Pentru prima dată în două luni de sondaje, Partidul Popularilor Europeni trece în faţa Socialiştilor în sondajele pentru Europarlamentarele din 22-25 mai, schimbare care, în estul Uniunii cel puţin, pare să fie determinată de situaţia din Ucraina. Doi experţi europeni intervievaţi de Gândul ne spun la ce să ne aşteptăm în continuare în această campanie şi care este miza votului de luna viitoare pentru români.
Popularii Europeni (PPE) au crescut semnificativ în cele mai recente sondaje de opinie la nivelul UE, având acum un avans de 13 locuri în faţa Socialiştilor (S&D), conform predicţiilor PollWatch2014, o iniţiativă a think-tank-ului VoteWatch.
Este prima dată în ultimele două luni când Socialiştii nu mai conduc în sondaje. Astfel, dacă în februarie S&D era prognozat să câştige 217 locuri şi PPE 200, acum, Popularii au 222 de europarlamentari în sondaje, în timp ce Socialiştii au 209.
Unul dintre factorii care au determinat o creştere a sprijinului pentru partidele care aparţin PPE a fost situaţia din Ucraina, explică experţii, care avertizează însă că această cursă electorală nu este nici pe departe decisă. Mai mult, analiştii estimează, pe baza a 1.000 de simulări, că există încă 25% şanse ca grupul S&D să fie, totuşi, mai numeros decât PPE în următoarea legislatură.
„În estul Europei, unul dintre motivele care pare să iasă în evidenţă este situaţia din Ucraina. În special în Polonia, Ucraina pare să determine o raliere a populaţiei în jurul partidelor de dreapta, care pun accent pe securitate şi pe o implicare mai activă în vecinătatea estică, precum şi pe întărirea rolului Poloniei în UE şi în NATO”, a explicat pentru gândul Doru Franţescu, policy director al VoteWatch.eu, un think tank cu sediul la Bruxelles, care face aceste predicţii pentru alegerile europene.
De ce se reafirmă conservatorii
Motivele avansului PPE nu sunt aceleaşi de la ţară la ţară, subliniază expertul: „Spre exemplu, germanii au încredere în guvernul lui Merkel, căruia îi atribuie meritul pentru situaţia economică bună. Pe de altă parte, în Franţa, socialiştii aflaţi la guvernare nu au convins cu soluţiile lor, ceea ce s-a văzut deja în rezultatele de la alegerile locale”.
Dincolo de Franţa, alte state în care socialiştii au scăzut în sondaje sunt Austria, Ungaria, Bulgaria, Polonia şi Grecia.
Extrema dreaptă poate forma un nou grup în PE
Per ansamblu, grupurile centriste (PPE, S&D şi liberalii din ALDE) vor fi mai mici decât în actuala legislatură, pe fondul creşterii extremelor dreaptă şi stângă. Extrema dreaptă a crescut pe valul de antiimigraţionism şi naţionalism, în timp ce extrema stângă, pe fondul mişcării antiausteritate, devenită tema principală a acestei campanii electorale. Mai mult, sondajele indică în acest moment că liderii extremelor drepte din Franţa şi Olanda, Marine le Pen, respectiv Geert Wilders, vor avea suficienţi europdeputaţi din destule state membre (38 din 7 ţări) pentru a forma un nou grup în legislativul UE.
„Vom vedea un Parlament mult mai fragmentat, cu o creştere a dreptei populiste, antieuropene, precum şi a numărului de locuri ale stângii radicale. Unul dintre motive este austeritatea şi problemele de subperformanţă economică în UE, la care se adaugă o preocupare tot mai importantă – mai ales în vestul Europeni – pentru tematici precum libertatea de mişcare”, a comentat, într-un interviu acordat gândul, Simon Hix, Chairman VoteWatch Europe, profesor la London School of Economics and Political Science şi unul dintre autorii modelului de predicţie pentru alegerile europene din 22-25 mai.
Cele mai notabile creşteri ale partidelor de extremă dreapta s-au înregistrat în Marea Britanie, Olanda, Franţa, Finlanda şi Danemarca. Ceea ce au făcut aceste partide, spune expertul britanic, a fost să combine „în mod ingenios” tematicile antieuropene şi antiimigraţioniste. „Vom vedea, deci, un Parlament al cărui centru va fi mai mic şi va fi mult mai greu ca instituţiile UE să adopte legi, pentru că va fi constant o opoziţie solidă din partea stângii şi a dreptei”, ne-a mai spus Simon Hix.
Un aspect foarte important de luat în calcul, punctează el, este că sprijinul pentru partidele radicale ar putea fi mult mai mare decât o sugerează sondajele: „Este greu să ştim cât de exacte sunt sondajele de opinie. Se întâmplă de multe ori, când există o creştere a sprijinului pentru stânga sau dreapta radicale, această creştere să nu se regăsească şi în sondaje. Oamenii sunt reticenţi în a spune că vor vota cu aceste partide. De exemplu, în Marea Britanie, sondajele de opinie indică faptul că UKIP ar avea 20% din voturi. Sondajele interne ale UKIP îi plasează la 30%. Ar putea fi la fel şi cu Le Pen, în Franţa, ori cu Wilders, în Olanda”.
În 2009, rata de succes a ultimelor predicţii VoteWatch dinaintea alegerilor a fost de 98% (720 din 736) pentru numărul de locuri pe care urma să le câştige fiecare grup politic şi 90% pentru numărul de locuri pe care urmau să le câştige partidele naţionale.
