime din capacitatea sa energetică dinainte de război, de unde nevoia unei reconstrucții de infrastructură energetică substanțială imediat după încetarea războiului, în condițiile existenței unui acord de pace.
Deci și aici, nivelul sprijinului necesar din partea Statelor Unite și aliaților este obligatoriu. În primul rând, agenția americană de supraveghere geologică poate efectua maparea necesară a resurselor reale, în timp ce Banca de Export-Import a SUA și DFC pot finanța și atrage capital pentru investiții. Iar minieritul rămâne foarte important în condițiile dependențelor globale de China pentru 19 dintre cele 20 de minerale critice, pentru care China deține un monopol de peste 90% din producția globală. Și aici nu e vorba doar despre Statele Unite, ci de toți aliații săi. Mai ales că o asemenea perspectivă nu se poate realiza decât în alianță, împreună cu toți actorii, pentru că nu numai că deține resursele, ci și că China a trecut la militarizarea lor și valorificarea dominației în contextul războiului comercial global, în special în legătură cu Statele Unite, încercând să constrângă SUA să dea drumul la controlul produselor de înaltă tehnologie precum semiconductori și chipuri de mare performanță.
Ucraina deține astăzi 20.000 de zăcăminte înregistrate de minerale și metale, din care 9000 au rezerve probate de resurse. Ea deține cele mai mari cantități de metale rare, litiu, grafit și titan. Totuși, majoritatea zăcămintelor sunt în zone ocupate sau în apropierea liniei de contact, fiind situate în regiunile Luhansk, Donetsk, Zaporoje, Harkiv și Dnipropetrovsk. Valoarea totală a lor este estimată la 15 trilioane de dolari. 40% din aceste resurse și o cotă chiar mai mare de metale rare se află în regiunile ocupate de Rusia sau în cele care sunt subiectul atacurilor actuale ale Rusiei. Cărbunele a fost total exclus din acest acord. Menținerea sau reluarea producției pentru aceste resurse sunt cruciale pentru finanțarea reconstrucției post-război și a celei economice, și de infrastructură.
Astfel, zăcământul Shevchenko din regiunea Donetsk are una dintre cele mai mari cantități de resurse de litiu, estimate la 1,2 milioane de tone de oxid de litiu. El se află în regiunea ocupată, în timp ce zăcăminte substanțiale de litiu se află în regiunea Scutului Ucrainean, din sud și sud-estul Ucrainei, estimativ 1,6–3 milioane de tone de oxid de litiu. Acestea nu pot fi dezvoltate în timpul derulării războiului. Între rezervele de metale rare, Ucraina deține elemente precum neodimiu și disprosium, cruciale în aplicațiile de tehnologii moderne, dar cele mai importante zăcăminte sunt la Zrovska și Mazurivske în Donetsk, de asemenea sub ocupație rusească. Zăcământul Novopoltavske din Zaporoje conține metale rare precum niobiu și fosfați, aflându-se într-o regiune disputată militar, fără posibilitatea de a fi exploatat.
Și în cazul titanului, Ucraina are rezerve probate de aproximativ 7% din producția globală, fiind printre cele mai importante deținătoare ale acestui tip de resursă. Uzina de titan-magneziu combinată din Zaporoje se află în partea controlată de Ucraina din Zaporoje, fiind singurul producător european de burete din titan, folosit în industria aerospațială, în cea a energiei nucleare și în ingineria chimică. Chiar și așa, sunt provocări majore în legătură cu proprietatea sa și operarea. Chiar dacă mineralele critice reprezintă un motor economic de reconstrucție postrăzboi, totuși companiile și investitorii sunt în mică măsură deschiși să angajeze miliarde de dolari pentru a dezvolta mine în zonele de război, fără garanții de securitate.
Noua geopolitică americană. Mineralele critice element de securitate națională
Statele Unite și președintele Trump au realizat slăbiciunea în privința războiului economic purtat cu China. De aceea au fost nevoiți să ajungă la un acord, revizuit marginal la ultima vizită de stat la Washington a președintelui Xi Jinping. Pentru a-și crește forța de negociere, Donald Trump a recurs la a câștiga pași pentru a avea acces la minerale critice și metale rare și a putea negocia în forță cu Beijingul. De aceea, Statele Unite au continuat proiectul Biden de coaliție internațională pentru materiale strategice și minerale critice, numită Parteneriatul de Securitate pentru Minerale, realizat atunci cu scopul de a angaja pe oricine se angajează la a susține „lanțuri de furnizări responsabile pentru minerale critice care să susțină prosperitatea economică și obiectivele climatice”, dar realizat cu state cu aceeași abordare, iar rivalii fiind Rusia și China. China este dominantă în ceea ce privește mineralele critice precum litiu și metale rare, în timp ce Rusia este producător major de nichel, aluminiu și platină, ca și celelalte metale asociate în zăcăminte. Abordarea lui Biden, continuată azi de Trump, împinge spre o împărțire a lanțurilor de aprovizionare globale de odinioară pe bază polarizată politic, sfere de influență și realiniere tectonică cu implicații pe termen lung.
