Vicepreședintele PES și al Parlamentului European, Victor Negrescu, face o scurtă incursiune în istoria social-democrației din România, la 133 de ani de la înființarea Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România ce oferea muncitorilor, intelectualilor cu valori de stângă și oamenilor obișnuiți o voce organizată.
„Istoria social democrației din România nu este doar o succesiune de date și evenimente. Este o poveste despre oameni care au încercat în momente dificile să aducă mai multă dreptate într o societate în schimbare. Ideile social democrate au circulat în spațiul românesc încă din prima jumătate a secolului al 19 lea. Apariția acestei ideologii a fost posibilă datorită tinerilor plecați la studii în Occident, care au venit acasă cu idei noi despre organizarea societății. În 1835, Teodor Diamant a pus bazele Falasterului de la Scăieni, inspirat de gânditorul francez Charl Furier, cel care imagina o societate bazată pe egalitate economică și socială. a fost una din primele încercări de modernizare și de racordare a societății românești la valorile occidentale. După revoluția de la 1848, ideile social democrate s au răspândit mai ales prin cluburi și cercuri de stânga, dar și prin intermediul unor publicații precum lucrătorul român, revista socială sau contemporanul. Apoi a venit 31 martie 1893, un moment care merită reținut. Atunci se înființează Partidul Social Democrat al Muncitorilor din România”, își începe scurta lecție de istorie Victor Negrescu.
Acesta explică că „România de atunci era departe de ceea ce înțelegem astăzi prin statul social”.
Industrializarea era la început, condițiile de muncă erau adesea grele, astfel că „social-democrații au venit cu o idee simplă, dar puternică”, și anume că „dezvoltarea nu are sens dacă nu-i include pe toți”, detaliază Negrescu.
„Revendicările lor vizau printre altele învățământul gratuit obligatoriu, ziua de lucru de opt ore sau impozitul progresiv. Printre vocile care au definit această mișcare s a aflat și Sofia Nădejde, nu doar o intelectuală, ci o deschizătoare de drumuri. A vorbit despre drepturile femeilor într o perioadă în care acest lucru era aproape de neconceput și a susținut accesul acestora la educație și la viața publică. În esență, a afirmat că o societate modernă nu poate exista dacă jumătate din ea este ignorată”, completează prim-vicepreședintele PSD.
El face trimitere și la dimensiunea socială a Marii Uniri din 1918.
„Marea Unire este adesea văzută ca un act politic și național și pe bună dreptate, dar dincolo de dimensiunea teritorială, unirea a fost și un proiect social. În Transilvania, Banat și celelalte provincii aflate atunci în Imperiul Austro-Ungar, social-democrații români erau deja organizați și activi. Ei reprezentau în special muncitorii din orașe, dar și o parte a intelectualității care susținea progresul societății. În lunile premergătoare marii adunări de la Alba Iulia, acești lideri au contribuit la mobilizarea populației și la formularea revendicărilor care urmau să definească noul stat. La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, nu s a vorbit doar despre unirea Transilvaniei cu România. Rezoluția adoptată acolo conține un set de principii care arată clar direcția dorită: vot universal, libertăți democratice, egalitatea între cetățeni, reforma agrară și drepturi pentru muncitori. Aceste idei nu au apărut întâmplător. Ele reflectau influența directă a curentelor social democrate din epocă. Lideri precum Iosif Jumanca, Ion Fuieraș, Ice Frimu, George Grigorovici sau Ilie Moscovici au susținut constant aceste principii democratice și sociale, fiind implicați în organizarea mișcării muncitorești și în structurile de reprezentare națională din Transilvania, Bucovina și Vechiul Regat. Pentru mulți dintre cei prezenți la Alba Iulia, Unirea nu era completă fără mai multă dreptate socială. Este esențial să înțelegem acest lucru. Social democrații nu au privit unirea doar ca pe un proiect național, ci ca pe o șansă de a construi o societate mai echitabilă, o Românie nu doar mai mare, ci și mai dreaptă”, arată Victor Negrescu.
Viziunea a continua și în perioada interbelică, când „social-democrația românească a devenit o voce importantă în viața politică, contribuind la dezvoltarea legislației muncii, la consolidarea sindicatelor și la promovarea dialogului social”, avându-l drept figură centrală pe Constantin Titel Petrescu, „un lider care a crezut în democrație atunci când aceasta era pusă la încercare.”
