România și Ucraina au semnat trei documente la București săptămâna trecută, în cadrul Parteneriatului Strategic pe care l-au dezvoltat. Și vorbim despre o Declarație de Parteneriat Strategic în toată puterea cuvântului, cu multiple valori de întrebuințare, trădând începerea maturizării administrației lui Nicușor Dan. Documentul este mai bun și mai ilustrativ în privința opțiunilor strategice ale României decât Strategia Națională de Apărare a Țării. Este comprehensiv și reflectă toate preocupările de Securitate ale României. Acoperă instituțional toate formulele anterioare de parteneriat strategic, începând cu Comisia Yushchenko-Băsescu, azi Zelenki-Dan, fără a revendica numele președinților, construcția bilaterală de consultare la nivelul de vârf, cu reuniuni anunțate, mecanismul 2+2 la nivelul secretarilor de stat strategici de la Apărare și Externe, ședințe comune de guvern, consultări la toate nivelurile. Documentul insistă pe securitatea la Marea Neagră, și implică Republica Moldova în fiecare componentă care o privește, într-o formulă trilaterală de securitate regională, inclusiv vizând Transnistria. Și documentul este realizat cu un ochi la acquis-ul UE, formulând pozițiile României în principalele capitole de integrare ale Ucrainei avant la lettre, toate acoperite de acordul bilateral pe fiecare domeniu în parte. Textul trădează postura consilierului pentru securitate națională, Marius Lazurcă, de fost ambasador în Republica Moldova și într-un punct autorul militar, vorbind despre curs de acțiune într-un asemenea document.
Declarația de Parteneriat Strategic, cu toate componentele posibile azi
Din cele trei documente, cel mai stufos, comprehensiv și serios este cel referitor la Parteneriatul Strategic între România și Ucraina. În calitate de teoretician al acestui tip de acorduri și de susținător al celui cu Turcia, a trilateralei România-Polonia Turcia și de persoană care a pledat și s-a implicat în Parteneriatul Strategic România-Ucraina ( https://revistapolis.ro/relatiile-romano-ucrainene-in-epoca-nevoii-parteneriatului-strategic/, în septembrie 2018) nu pot decât să fiu încântat de acribia cu care au fost marcate toate punctele, instrumentele și mecanismele posibile pentru a da consistență celui mai solid parteneriat strategic care nu implică Republica Moldova(acolo unde chestiunile identitare adaugă fațete inedite și de nereplicat).
Interesantă a fost și prezentarea comună a acestei realizări, imediat după semnarea documentelor – Declarația comună de parteneriat strategic, acordul privind cooperarea în domeniul energetic și declarația de intenție privind componenta militară – care urmează să fie întărită de acorduri interguvenramentale și cele directe, între companii. Președintele Nicușor Dan a insistat pe o temă altfel prezentă, faptul că istoric a existat neîncredere între țările noastre, o neîncredere care a dispărut la începutul războiului din 2022, când Ucraina și mai ales ucrainenii, vreo 8 mln dintre ei care s-au îndreptat către România, au beneficiat de sprijinul țării noastre la greu, în timp de război, când se refugiau, și au cunoscut direct deschiderea, omenia și primirea făcută de românii de rând ca și de oficialitățile române.
Discursul președintelui marchează, de asemenea, definirea inamicului comun, Războiul de agresiune al Federației Ruse în Ucraina, iar preambulurile diferitelor documente nu lasă nici un dubiu asupra modului în care este privită Rusia lui Putin de către ambele state, ca amenințare la adresa lor, a flancului Estic, a Europei și a păcii. Continuarea sprijinului pe care România îl oferă a fost reafirmat, ca și colaborarea noastră militară care, dincolo de componentele nepublice, a dobândit un proiect vizibil, definitoriu și asumat – producția comună de drone în România. România a afirmat și sprijinul diplomatic în toate formatele – în Uniunea Europeană, în NATO, pentru extinderea ambelor organizații și primirea Ucrainei și pentru sprijinul multifațetat al Ucrainei în războiul pe care îl duce.