Astfel, dacă varianta aprovizionării domestice cu lanțuri de furnizări lesne de controlat nu se poate realiza mai nicăieri, s-a trecut la cooperarea cu țările prietene, cu care Statele Unite împărtășesc valori comune, pentru a identifica beneficii comerciale comune și a construi încredere în competiție și lanțuri de furnizori în privința produselor strategice. Inițiativa globală a început cu proclamarea importurilor de minerale critice drept amenințare la adresa securității naționale, printr-o proclamație din ianuarie 2026 a președintelui Trump. Apoi, inițiativa globală a continuat, la 2 februarie, cu lansarea proiectului Vault, la 3 februarie, un dialog guvern-industrie organizat la CSIS – Centrul de Studii Internaționale Strategice și o ministerială la 4 februarie, toate ca urmare a escaladării controlului pe exporturile strategice din decembrie 2024, când au intrat sub presiune cu precădere exporturile chineze de galiu și germană. Obiectivul inițiativei americane a vizat coordonarea politicilor comerciale, inclusiv praguri de preț minimale, diversificând achizițiile din China și dezvoltând propria producție, fără implicare chineză în exploatare sau prelucrare. Proiectul Vault a fost finanțat cu 12 miliarde de dolari, 10 din partea Băncii de Export-Import a SUA și 2 miliarde în capital privat atras.
Departamentul de Stat a convocat ministeriala pentru minerale critice și a anunțat mobilizarea a peste 30 de miliarde de dolari în investiții, împrumuturi și scrisori de interes în 6 luni înaintea întrevederii care a lansat Coaliția pentru Minerale Critice, formată la un summit cu 54 de state prezente, inclusiv Uniunea Europeană. Reuniunea s-a derulat în prezența a 43 de miniștri de externe, obiectivul său vizând eliminarea dependenței de China. Pentru a rezolva problema pieței de minerale critice și concentrarea resurselor, a fost lansat Forumul de Angajare privind Resursele Geostrategice – FORGE ca o platformă pentru „coordonarea provocărilor privind prețurile, sprijinul dezvoltării și extinderii exploatărilor și accesul la finanțare”. Primul președinte al grupului pentru 6 luni a fost Coreea de Sud.
Mecanismul prevede crearea unei zone comerciale preferențiale pentru minerale critice, insularizată de ingerințe externe prin prețuri minimale convenite și respectate de toată lumea. Prețurile de referință sunt stabilite pentru fiecare fază a producției, și ele trebuie să reflecte valoarea de piață reală și corectă și vor fi menținute prin tarife ajustabile pentru a menține integritatea prețurilor. Construcția unei arhitecturi funcționale în jurul mineralelor critice reclama, evident, parteneri cât mai buni și pe scară cât mai largă, în efortul de la securiza lanțuri de producție pentru aceste nimerale critice pentru toată lumea, pentru că SUA nu pot rezolva problema singure și să elimine dominația Chinei asupra lanțurilor de producție actuale. SUA a semnat 11 acorduri-cadru și memorandumuri de înțelegere cu Argentina, Insulele Cook, Ecuador, Guinea, Maroc, Paraguay, Peru, Filipine, Emiratele Arabe Unite și Uzbekistan, care se adaugă celor 10 anterioare, semnate în precedentele 5 luni și negocierilor încheiate cu alte 17 state.
Ucraina a reușit să securizeze de două ori legătura sa cu Statele Unite prin aceste acorduri care sunt lansate și funcționează: mai întâi, pentru a cimenta relația sa cu America și a atrage investiții. Apoi pentru a semnaliza importanța strategică a sa și a lega securitatea sa de securitatea Statelor Unite: în măsura în care primește arme-contabilizate, la dorința lui Trump, drept împrumuturi de rambursat și transformate sub forma participării la Fondul comun de investiții în Minerale critice, în aceeași măsură și Washingtonul, și potențialii investitori, vor fi interesați ca și Kievul să aibă victoria în război și să elibereze zonele unde se află aceste resurse critice și care se află într-o măsură relevantă în zona de război, în proximitate sau în teritoriile ocupate. Abordarea este inteligentă, iar achiesarea de către Statele Unite este, de asemenea, un semnal relevant. Mai ales că el are loc în preajma apariției publice a dezvăluirilor despre discuțiile și ofertele rusești făcute celor doi negociatori americani, Jared Kushner și Steve Witkoff, care însemnau preluarea activelor Lukoil, scoase de sub sancțiuni, și implicarea resurselor rusești în afaceri comune cu Statele Unite. Valoarea de întrebuințare este și directă, dar și menită să balanseze informațiile care pun administrația în situații delicate la nivel internațional.
