Statele Unite și Europa Occidentală au devenit după cel de-al Doilea Război Mondial aliați tradiționali, intrând în epoca Războiului Rece pe poziții valorice similare și înțelegând importanța cooperării democratice și balansării împotriva amenințării sovietice și comuniste pentru prezervarea păcii cu greu câștigate. Mai mult decât atât, americanii nu au revenit la un izolaționism postbelic, relațiile bilaterale dintre SUA și statele europene cunoscând evoluții pozitive. 

Londra și-a consolidat raporturile cu Washington, americanii au pus umărul la reconstrucția postbelică a Europei prin faimosul plan Marshall, doctrinele președinților americani, fie că vorbim de Truman sau Eisenhower, cuprindeau acțiuni asumate pentru securitatea Europei divizate de Cortina de Fier, iar SUA și Canada și-au unit eforturile cu 10 state europene pentru a pune bazele celei mai mari alianțe de apărare colectivă – NATO. De asemenea, colapsul Uniunii Sovietice și finalul Războiului Rece au condus la extinderea parteneriatului tradițional transatlantic, dând formă unui adevărat binom SUA-Europa, în care centrul și estul bătrânului au parcurs drumul integrării în Uniunea Europeană și în NATO.

Evenimentele de la începutul celui de-al doilea deceniu al secolului prezent – Primăvara Arabă, criza economică globală, exportul tot mai prolific al terorismului dinspre Orientul Mijlociu spre Europa, anexarea ilegală a Crimeii și instabilitatea generată de Rusia la granița estică a UE și NATO ș.a – au repus în chestiune viitorul relației transatlantice.

În acest context, Atlantic Council propune trei posibile scenarii pentru relația SUA-Europa și cât de favorabile sunt acestea intereselor americane.

1) Europa obține tot ceea ce își dorește

Aceasta ar presupune o economie robustă, securitate, un flux legal de migranți, evoluție armonioasă a noilor partide politice și un spirit solidar în Uniunea Europeană. Europa se percepe, în acest scenariu, drept un model de guvernanță globală, iar relația cu Rusia se transformă. Procesul de aderare al statelor la UE își urmează cursul, iar Balcanii sunt o regiune în plină pace. NATO își va fi atins obiectivul în Afganistan, iar poziția Înaltului Reprezentant UE pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate a câștigat respect și reputație

Majoritatea elementelor acestui scenariu vin în sprijinul intereselor americane. O Europă plină de energie poate fi un partener pentru Statele Unite în abordarea sarcinilor comune. Dar aici intervin și avantaje. Europa poate la fel de bine să aibă o perspectivă semnificativ diferită de cea a Washington-ului asupra provocărilor și modalităților de abordare a acestora. O astfel de Uniune Europeană precum cea prefigurată mai sus și-ar putea dori impunerea propriei viziuni asupra relațiilor internaționale. Condiția existenței unei Europe precum cea descrisă ar fi o ajustare substanțială a atitudinii americane, care ar conduce în direcția unui mediu transatlantic în notă discordantă.

2) Europa este blocată

Acest al doilea scenariu prevede o economie caracterizată de lentoare care a declanșat practici de solicitare a sprijinului necondiționat al aliatului transatlantic. Lipsa locurilor de muncă creează o stare irascibilă în Europa, în vreme ce estul continentului nu se simte în siguranță. Europa Occidentală suferă de pe urma amenințării teroriste. Cu toate acestea, migranții continuă să vină spre Europa, iar asimilarea lor rămâne o problemă socială. Neîncrederea pătrunde în proiectul european, iar credibilitatea publică în Uniunea Europeană este la cel mai scăzut nivel.

Mai mult, politicile interne sunt afectate de preferințele electorale pentru noile partide, care au apărut parcă de nicăieri, atrăgând sprijin consistent din partea votanților care nu se mai regăsesc în politica partidelor mainstream. Guvernele își pierd legitimitatea în ochii electoratului, iar guvernanța a devenit o problemă. 

Extinderea UE s-a sistat, lăsând pe dinafară state și societăți deziluzionate. Relațiile cu Rusia sunt instabile, date fiind semnalele din ce în ce mai indignate dinspre Moscova. Războiul din Afganistan a lăsat în urmă o amărăciune prin care statele europene membre NATO au ajuns la concluzia că Alianța nu mai trebuie implicată în ostilități îndepărtate teritoriului său.

Un astfel de scenariu asupra unui status quo mai apocaliptic ar fi problematic pentru Statele Unite. Washington s-ar afla în poziția unui actor lipsit de partenerul tradițional militar, diplomatic și economic. Dată fiind interconexiunea puternică dintre Statele Unite și Europa, Washington ar fi obligat să își păzească și mai puternic interesele în Europa. Cu toate acestea, publicul american ar putea să nu privească cu ochi buni perspectiva devotării, din nou, a resurselor americane pentru a ajuta Europe. Deci, cu cât eșecurile europene sunt mai mari, cu atât mai puternică va fi pentru Statele Unite provocarea de a ajuta Europa să rămână împreună ca un partener global viabil.

3) Un amestec între primele două scenarii

O astfel de desfășurare a realității ar servi mult mai bine intereselor americane. Situația actuală arată o listă de probleme care intimidează: o economie slăbită, amenințări de securitate care emană dinspre Rusia, o avalanșă de migranți, o Uniune în pericol de destrămare, ascensiunea europopulismului, terorism intern și un cancelar german slăbit.

Este esențial pentru interesele americane ca Europa să rămână în poziția unui partener vital pentru SUA pentru a se adresa provocărilor globale și europene. Pulsul este în continuare bun, deși Europa pare cuprinsă de febra faptului că Washington-ului nu îi mai pasă. Cu toate acestea, Statele Unite încă par dispuse să își sprijine partenerii și aliații europeni acolo unde poate.

Totodată, oricât de mult Statele Unite ar susține o Europă comună, liberă, prosperă și aflată în pace, asta nu presupune că Washington va oferi sprijin absolut pentru Uniunea Europeană, care este edificiul politic, social și economic pe care europenii în mod laborios l-au construit.

Atlantic Council subliniază că majoritatea problemelor pe care Uniunea Europeană le experimentează pot fi soluționate doar de către europeni, însă există și câteva în care un rol activ al SUA este necesar: referendumul din Marea Britanie privind viitorul său în Uniunea Europeană; raporturile de securitate cu Rusia și procesul de la Minsk (Germania, Franța, Rusia și Ucraina) necesită o puternică implicare americană; leadership-ul SUA în NATO este esențial pentru construirea unei poziții militare în apărarea flancului estic.

.