Nici elementele concrete nu au trecut neafirmate în prezentarea făcută de președinte: Conectivitate, proiecte comune de energie, minoritatea românească din Ucraina. “Am primit garanții cu privire la continuarea funcționării școlilor în limba română și pentru toate celelalte drepturi ale minorității române”. “Dacă vorbim de educație, Ucraina are o reformă a educației în care, în linii mari, comasează școli și, din perspectiva acestui document, face o excepție pentru minorități, astfel încât ei, bineînțeles, fiind mai puțini, să poată să-și desfășoare în localitatea lor educația în limba maternă”. “Aceste garanții oferite minorităților funcționează”. În ceea ce privește biserica, se reasigură posibilitatea de a participa la serviciul religios în limba maternă. Mai departe totul se va decanta într-un document între cele două biserici naționale, separate de stat. Reuniunea de la București se dovedește “un capitol de încredere, de maturitate a relației noastre bilaterale”. Președintele Nicușor Dan a subliniat și că „l-am invitat pe domnul Președinte la reuniunea B9 care va avea loc în mai la București”.
Documentul reiterează toată baza documentară anterioară semnată de cele două părți, insistând pe respectul pentru lumea bazată pe reguli, pentru respectarea integrității teritoriale, independenței și suveranității inclusiv dreptul, de a alege suveran soluția de Securitate și opțiunile pentru prosperitatea fiecărei națiuni, o chestiune principială, de la care România nu s-a abătut niciodată. Și pentru memoria instituțională, reamintește Tratatul de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina semnat la Constanța, la 2 iunie 1997, Declarația Comună a președinților României și Ucrainei pentru integrarea euro-atlantică a Ucrainei, semnată la Chișinău, la 1 iunie 2023, și Acordul de cooperare în domeniul securității, între România și Ucraina, semnat la Washington, la 11 iulie 2024. Ridicarea relației la nivelul parteneriatului strategic, cea mai înaltă relație dintre două state, se bazează pe valori comune – respectarea dreptului internațional și baza de Valori europene, ale drepturilor omului și cooperării strânse între părți, dar și unui set de angajamente comune, între care cei trei piloni ai parteneriatului strategic – politic, securitate și apărare; comerț și economie, infrastrucutră și conectivitate, energie, mediu respectiv cooperare tehnică și științifică, culturală, educațională și academică.
Cooperarea în securitate și apărare
Documentele comportă câteva elemente majore în documentul securității și apărării. Și dacă cooperarea militară și în producția comună de drone este concentrată pe componenta capabilităților și transferului de tehnologie, iar în Parteneriatul Strategic nu putea lipsi componenta alături de celelalte două – economie și energie, respectiv relația people to people, cercetare, cooperare tehnologică – este relevantă, de asemenea componenta abordării comune regăsită în preambulul documentelor, care califică situația actuală și poziționarea diferită în legătură cu realitățile și confruntările momentului.
Astfel documentul menționează poziția comună în a respinge refacerea sferelor de influență și a utilizării politicii de putere, amenințarea cu forța și utilizarea forței în relațiile internaționale, alături de dreptul suveran al statelor de a-și alege singure aranjamentele de Securitate, susținerea României politică și practică pentru obiectivul Ucrainei de a deveni membru al UE și NATO și importanța securității, stabilității și dezvoltării pe termen lung în Regiunea Mării Negre(este exclusă referirea la Regiunea Extinsă a Mării Negre, conceptul strategic aferent, o stângăcie ce trădează un deficit de pregătire și ascultare în materie de securitate) insistând pe comerț sigur, transport de încredere și securitate energetică.
Mecanismele de dialog politic și strategic se referă la lansarea Comisiei de nivel înalt România-Ucraina(reiterarea Comisiei Yushcenko Băsescu din 2005) la nivel de șefi de state, între reuniunile ordinare, coordonarea revenind consilierilor pentru Afaceri Externe ai celor doi președinți. Ședințele comune de guvern vor fi anuale, sunt încurajate schimburile între Parlamente la nivelul comisiilor parlamentare și se continuă cele trei comisii – Comisia Inter-Guvernamentală pentru cooperarea economică, industrială și tehnico-științifică, Comisia comună interguvernamentală pentru drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale și Comisia comună pentru cooperare militară și tehnică. Desigur, se mențin consultările anuale la nivelul ministerelor de Externe și mecanismul de consultări 2+2 este înființat – secretarii de stat cu afaceri strategice ai MAE și MApN.
