Grupul de dialog al OCDE privind incluziunea, diversitatea culturală și echitatea (DICE) a reunit săptămâna trecută o serie de oficiali ai organizației pentru a marca Ziua internațională pentru eliminarea discriminării rasiale.
Prin mărturii emoționante și discuții interactive, participanții au reflectat asupra experiențelor trăite legate de discriminarea rasială și au dezbătut aspecte precum identitatea, inegalitatea sau prejudecățile, menționează OCDE într-un mesaj publicat pe rețeaua de socializare Facebook.
În cadrul evenimentului au luat cuvântul:
- Mathias Cormann, secretarul general al OCDE
- Ambasadorul David Bruck, reprezentantul permanent al Irlandei pe lângă OCDE
- Ambasadorul Jochem Wiers, reprezentantul permanent al Țărilor de Jos pe lângă OCDE
„Discriminarea rasială rămâne o provocare persistentă și urgentă. Discuții precum aceasta aprofundează înțelegerea și stimulează acțiunile necesare pentru a construi societăți mai incluzive și mai echitabile”, mai arată mesajul.
Șansele în viață ale oamenilor pot fi puternic influențate de factori precum etnia, genul, orientarea sexuală, locul nașterii sau statutul socio-economic al părinților.
Promovarea egalității și combaterea discriminării reprezintă obiective fundamentale ale Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă ale ONU, iar OCDE pune la dispoziția guvernelor date și analize menite să le ajute să elaboreze politici care să elimine obstacolele din calea asigurării egalității de șanse pentru toți.
Potrivit unor evaluări OCDE, tendințele regionale privind ratele de discriminare raportate de către persoanele afectate pot părea surprinzătoare la prima vedere, având în vedere protecția juridică relativ puternică din America de Nord și Oceania, precum și nivelul general ridicat de acceptare a grupurilor vulnerabile.
Țările din această regiune au adoptat printre primele legi antidiscriminare – instituind legi antidiscriminare pe criteriul rasei/etniei, sexului și dizabilității cu 20-30 de ani înaintea multor alte țări (dintre care 25% încă nu au legi care să interzică discriminarea rasială/etnică la locul de muncă, 20% nu interzic discriminarea pe criteriul dizabilității la locul de muncă și alte 10% nu interzic discriminarea pe criteriul sexului).
Cu toate acestea, analiza unor factori asociați cu discriminarea declarată de către persoanele afectate relevă o imagine coerentă – deși limitările datelor fac dificilă identificarea fiecărui factor relevant.
Ratele globale ale discriminării declarate de către persoanele afectate sunt influențate de o serie de factori instituționali, demografici, economici, culturali și legați de nivelul de cunoștințe, arată OCDE.
Acești factori pot afecta atât realitatea modului în care sunt tratați oamenii, cât și percepțiile lor (adică dacă atribuie tratamentul lor discriminării). Analiza de regresie relevă faptul că aranjamentele instituționale inegale și diviziunile socio-economice – măsurate, respectiv, în termeni de instituții sociale legate de egalitatea de gen (SIGI) și inegalitatea veniturilor (indicele Gini) – sunt puternic corelate cu discriminarea auto-raportată, în special în Asia, Africa și Orientul Mijlociu, precum și în America Latină și Caraibe. Diviziunile sociale, culturale și economice creează condiții propice discriminării, permițând tratamentul inegal, restrângând orizontul de posibilități pentru ca oamenii să prospere (de exemplu, prin norme culturale discriminatorii) și încurajând atitudinile prejudicioase și conflictele inter-grup.
Nivelul mediu de educație este asociat în mod negativ cu discriminarea globală raportată de către persoanele în cauză.
Populațiile mai educate tind să fie mai tolerante față de grupurile vulnerabile, întrucât nivelurile medii de educație sunt corelate pozitiv cu indicatorii de toleranță (cum ar fi încrederea în persoanele cu origini etnice sau religioase diferite și disponibilitatea de a colabora cu acestea, precum și opiniile privind egalitatea de gen).
La rândul lor, populațiile mai tolerante și mai educate pot fi mai conștiente de ceea ce constituie discriminare și pot încerca să acționeze în moduri care promovează tratamentul egal, chiar dacă pot exista alte forțe, precum diversitatea populației și nivelul de dezvoltare economică, care acționează în sens opus.
OCDE dă drept exemplu în Europa, America de Nord și Oceania, unde diversitatea populației – măsurată prin ponderea minorităților religioase – are o contribuție pozitivă relativ mare la ratele de discriminare auto-raportate.
Deși aceste regiuni au niveluri ridicate de acceptare a grupurilor vulnerabile, arată OCDE, populațiile lor extrem de diverse creează probabil mai multe șanse ca diferite grupuri să intre în contact, ceea ce poate genera conflicte și tratament inegal (în special dacă aceste interacțiuni sunt de slabă calitate sau negative). În plus, aceste regiuni au, de asemenea, niveluri ridicate de dezvoltare și standarde de viață (așa cum indică PIB-ul pe cap de locuitor), precum și instituții relativ egale, care sunt susceptibile de a fi asociate cu așteptări ridicate privind tratamentul egal și conștientizarea drepturilor și a discriminării.
Astfel, ratele de discriminare semnalate de către persoanele afectate pot fi mai ridicate în regiunile mai dezvoltate și mai echitabile, deoarece membrii societății au așteptări ridicate în ceea ce privește tratamentul egal și o mai bună înțelegere a momentelor în care tratamentul pe care îl primesc nu se ridică la nivelul așteptărilor.
Discriminarea este cea mai accentuată în rândul femeilor, al tinerilor și al persoanelor cu venituri mici
La nivel global, participarea femeilor pe piața muncii este cu 25% mai scăzută decât cea a bărbaților, reflectând adesea norme discriminatorii care acordă prioritate bărbatului ca întreținător al familiei, atribuie femeilor roluri de îngrijire neplătite și perpetuează segregarea ocupațională între bărbați și femei, semnalează OCDE.
În același timp, persoanele cu dizabilități au o probabilitate cu 25 % mai mică de a fi prezente pe piața muncii la nivel global în comparație cu cele fără dizabilități, parțial din cauza adaptărilor limitate la locul de muncă, a discriminării și a oportunităților mai reduse de educație și experiență profesională.
Deși studiile globale privind alte grupuri expuse la discriminare sunt limitate, cercetările OCDE relevă că ratele de discriminare declarate de către persoanele în cauză sunt cele mai ridicate în rândul persoanelor care aparțin unei minorități etnice, rasiale, religioase sau sexuale – peste jumătate dintre acestea afirmând că au fost victime ale discriminării în Europa în anul precedent, comparativ cu 20 % dintre persoanele care nu aparțin minorităților.
