Alianța Nord-Atlantică intră pe ultima sută de metri în pregătirea Summitului de la Varșovia. Astfel, miniștrii de Externe din statele membre NATO se vor reuni la cartierul general al Alianței pe 19-20 mai, în ultima reuniune la nivel ministerial dinaintea întâlnirii decizionale la nivel înalt din 8-9 iulie 2016.
Reuniunea va fi condusă de secretarul general Jens Stoltenberg, care a declarat că această ministerială va lua decizii importante pentru Summitul de la Varșovia din iulie, conform unui comunicat al Alianței.
La summit, liderii NATO vor lua toate deciziile necesare pentru a-și proteja cetățenii și pentru a proiecta stabilitate dincolo de granițele noastre, a mai remarcat acesta.
Muntenegru, membru de facto al Alianței
Referitor la reuniunea ministerială, Stoltenberg a spus că miniștrii de Externe ai statelor membre îl vor primi pe prim-ministrul Muntenegrului pentru a semna Protocolul de Aderare. ”După ceremonie, Muntenegru va lua parte la toate reuniunile NATO în calitate de observator sau invitat. O dată ce toate țările aliate vor ratifica protocolul, Muntenegru va deveni cel de-al 29-lea membru al NATO”, a spus secretarul general.
Potrivit acestuia, agenda reuniunii miniștrilor de Externe include discuții privind proiectarea stabilității în vecinătatea extinsă a Alianței prin ajutarea partenerilor, care să își consolideze propriile forțe de securitate. Pe agenda discuțiilor se mai află sprijinul NATO pentru împiedicarea traficului și migrației ilegale din Marea Mediterană, relația cu Rusia și politica NATO față de vecinii din est, cooperarea NATO-UE și viitorul sprijin acordat Afganistanului.
Prima reuniune a Alianței după Consiliul NATO-Rusia
Reuniunea este precedată de câteva evenimente importante pentru deciziile pe care Alianța urmează să și le asume în următoarea perioadă. Ministeriala pe Externe a NATO nu numai că are loc înainte de reuniunea la vârf de la Varșovia, dar și după prima întrevedere a Consiliului NATO-Rusia, care a avut loc după doi ani de la suspendarea cooperării practice și într-un moment tensionat privind transparența activităților militare din Marea Baltică, când două avioane rusești au simulat atacuri împotriva distrugătorului american USS Donald Cook.
”NATO și Rusia au dezacorduri profunde și persistente. Întâlnirea nu a schimbat acest lucru. Aliații NATO susțin cu fermitate că nu vom reveni la o cooperare practică cu Rusia, până ce aceasta nu revine la respectarea dreptului internațional. Dar vom menține liniile de comunicare deschise. Când tensiunile sunt la cote înalte, dialogul politic este necesar pentru a ne discuta divergențele și pentru a reduce riscurile incidentelor militare”, a declarat atunci secretarul general.
Ministeriala pe Externe, precedată de evenimente-cheie: un nou SACEUR, Deveselu, Redzikowo și batalioane în Europa de Est. Dinspre asigurare spre descurajare
De la momentul acelei reuniuni, axată pe transparență și reducerea riscurilor, câteva aspecte importante (prezentate cronologic) gravitează în jurul raporturilor NATO-Rusia: posibilitatea poziționării prin rotație a patru batalioane de luptă (două americane, unul britanic, unul german) formate din aproape 4000 de trupe în Polonia și țările baltice inaugurarea, numirea unui nou comandant al trupelor NATO în Europa și operaționalizarea fazei a II-a a sistemului antirachetă Aegis Ashore de la Deveselu, România, demararea lucrărilor pentru a faza a III-a de amplasare a interceptorilor balistici la Redzikowo, Polonia. Toate acestea sunt acțiuni ce vizează Rusia.