Obiectivele comune în materie de Securitate și apărare vizează, în documentul public, o regiune a Mării Negre stabilă și prosperă și la fel pentru regiunea europeană aferentă, înțelegerea că viitorul Ucrainei este în NATO și susținerea României pentru a fi invitată imediat ce condițiile vor fi îndeplinite. Dimensiunile cooperării Securitate sunt în domeniul securității și interoperabilității cibernetice, inclusiv construirea capabității și capabilităților părților(cu referire indirectă la acordul trilateral în materie semnat alături de Republica Moldova), contracararea manipulării informaționale externe și a interferenței, inclusiv prin dezinformare, consolidarea rezilienței și lupta cu amenințările emergente hibride și cibernetice.
O altă componentă relevantă asumată de documentul de Parteneriat Strategic este cooperarea instituțiilor de aplicare a legii, inclusiv combaterea crimei organizate și a criminalității relevante, transfrontaliere, managementul frontierei și securitatea acesteia, cu referire la combaterea migrației ilegale, traficului de arme și ființe umane și criminalitatea transfrontalieră. Li se adaugă cooperarea pentru protecția infrastructurii critice, dar și anticiparea, prevenirea și combaterea dezastrelor naturale și antropogenice. Securitatea nucleară este un alt domeniu în care sunt implicate instituțiile aferente, alături de eforturi comune pentru îmbunătățirea comunicării strategice StratCom și rezilienței informaționale. Și tot la capitolul securității se menționează cooperarea între industriile de apărare și activitățile spațiale ale celor două părți.
În documentul provind coproducția de armament, se menționează sprijinul pentru producția de apărare pentru o industrie competitivă și rezilientă, asigurând cooperarea business to business. Este vorba cu precădere de coproducția în România a sistemelor și capabilităților militare prin care țara noastră poate profita de experiența și bunele practici ale Ucrainei în dezvoltarea noilor sisteme pentru propria apărare și pentru sprijinirea Ucrainei în apărarea în fața agresiunii armate a Federației Ruse. Dacă este destinată ambelor state, cu prioritate, producția comună vizează și comercializarea externă. Transferul tehnologic și înființarea capacităților de producție în România intră în atribuțiile părții ucrainene, ca și asigurarea bazei legale pentru a transfera tehnologia pentru localizarea în România, ca prin proiect, a producției de drone, în cel mai scurt timp.
Afaceri europene și negocierile de aderare la UE
O parte importantă din document se referă la integrarea europeană a Ucrainei. Aici România a ales să introducă principalele preocupări ale sale vizând negocierile viitoare de integrare tocmai pentru a întări faptul că integrarea europeană a Ucrainei este un proces care aduce beneficii celor două părți, dar și UE și statelor membre, la nivel strategic. Se reafirmă baza fundamentală a valorilor pe care se întemeiază această integrare și susținerea de către România a acestui drum care asigură și Ucrainei, și Europei pace, securitate, stabilitate și prosperitate. România propune un dialog constant pe teme de afaceri europene, își asumă promovarea integrării Ucrainei și sprijinul de know how în domeniu, la cererea Ucrainei.
La capitolul de cooperare transfrontalieră, transporturi și conectivitate, se pune accentul pe conectivitate, generarea unei dezvoltări și dividende reciproce, susținerea obiectivului de integrare europeană al Ucrainei, în primul rând în piața comună și dezvoltarea în Regiunea Mării Negre. Transporturile merg de la drumuri, cale ferată și conectivitatea pe apă. Insistându-se pe extinderea punctelor actuale și deschiderea unora noi la frontiera comună, stabilirea procedurilor la frontieră, vămi, controlul sanitar și fitosanitar la destinație care să ușureze traficul și respectarea Master Planului de dezvoltare a punctelor de trecere a frontierei și a drumurilor adiacente, căi ferate și infrastructură maritime.
La capitolul de energie, accentul cade pe interconectări, Securitate energetică, reziliență și competiție corectă, inclusiv modernizarea infrastructurii energetice ucrainene dar mai întâi proirități practice, date de război, utilizarea mai bună a depozitelor subterane de gaze și creșterea cooperării în materie de energie nucleară. În documentul dedicat cooperării energetice, denumit Acord Cadru, se mai adaugă creșterea capacității de export prin linia de 400kV Cernăuți-Suceava și utilizarea celei de 110 kV Porubne Siret, dezvoltarea capacității și atractivității Coridorului Vertical de Gaze, reducerea tarifelor la transportul de gaz, toate urmând să fie stabilite prin acorduri separate între autoritățile de reglementare și companii.
