Viitorul a mai mult de cinci milioane de oameni ar fi afectat de ieșirea Marii Britanii din UE – atât persoane născute în UE și care trăiesc, în prezent, în Regatul Unit, fie britanici care au decis să se mute într-unul din celelalte 27 de state membre UE.
Potrivit datelor ONU, sunt aproximativ 1,2 milioane de cetățeni britanici care locuiesc în alt stat UE, și aproape 3,3 milioane de cetățeni non-britanici care locuiesc în Marea Britanie, datorită principiilor de liberă circulație ale Uniunii Europene.
Ce s-ar întâmpla concret în cazul unei ieșiri a Marii Britanii din UE, este încă o incertitudine, iar consecințele sunt neclare, susțin experți în drept european și internațional, potrivit Euronews.
1,2 milioane de britanici locuiesc acum în alte state UE
Dintre cei 1,2 milioane de britanici care trăiesc în străinătate, cele mai mari comunități sunt în Spania, Irlanda, Franța și Germania. Mulți dintre ei sunt pensionari și trăiesc din fonduri de pensii și economii din Regatul Unit. Estimările arată că guvernul britanic a cheltuit aproximativ 1,8 miliarde de euro pentru pensii de stat acordate britanicilor care s-au mutat. Sistemul de sănătate britanic care achită tratamentul medical al pensionarilor britanici au achitat peste 600 milioane de euro în alte țări UE în perioada 2013-2014, conform sursei citate.
Ce se va întâmpla cu imigranții din UE care trăiesc în Marea Britanie
Majoritatea imigranților care s-au stabilit în Marea Britanie provin din Europa centrală și de est. Polonezii, de exemplu, formează cel mai numeros grup de cetățeni non-britanici care locuiesc în Marea Britanie – 883.000, potrivit datelor ONU.
Numărul cetățenilor români stabiliți în Marea Britanie ajunge la 229.000.
Ce s-ar putea întâmpla, așadar, cu cetățenii britanici care trăiesc pe bătrânul continent și, respectiv, ce cetățenii care au imigrat în Marea Britanie, dacă Regatul Unit ar vota o ieșire din UE la referendumul din 23 iunie?
O largă majoritate va depinde de acordurile și tratatele semnate post-Brexit între Bruxelles și Londra, iar o distincție imediată se va face între rezidenții deja existenți și cei nou-veniți. Articolul 50 din Tratatul Lisabona, invocat de premierul David Cameron, impune un termen de 2 ani de zile pentru negocieri, în timp ce unii dintre susținătorii ieșirii din UE, au sugerat că procesul ar putea dura mai mult.
Pe fondul acestei incertitudini, mulți migranți stabiliți în Marea Britanie au început să aplice pentru cetățenie britanică. La rândul lor, britanicii care au decis să se mute în alte țări UE, au demarat procesul de obținere a naționalității țării adoptive.
Problema frontierelor
Viitorul persoanelor care se vor deplasa în afara și în interiorul Marii Britanii ar putea fi mult mai problematică, întrucât argumentul principal al taberei pro-brexit a fost ”preluarea controlului asupra granițelor” Marii Britanii în condițiile în care întregul continent de confruntă cu un val fără precedent de migrație. Ce se va întâmpla cu britanicii care doresc să călătorească în UE, dacă Marea Britanie va impune restricții la granițele sale? Foarte probabil, vor fi răsplătiți cu aceeași monedă, iar restricții reciproce fiind impuse britanicilor care doresc să trăiască și să lucreze în alt stat.
Unul dintre argumentele aduse de tabăra favorabilă rămânerii Marii Britanii în UE a fost faptul că 85% dintre cetățenii UE care au emigrat în Marea Britanie sunt plătitori activi de taxe în valoare totală de 3 miliarde de lire sterline pe an, în timp ce beneficiile sociale anuale pe care le primesc nu depășesc jumătate de miliard de lire sterline, iar statisticile arată că majoritatea imigranților din Marea Britanie sunt mai educați decât media cetățenilor britanici, prezintă HotNews.ro.
Cu toate acesea, dacă, în viitor, migranților proveniți din UE ce s-au stabilit în Marea Britanie li s-ar aplica aceleași reguli ca celor din state non-UE, trei sferturi din cetățenii care lucrează în Regatul Unit, nu ar îndeplini cerințele legale, arată un raport Financial Times, efectuat de Observatorul pentru Migraţie al Universităţii Oxford. Raportul susține că impactul ar fi resimțit în special în sectoare precum: hoteluri, restaurante, agricultura, construcții, producție, energie, transport.
Elveția, un model pentru Marea Britanie?
Mai multe țări europene, care nu fac parte din UE, dar au acorduri în vigoare cu Marea Britanie, pot oferi un ghid în ce privește drepturile de ședere și libertatea de circulație.
Norvegia, Islanda și Liechtenstein, în calitate de membre ale Spațiului Economic European (SEE), sunt incluse în normele privind libertatea de circulațiie pentru a avea acces liber la piața unică a UE, ceea ce înseamnă că cetățenii lor au dreptul de a trăi și lucra în UE, și viceversa.
Cei care pledează pentru un potențial BREXIT, de multe ori citează aranjamentul UE cu Elveția – țară care nu este membră SEE, dar care a semnat un acord de liberă circulație cu Bruxellesul pentru a obține acces la piața unică. Elvețienii au votat, însă, în 2014, într-un referendum, introducerea de cote privind imigranții, iar Comisia Europeană a răspuns, amenințând că va suspenda acordul bilateral cu Berna dacă astfel de limitări vor fi impuse. Rămâne de văzut dacă un astfel de acord ar putea fi încheiat între Marea Britanie și UE, dacă decide părăsirea blocului comunitar, dată fiind importanța acordată imigranților în campania ce a precedat referendumul.
.
.