Batalioanele ce urmează a funcționa pe principiu rotațional reprezintă o decizie creionată după tensiunile privind exercițiile militare și atacurile simulate de aviația rusă în zona baltică. Totodată, numirea lui Curtis Scaparrotti, un general american din rândul forțelor terestre, drept nou comandant al forțelor euro-atlantice are o însemnătate aparte. Scriam la momentul anunțării retragerii Rusiei din Siria. Relațiile internaționale și chestiunile strategice nu se împacă prea bine cu coincidențele. Aproape că sunt opuse. Or, faptul că forțele NATO vor fi conduse de o personalitate militară cu expertiză strategică și tactică în dimensiunea militară la care forțele ruse sunt cunoscute că excelează (deși aviația Rusiei și-a îmbunătățit substanțial capacitatea) nu poate fi privit ca un fapt anacronic și lipsit de importanță.
Rusia nu a întârziat să reformuleze critici față de apărarea antirachetă a NATO, în pofida asigurărilor că acest sistem este strict defensiv. Iar aceste asigurări vin de la cel mai înalt nivel al fiecărei părți implicate: Alianța Nord-Atlantică ca atare, SUA, România și chiar Polonia, recunoscută prin opoziția sa temeinică față de Moscova. Drept contra-răspuns, Rusia ia în calcul testarea unor noi rachete intercontinentale și reactualizarea unui radar de alertă din Sevastopol (Crimeea). Radarul, care ar urma să fie modernizat, va putea detecta lansări de rachete balistice, de croazieră și supersonice în zona mărilor Neagră și Mediterană pentru a asigura protecție teritoriului Rusiei pe flancurile sudic și sud-est, ceea ce transformă regiunea ucraineană anexată ilegal de Federația Rusă într-un punct strategic de primă linie pentru Moscova.
Radarul rusesc ar urma să dețină capacitate de monitorizare și asupra zonei Mării Mediterane, acolo unde flota NATO, inclusiv prin prezență americană, își desfășoară importante exerciții militare.
Destinația strategică a radarului pe care Rusia ar urma să îl repună în funcțiune arată importanța pe care Moscova o acordă Mării Negre, regiune pe care și NATO o consideră ”de importanță strategică” și față de care va decide la summitul de la Varșovia noi acțiuni, dezbătând inclusiv posibilitatea unei flote aliate a statelor riverane.
Ministeriala, rampă pentru Varșovia? Proiectul unei flote la Marea Neagră
O astfel de forță aliată la Marea Neagră este ambiția strategică cu care România probabil că va merge la Varșovia. Verbalizată la cel mai înalt nivel de președinte și de premier, discutată de ministrul Apărării la întrevederile sale bilaterale și dezbătută de diplomația română în formate trilaterale cu Polonia și Turcia, o flotă a NATO la Marea Neagră 
ar fi deopotrivă o reușită strategică a României și o reconceptualizare a modului în care NATO se raportează la această regiune.
O posibilă formulă a unei astfel de grupări navale, percepută ca o amenințare de Rusia, ar putea viza o contribuție trilaterală România – Bulgaria – Turcia, ca state membre NATO și riverane Mării Negre, întocmai pentru a respecta prevederile Convenției de la Montreux care vizează traficul maritim comercial și militar în zona strâmtorilor Bosfor și Dardanele dar și tonajul, echiparea și proveniența navelor care pătrund în Marea Neagră prin aceste strâmtori.
Această reuniune ministerială are miza primirii de facto a Muntenegrului în NATO, însă contextul în care se desfășoară implică o organizare precisă a agendei summitului decizional de la Varșovia. Din această privință, ea este prilejul optim pentru ca diplomația română, alături de partenerii strategici, să se asigure că o astfel de formulă de asigurare și descurajare se va regăsi pe declarația șefilor de stat și de guvern de la Varșovia.
Precedentele reuniuni
Ultima reuniune ministerială a Alianței – pe Apărare – a decis în luna februarie două chestiuni importante pentru securitatea frontierelor euro-atlantice: poziționarea rotațională a trupelor aliate în țările flancului estic pentru descurajarea Rusiei și trimiterea unor misiuni de patrulare în Marea Egee în vederea stopării traficului de ființe umane generat de criza refugiaților.