Pentru comerț, tranzit și piețe internaționale, se menționează responsabilitatea pentru piața globală ca exportatori de cereale și produse Agricole, pentru fluxul predictibil de cereale și produse Agricole cu prezervarea intereselor producătorilor și procesatorilor de produse Agricole și implementarea Coridoarelor Solidarității europene pentru Ucraina, facilitând tranzitul prin România către piețe globale și gestionarea impactului negativ posibil asupra pieței interne românești ca urmare a exportului și tranzitului produselor Agricole, scopul fiind o competiție corectă. De altfel, la capitolul Agricultură se menționează aplicarea reglementărilor europene în domeniu. În chestiunile mediului de afaceri, se menționează susținerea transformării Ucrainei într-o piață liberă, competitivă, predictibilă și reziliență, implementarea politicilor europene ale competiției corecte și cooperarea business to business, cu accent pe IMM-uri și rolul viitor în reconstrucția Ucrainei.
România nu a peirdut ocazia pentru ca, la capitolul de mediu, să trateze temele legate de canalul Bâstroe, respectiv respectarea deplină a obligațiilor legale în domeniul mediului, prin implementarea deplină a Convenției Espoo privind impactul asupra mediului în context transfrontalier, conform Acordului Guvernelor României și Ucrainei pemtru implementarea Convenției asupra Evaluării Impactului în Context Transfrontalier, semnată la București, la 18 noiembrie 2022. Și în domeniul cooperării legislative, se menționează cu precădere combaterea corupției și consolidarea statului de drept la nivel național, alte condiții europene la care România e dispusă să ofere ajutorul și consultanța tehnică, pe baza propriei sale experiențe în domeniu, oferită deja ca model de către Bruxelles Ucrainei.
Minoritățile naționale: încheierea temei înlocuirii “limbii moldovenești” cu limba română
Un capitol extrem de vast al diferitelor acorduri se referă la minoritățile naționale. Principalele prevederi sunt înscrise direct în Declarația de Parteneriat Strategic, în format bilateral-simetric, cu referire la minoritățile ambelor state. Astfel, chiar din preambulul Parteneriatului Strategic se menționează recunoașterea eforturilor de reformă pe scară largă și durabile în conformitate cu valorile europene, inclusiv în domeniul statului de drept, libertăților fundamentale, drepturilor omului și drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale. Se recunoaște rolul comunității românești și minorității naționale românești din Ucaraina și a celei ucrainene, deopotrivă, din România, în apropierea și întărirea relațiilor între cele două state, și angajamentul respectării drepturilor ambelor minorități conform obligațiilor și standardelor internaționale. Se menționează angajamentul ferm de promovare a utilizării vizibile a limbii Materne și celebrarea Zilei Limbii Române și Ucrainene în cele două state. Baza de discuție include aici și Declarația Comună a președinților la București, 10 octombrie 2023, ca și declarația comună a premierilor de la Kiev, 18 octombrie 2023.
În acest domeniu, documentul citează o largă bază de documente care include protecția identității etnice, culturală, lingvistice și religioase, cele decurgând din documentele bilaterale dar și cele ale Consiliului Europei, Uniunii Europene, OSCE. Se menționează respectarea deplină a drepturilor minorităților naționale și angajamentul pentru cel mai înalt nivel de protecție pentrud drepturilor minorităților, inclusiv prin lucrările regulate ale Comisiei Interguvernamentale comune pentru asigurarea drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale, inclusiv drepturile lingvistice, asigurarea efectivă a drepturilor de educație în limba maternă, ghidate de obiectivul de a crește accesul la educația în limba română pentru etnicii români, desfășirarea activităților asociațiilor și organizațiilor neguvernamentale, dar referindu-se și la reprezentarea etnicilor români în instituțiile publice care au nevoie de vorbitori de limbă maternă.
Exercitarea deplină a drepturilor de prezervare a limbii, culturii și identității etnice conține și referirea la pretinsa limbă moldovenească, pe care Ucraina a decis să o elimine din documentele oficiale și din practică după hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova în această materie. Documentul menționează rezolvarea fără amânare a diferențelor artificiale între limba română și “moldovenească”, inclusiv la nivelul măsurilor practice în linie cu prevederile legale relevante. Se menționează în premieră și înființarea unei comisii comune pentru cercetarea istoriei, culturii și moștenirii comune româno-ucrainene. Și în domeniul afacerilor religioase, și facilitării contactelor dintre cele două biserici, ca și a autorităților în materie de religie la nivel guvernamental, se menționează deschiderea de cooperare în contextual respectării separării Bisericii de Stat.
