Taxa clawback frânează investițiile în sectorul farmaceutic, iar nemodificarea ei va continua să exercite o presiune suplimentară asupra industriei, a sublinat Dan Zaharescu, Director Executiv al ARPIM, în cadrul conferinței „Viitorul rambursării medicamentelor în România. Dialog, soluții și perspective pentru un sistem de sănătate sustenabil”, organizată de PRIAevents.
„Revenind la taxa clawback și perspectivele pentru stimularea dezvoltării industriei farmaceutice în România, este clar că această taxă trebuie să fie redusă sau eliminată, în așa fel încât să putem beneficia de investiții atât în capacități de producție, cât și în cercetare-dezvoltare în zona industriei farmaceutice”, a precizat Directorul Executiv al Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM) în intervenția sa.
„Industria farmaceutică, în general, este o industrie cu o mare valoare adăugată și, practic, pentru întreaga Europă, industria farmaceutică generează cea mai mare parte a excedentului comercial pe care Europa îl are în raport cu celelalte zone comerciale. La fel ar fi putut să fie și în România, dacă s-ar fi asigurat niște condiții rezonabile”, a mai explicat Dan Zaharescu.
Acesta a mai subliniat că România rămâne la coada clasamentului UE în privința cheltuielilor pe cap de locuitor cu medicamentele, cu doar 138 de euro: „(…) lucrurile sunt în continuare extrem de defavorabile pentru pacienți, iar niște date statistice ne arată că acoperirea medicamentelor din cheltuielile publice în retail este de doar 50%. Deci, practic, pacienții sunt obligați, într-o manieră semnificativă, să scoată bani din buzunar pentru a-și asigura medicamentele necesare.”
O altă problemă semnalată este modul în care sunt analizate cheltuielile publice cu medicamentele. Potrivit directorului executiv ARPIM, datele privind sumele decontate de CNAS reflectă valoarea brută a medicamentelor, fără a evidenția separat contribuțiile clawback plătite de producători și TVA-ul inclus în preț: „(…) La un moment dat, putem să ne gândim ca aceste elemente să fie scoase din calcul, în așa fel încât să avem o analiză reală a nivelului la care sunt cheltuielile cu medicamentele și a ponderii lor în cheltuielile generale pe care sistemul le are cu medicamentele.
Potrivit unui studiu lansat recent de Academia de Studii Economice din București, „Transparența banilor din sistemul medical românesc”, taxele clawback reprezintă cea de-a patra sursă de finanțare a sistemului de sănătate din România. Astfel, în 2025,contribuțiile achitate de industria farmaceutică, prin acest mecanism, au reprezentat 4,69% din totalul cheltuielilor cu sănătatea, estimate la 127,98 miliarde de euro de lei, echivalentul a aproximativ 6 miliarde de lei.
Studiul mai arată că pe întreaga perioadă analizată (2016–2025), veniturile din clawback au crescut de peste 4,4 ori (aproximativ +344%), evoluție determinată în principal de creșterea continuă a consumului de medicamente.
În sistemul de sănătate din România, taxa clawback reprezintă un mecanism de tip cost-sharing prin care producătorii de medicamente contribuie la finanțarea cheltuielilor publice cu medicamentele compensate, fiind instituită prin OUG nr. 77/2011, cu modificările ulterioare.
Deși actul normativ nu utilizează explicit această denumire, termenul „clawback” a fost consacrat în practică de industria farmaceutică și este utilizat pe scară largă.