Precedenta reuniune a miniștrilor de Externe ai NATO a avut loc pe 1-2 decembrie 2015 și a reprezentat un important pas în politica transformării și adaptării Alianței la provocările contemporane de securitate. În primul rând, Aliații au lansat invitația de aderare la NATO către Muntenegru, confirmând astfel sprijinul pentru politica ușilor deschise. Totodată, sprijinul tehnic, logistic și financiar pentru Georgia și Ucraina va fi sporit.
NATO a adoptat și o decizie cu privire la înființarea unui birou al Alianței la Chișinău, în Republica Moldova. În ceea ce privește cea mai importantă misiune NATO – cea din Afganistan, șefii diplomațiilor euro-atlantice au decis prelungirea sprijinului financiar a forțelor de securitate afgane până în 2020 și continuarea asistării și antrenării acestora.
România și NATO post-Newport: Scurte incursiuni factuale
Dincolo de prima reuniune NATO-Rusia, deciziile de la ultimele ministeriale, poziționarea de trupe și pregătirea summitului de la Varșovia, contextul în care reuniunea ministerială se va desfășura cuprinde o serie de acțiuni concrete întreprinse în ultimele luni: decizia președintelui SUA de a spori bugetul Inițiativei de Reasigurare Europeană până la 
3,4 miliarde de dolari, insistențele Poloniei în a solicita o prezență sporită și permanentă a NATO pe flancul estic, solicitarea venită din partea lui Barack Obama, prezent în Europa, pentru ca aliații (Germania și Marea Britanie) să își suplimenteze prezența militară în estul Alianței, precum și o acțiune proactivă a României.
Bucureștiul a susținut, atât prin ministerele implicate (MApN și MAE), cât și prin vocea premierului Dacian Cioloș (la întrevederea cu Jens Stoltenberg) și a președintelui Klaus Iohannis (la Conferința de Securitate de la Munchen) trei dimensiuni esențiale pentru adaptarea NATO: implicare sporită a Alianței în țările din flancul estic, o atenție strategică acordată Mării Negre, chiar prin staționarea unei flote NATO și consolidarea cooperării NATO-UE, mai ales în domeniul securității cibernetice și al contracarării amenințărilor hibride.
Nu în ultimul rând, adjunctul secretarului general NATO, Alexander Vershbow, a prezidat o reuniune a directorilor politici din ministerele Apărării din țările NATO, organizată chiar la București pe 25 aprilie 2016, în vreme ce capitala României a fost gazda unicei reuniuni regionale a liderilor Europei Centrale și de Est dinaintea summitului Aliat, summit la care liderii statelor din zonă și-au definit obiectivele strategice față de prezența sporită a NATO în regiune și cerința ca Rusia să revină la respectarea dreptului internațional.
România găzduiește deopotrivă o Unitate de Integrare a Forțelor, Divizia Multinațională Sud-Est și faza a doua a sistemului antirachetă Aegis Ashore și este în proces de atingere a angajamentului asumat anul trecut, și anume direcționarea a 2% din PIB pentru bugetul Apărării.
Totodată, potrivit ultimului raport al secretarului general NATO, România este al nouălea stat NATO în clasamentul procentului din PIB atribuit bugetului de apărării, în care top 1o din 2015 arată astfel: SUA (5%), Grecia (2.4%), Polonia (2.1%), Marea Britanie (2%), Estonia (2%), Franța (1.8%), Turcia (1.7%), Norvegia (1.5%), România (1.4%), Portugalia (1.3%). Marja NATO este de 2%, iar România și-a asumat să îndeplinească acest angajament până în 2017. La capitolul cheltuieli destinate echipamentelor militare, România este la jumătatea clasamentului (14 din 28) cu un procent de 14% dintr-o orientare de NATO de minim 20%.
În dimensiunea implicării efectivelor militare, România este a cincea țară contributoare la misiunea NATO în Afganistan (din 40), cu un efectiv de 650 de trupe.
.