Republica Moldova în parteneriatul trilateral
Și Republica Moldova este menționată nu o dată în Parteneriatul Strategic dintre România și Republica Moldova. Fiind vorba despre un stat situat între România și Ucraina, fără alți vecini, legat lingvistic și etnic de România, aflat în tandem cu Ucraina pentru integrarea în Uniunea Europeană, prezența sa era necesară pentru a risipi eventuale temeri ale discuției problematicii ce o vizează între cei doi vecini ai săi și implicarea în temele regionale de securitate, în primul rând separatismul nistrean.
Documentul menționează întărirea coordonării strategice trilaterale între România, Ucraina și Republica Moldova, implicarea Republicii Moldova în acțiunile bilaterale relevante, cu o mențiune special asupra soluționării politice durabile a problemei transnistrene, cu respectarea independenței de stat, a suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova, în limitele frontierelor sale recunoscute internațional. Iar acest demers să se facă fără a afecta procesul de integrare europeană a Republicii Moldova. Părțile, România și Ucraina, se angajează ambele să susțină Republica Moldova pentru a realiza acest obiectiv.
Ce lipsește din parteneriat
Dimensiunile cooperării dintre Ucraina și România sunt menționate în repetate rânduri – apărare și securitate, transport și conectivitate, Comerț și energie, mediu și agricultură. La nivelul securității regionale, este vizată întărirea conectivității la Marea Neagră prin dialog și cooperare, construind stabilitate și reziliență în regiune. Scopul este libertatea și siguranța navigației în Marea Neagră și Marea Azov, atrăgând sprijinul European și euro-atlantic pentru securitate, prosperitate, reziliență democratică și conectivitate în regiune – o proiecție a interesului României ca Marea Neagră să fie și o mare UE/NATO iar prezența marinelor statelor membre să se reia cât de curând.
Tot în legătură cu Securitatea la Marea Neagră, sunt menționate securitatea maritimă și reziliența, evaluarea situației de securitate, protecția infrastructurii critice marine și submarine și cooperarea între structurile de pază de coastă rămâne element de Securitate, ca și cea în materie de urgențe civile sau protecția mediului, conectivitatea transporturilor și infrastructurii, în domeniul enegetic și digital – referire directă la proiectele energetice și digitale submarine și în zonele economice exclusive. Sunt menționate pleiada de documente și strategii europene la Marea Neagră, inclusiv strategia de Securitate maritimă a UE și Agenda de cercetare și inovare strategică la Marea Neagră, fără a evita proiectele de parteneriat NATO.
Această referire repetată la Marea Neagră, ca și la cooperarea regională care menționează Inițiativa celor Trei Mări explicit, nu face nici o referire la OCEMN- Organizația Cooperării Economice la Marea Neagră. Blocată de nenumăratele conflicte între statele membre, auto-izolată la nivelul economic și ieșită pe deplin din relevanță, OCEMN nu mai face parte din interesele mutuale ale părților deși ambele, Ucraina și România, sunt state membre. Apoi la capitolul cooperării energetice, deși este menționată energia nucleară și cooperarea nucleară, nu este menționată o formă de interes și cooperare în domeniul SMR-urilor, a reactoarelor mici modulare, care urmează a fi testate în România la Doicești și ar putea fi o soluție pentru crizele repetate energetice prin care trece Ucraina în război.
Nu în ultimul rând, în domeniul transporturilor, lipsește din proiect – fie neagreat, fie nemenționat, fie neinteresant – realizarea căii ferate cu ecartament European Suceava-Cernăuți, deși s-a văzut în timpul războiului cât de important este transportul rapid și direct de resurse direct pe teritoriul Ucrainei, fără oprire, întârziere și schimbarea de boghiuri la ecartamentul sovietic care are loc astăzi. Toate acestea sunt teme ce reclamă, poate explicații în privința tuturor acestor proiecte.
Rămâne și o întrebare – cu posibile explicații logice și de înțeles, și în privința mențiunii referitoare la cel de-al treilea document semnat, declarația de intenție între președinți privind cooperarea și producția comună militară în România, care deși are prevederi foarte clare și stricte – 200 milioane de dolari, SAFE pentru producția de drone – menționează la final că acordul nu reprezintă un document care antrenează răspundere sau angajament legal, și că prevederile în materie – legale, financiare și de orice alt tip – vor fi stabilite în acorduri separate, la nivelul guvernelor celor două părți și subiect al aprobării lor.