„A susținut pluralismul, libertățile civile și drepturile sociale. A fost un om al principiilor. Într-o Europă marcată de ascensiunea extremismelor, el a ales să rămână fidel valorilor democratice. Nu a fost calea ușoară, dar a fost calea corectă. Și în România acelei perioade aceste tensiuni s au resimțit puternic. Ascensiunea Mișcării Legionare, propagarea antisemitismului și tendințele autoritare au pus presiune pe democrație. În acest context, social-democrații români s-au numărat printre cei care au apărat constant valorile democratice, au respins extremismul și au susținut o societate bazată pe drepturi egale și respect reciproc”, mai arată Victor Negrescu.
Prim -vicepreședintele PSD invocă și perioada sumbră a comunismului, când opoziția democratică a fost eliminată, iar „social-democrația autentică a fost suprimată.”
„După fraudarea alegerilor din noiembrie 1946, regimul comunist a eliminat definitiv opoziția democratică, iar social democrația autentică a fost suprimată. Liderii săi, printre care și Constantin Titel Petrescu, au fost arestați și închiși. a fost una dintre cele mai dureroase rupturi din istoria politică a României. Nu a dispărut doar un partid, ci a fost redusă la tăcere o idee fundamentală, aceea că democrația și dreptatea socială trebuie să meargă împreună”, reliefează Victor Negrescu.
Potrivit acestuia, „după căderea comunismului, social-democrația și-a reluat locul în peisajul politic românesc, contribuind la tranziția către democrație.”
„Drumul nu a fost însă simplu, iar anii ’90 au adus numeroase transformări și scindări în rândul formațiunilor de stânga. Continuarea tradiției istorice a social-democrației românești a fost asumată de Partidul Social Democrat Român, reînființat în 17 ianuarie 1990 de primul său lider, Sergiu Cunescu, secundat de Adrian Dimitriu, unul dintre colaboratorii fideli ai lui Constantin Titel Petrescu, supraviețuitor al temnițelor comuniste. La 6 februarie 1990 s au înscris în registrul partidelor politice Frontul Salvării Naționale, principala forță politică a stângii, legitimată prin rolul său în revoluția din 1989. În 1992, partidul s-a divizat, iar echipa condusă de Ion Iliescu a creat Frontul Democrat al Salvării Naționale, devenit ulterior, pentru a și pune în valoare orientarea social-democrată, Partidul Democrației Sociale din România. În 2001 a luat naștere Partidul Social Democrat, continuatorul modern al valorilor și tradițiilor mișcării social democrate din România, precum și al idealelor revoluției din decembrie 1989, rezultat din unificarea Partidului Democrației Sociale din România și a Partidului Social Democrat Român. În 2003, partidul a devenit membru al Internaționalei Socialiste, iar în 2005 a dobândit statutul de membru cu drepturi depline al Partidului Socialiștilor Europeni”, descrie succint Victor Negrescu parcursul social-democrației după căderea regimului comunist.
Acesta reliefează că „social-democrația românească a fost prezentă în momentele esențiale ale construcției statului modern, de la înființarea PSDMR în 1893 la contribuția la Marea Unire din 1918 și la eforturile interbelice de consolidare a democrației.”
„Este o istorie despre oameni care au crezut că România poate fi mai bună, care au înțeles că unitatea națională nu este completă, fără echitate socială și care au încercat să transforme aceste idei în realitate. Desigur, au existat și greșeli sau compromisuri, așa cum s a întâmplat în toate curentele politice. De aceea această poveste merită spusă cu onestitate și respect pentru cei care au construit-o, pentru că nu este doar o parte din trecutul nostru, este o parte din felul în care România a devenit ceea ce este astăzi”, mai spune Victor Negrescu.
PES Activis România „duce mai departe această moștenire nu ca pe o lecție de istorie, ci ca pe un angajament pentru viitor”, continuă prim-vicepreședintele PSD.
„De ani de zile construim o comunitate de oameni implicați care cred în valori, dar mai ales în acțiune. Fiecare inițiativă, fiecare proiect, fiecare dialog continuă această poveste, una care nu aparține doar trecutului, ci fiecăruia dintre noi – un set de valori în care credem și pe care le susținem la nivel local, național și inclusiv aici la nivelul Parlamentului European. Pentru că, în final, social-democrația nu este doar despre ideologie, este despre oameni, despre respect, despre șansa fiecăruia la un viitor mai bun și despre convingerea că împreună putem construi o societate mai dreaptă, mai solidară și mai puternică”, conchide Victor Negrescu.