Libertatea de mişcare într-un PE cu o mişcare antiimigraţionistă puternică
În contextul în care se preconizează că legislatura 2014-2019 va fi mult mai fragmentată şi, pe alocuri, radicală, cum se va traduce această configuraţie electorală în viaţa de zi cu zi a românilor, de exemplu? „2 milioane de români au plecat în alte state membre până acum, în baza dreptului lor cetăţenesc. Dacă vom vedea o creştere a grupurilor populiste de dreapta şi antieuropene, am putea vedea cum aceste drepturi de care se bucură românii sunt atacate, în urma acestor alegeri europene”, a explicat Simon Hix în interviul pentru gândul.
Există şi mize economice deosebit de importante pentru toţi europenii, inclusiv pentru români. Una dintre este va fi acordul de liber schimb UE-SUA, care, dacă va fi încheiat, va deveni cel mai mare astfel de acord din lume. „Ar putea genera creştere economică, noi investiţii, iar asta îi interesează pe cetăţenii din toată Europa. Un subiect foarte important, care va împărţi în tabere Parlamentul”, ne-a mai spus Hix.
Cine va lua Comisia Europeană?
O altă miză a acestor alegeri nu se află în Parlamentul European, ci în clădirea Berlaymont în care se află sediul Comisiei Europene. Principalele trei familii politice europene, Popularii, Socialiştii şi Liberalii, au câte un candidat la preşedinţia Comisiei: fostul premier luxemburghez şi preşedinte al Eurogrupului, Jean-Claude Juncker; actualul preşedinte al PE, Martin Schulz; preşedintele Liberalilor, Guy Verhofstadt. După cum gândul a scris recent, liderii grupurilor politice omonime din PE dau asigurări că preşedintele Comisiei va fi ales numai dintre aceşti trei candidaţi şi în funcţie de rezultatul alegerilor. Candidatul partidului prim clasat va trebui să vină cu o coaliţie şi cu un program politic pentru a fi sprijinit de PE. În caz contrar, al doilea clasat va trece prin acelaşi proces.
Citeşte şi ALEGERI EUROPARLAMENTARE 2014. Pentru prima dată, următorul preşedinte al Comisiei trebuie să îndeplinească TREI CONDIŢII pentru a fi numit. Corespondenţă Gândul din Strasbourg
Lucrurile nu sunt văzute la fel de simplu şi în afara PE, însă, Consiliul European (liderii statelor membre) nefiind dispus să renunţe atât de uşor la puterile sale de a da un preşedinte de Comisie. Ba mai mult, există în mediul european mai multe scenarii care sugerează că succesorul lui Barroso nici nu va fi unul dintre cei trei candidaţi. Cel mai des invocat nume este cel al actualului premier polonez, Donald Tusk. Dacă Polonia nu va primi şefia Comisiei, se vehiculează că va lua Serviciul de Acţiune Externă (diplomaţia UE), unde Lady Ashton ar putea fi înlocuită de ministrul polonez de Externe, R. Sikorski.
„Există o luptă pentru preşedinţia Comisiei, nu e clar cine va câştiga. E o luptă şi între Parlament şi Consiliu”, a povestit Simon Hix, directorul VoteWatch. „Nu e clar ce se va întâmpla, principalele două grupuri sunt foarte aproape. Dacă unul dintre ele va ieşi drept câştigător detaşat al alegerilor, cred că poate cere preşedinţia Comisiei, dar dacă aceste două grupuri vor termina cursa cu rezultate apropiate, cred că se va forma o mare coaliţie, iar din acel punct nu vom putea şti dacă preşedinte va fi Schulz ori Juncker”, a mai spus britanicul.
Proiectul prin care românii pot alege viitorul preşedinte al Comisiei
Una dintre principalele probleme ale acestor alegeri este dezinteresul electoratului. De la primele alegeri încoace, în 1979, prezenţa la votul european a scăzut de fiecare dată. Din acest motiv, eurodeputaţii, dar şi liderii celorlalte instituţii UE se tem că, în acest ritm, nu vor mai putea invoca niciun fel de legitimitate democratică.
În timp ce statele membre şi Parlamentul se bat pe numirea noului preşedinte al executivului UE, cei de la VoteWatch au lansat un proiect în premieră, menit să contribuie la informarea europenilor cu privire la poziţiile actualilor sau viitorilor deputaţi pe temele care îi interesează şi pe ei, dar şi să stimuleze interesul lor pentru politica şi politicile europene. Electio2014 este o platformă în 24 de limbi, inclusiv în română, care cuprinde 20 de tematici importante, de la economie, la politici sociale, construită dintr-o bază de date de peste 6.000 de voturi din PE. Oamenii îşi pot compara poziţia cu cele ale politicienilor şi, mai mult, pot vota pentru candidatul pe care ei îl doresc la conducerea Comisiei Europene.
„Sunt de acord că nu există un sprijin deosebit în acest moment pentru integrare europeană, nici interes pentru sau înţelegere a Parlamentului European şi a alegerilor europene. În acest context, noi încercăm să le oferim cetăţenilor mai multă informaţie, pentru a-i ajuta să înţeleagă despre ce este vorba în politica europeană, care sunt principalele teme de discuţie în politica din Bruxelles, ce poziţii au partidele şi politicienii din diverse ţări pe aceste teme. Până la urmă, aşa înţeleg oamenii şi politica internă”, a mai explicat Simon Hix, în interviul acordat gândul.
Electio2014 există şi sub forma unor aplicaţii de mobil pentru iOS, Android şi Windows Phone
