Robert LUPIȚU
Campania electorală pentru alegerile prezidențiale bate la ușă, iar candidații pentru cea mai înaltă funcție în stat deja se întrec în declarații și mesaje. Caleaeuropeana.ro vă propune pentru această campanie o analiză periodică a discursurilor și viziunilor prezidențiabililor în cea mai fundamentală dimensiune a lor: politica externă.
Considerăm spectrul politicii externe ca fiind centrul discursului unui prezidențiabil. Dincolo de faptul că reprezentarea externă este principalul atribut constituțional al Președintelui, evoluțiile din regiune, concluziile Summit-ului NATO de la Newport, fenomenul terorist, și mai nou, conceptul de „război hibrid” sunt realități pe care un șef de stat trebuie să le cunoască și să le răspundă corespunzător. Astfel, indiferent că viitorul președinte al României se va numi Klaus Iohannis, Monica Macovei, Teodor Meleșcanu, Victor Ponta sau Elena Udrea, acesta sau aceasta va trebui să livreze un discurs consistent și acțiuni concrete în domeniul politicii externe.
Până acum, aspiranții la fotoliul de la Cotroceni și-au lansat diferite mesaje cu privire la rolul și jocul extern pe care România îl practică sau ar trebui să-l realizeze. Toate au un numitor comun la nivel declarativ: parteneriatul strategic cu SUA, consolidarea rolului României în NATO și UE și o poziție influentă în regiune.
Accepțiunea ideatică a candidatului PSD
Programul politic al premierului Victor Ponta lansează în mod ideatic necesitatea consolidării unei Românii respectate în Uniunea Europeană și subliniază că România îşi poate câştiga o poziţie legitimă de influenţă în regiune şi un statut important în interiorul alianţelor euro-atlantice. În viziunea lui Ponta direcțiile de acțiune în politica externă trebuie să fie întârirea statului, consolidarea structurilor de apărare a țării, câștigarea independenței energetice și diversificarea unor parteneriate regionale și internaționale care să crească prestigiul României.
Cum ar spune englezul sau americanul „So far, so good”, însă impresia pe care o lasă programul politic al candidatului PSD, ca de altfel multe alte programe politice, indiferent de baricada din care provin candidații, este lipsa simțului de anticipație a evoluțiilor regionale și internaționale și lipsa sentimentului că deții know-how-ul și că te afli în mijlocul problemelor internaționale și că încerci să faci punctul vedere al României să conteze.
„Neamțul” este tranșant, dur și setat pe pilonii SUA, UE și NATO
Candidatul Alianței Creștin-Liberale pentru funcția prezidențială, Klaus Iohannis consideră că România nu a reuşit să se impună în NATO şi Uniunea Europeană ca un partener vizibil, puternic, cu idei proprii, și drept urmare este necesară o schimbare de abordare în politica externă. Acesta a folosit recent termeni precum „insipidă”, „inodoră” și „incoloră” pentru a caracteriza poziția României în NATO și UE, și a spus că viziunea sa este o profilare mai bună a României în cadrul celor două organizații. Cu toate acestea, Iohannis a subliniat clar și răspicat că direcțiile externe ale României rămân clare: NATO, SUA și UE sunt pilonii pe care sta politica externă a țării.
Această ancorare și mai solidă a României în structurile europene și atlantice este cu siguranță de bun augur, însă cu alte cuvinte primarul Sibiului ne spune că toate eforturile realizate în ultimii 25 de ani pe plan extern nu au dat roade și nu au profilat suficient poziția României în cadrul acestor structuri. Doar dacă ma gândesc la câteva exemple aleatorii: aderările în sine la NATO și UE, organizarea summit-ului NATO la București, scutul anti-rachetă de la Deveselu, reforma PAC ghidată de comisarul român Dacian Cioloș, deținerea postului de asistent al Secretarului NATO în persoana diplomatului Sorin Ducaru, obținerea portofoliului de politică regională în noua Comisie Europeană și decizia de creare a unui centru de comandă NATO în România sunt suficiente exemple pentru a-i atrage atenția lui Klaus Iohannis că mesajele sale de politică externă trebuie să fie cu mult mai coerente. Rămâne de apreciat fermitatea declarată și adeziunea față drumul extern și coordonatele pe care România și le-a însușit: Bruxelles și Washington.
Politica externă în viziunea doamnelor: generalistă și consecventă
Campania electorală prezidențială din acest an va fi una inaugurală pentru primele doamne-candidat la cea mai înaltă funcție în stat – Monica Macovei și Elena Udrea. Aceste candidaturi demonstrează încă o dată că ne adaptăm la culturile și valorile europene, printre care și egalitatea de gen. Spre deosebire de candidații anteriori, cele două doamne care năzuiesc la funcția prezidențială nu și-au lansat un discurs clar și concis pe domeniul politicii externe. Monica Macovei a pus și pune accentul pe prevenirea unui curent rus și pe importanța menținerii direcției pro-occidentale și pro-americane, în timp ce Elena Udrea, probabil va rămâne fidelă viziunii de politică externă a președintelui Traian Băsescu, aceea a a axei București-Londra-Washington.
Lupa specialistului și a candidatului independent
Surpriza venită în urmă cu câteva zile, și anume candidatura deja fostului director al Serviciului de Informații Externe (SIE), Teodor Meleșcanu asigură prezența unui specialist în rândul prezidențiabililor. Diplomat de profesie din 1966 și fost ministru de externe, Meleșcanu vine cu un altfel de input și cu o viziune mai consistentă în sfera politicii externe prin prisma experienței și a know-how-ului.
Într-un interviu acordat pentru caleaeuropeana.ro, candidatul independent a declarat că „Retorica și acțiunile decidenților politici pot amplifica vulnerabilitățile României în acest context. Există forme ale războiului hibrid, care este o formă atipică de război, și care se regăsesc în regiune, însa România are capacitatea de a le gestiona. România trebuie să rămână activă alături de Polonia în această parte a Europei. Decidenții politici din țară au reacționat corect, dar trebuie să evite elemente de retorică precum unificarea cu Republica Moldova care pot fi folosite. Unirea cu Republica Moldova nu se poate realiza decât în cadrul Uniunii Europene, unde odata Moldova intrată, granițele nu mai conteaza”. Elementele de politică externă pe care Meleșcanu le afirmă conturează linia pro-SUA, pro-UE și pro-NATO, chestiuni ce nu ne pot mira, dat fiind faptul că va candida din postura a fost director al SIE. Prezența lui Meleșcanu în rândul prezidențiabililor ridică ștacheta în ceea ce privește esențialitatea înțelegerii fenomenului de politică externă și acționării cu acuratețe și concludente în probleme delicate ale securității naționale, regionale și internaționale.
Este limpede că discursurile candidaților vor pendula între generalism, populism și pe alocuri vor avea și specificitate, însă este foarte important ca nișa politicii externe, o atribuție prezidențială ce decurge din Constituție să fie bine punctată și articulată de candidați.
.
