Cehia și Slovacia comemorează 50 de ani de la reprimarea Primăverii de la Praga

Cu jumătate de secol în urmă trupele Pactului de la Varșovia invadau capitala Cehoslovaciei pentru a pune capăt în mod brutal „Primăverii de la Praga”.

Sursă foto: Britannica.com

Dintre toate statele membre ale Pactului de la Varșovia, doar România nu a luat parte la „Operațiunea Dunărea”, așa cum a fost denumită la acel moment.

Aceasta a mobilizat  iniţial circa 200.000 de soldaţi, 2.300 de tancuri şi avioane ale armatelor Uniunii Sovietice, RDG-ului, Poloniei, Ungariei şi Bulgariei, care în noaptea de 20 spre 21 august 1968 au trecut graniţa Cehoslovaciei. Contingentul a fost suplimentat în zilele următoare, ajungând la circa 750.000 de soldaţi şi 6.000 de tancuri.

Numărul exact al victimelor brutalei represiuni nu au fost aflat niciodată, dar anumite estimări amintesc de 137 de civili uciși și aproximativi 500 de răniți.

Se consideră că Primăvara de la Praga a început pe 5 ianuarie 1968, când Alexander Dubcek, liderul mişcării reformiste, a fost numit secretar general al Partidului Comunist Cehoslovac (KSC), unele tendinţe de deschidere fiind însă observate încă din anii anteriori, notează Agerpres.

După moartea lui Stalin, în anul 1953, în Cehoslovacia au început să fie promovate cu precauţie mici reforme economice şi a fost relaxată timid cenzura severă, ceea ce a permis apariţia unor mişcări ale intelectualilor şi artiştilor care îndrăzneau să critice tot mai mult Partidul Comunist. Această perioadă a fost catalogată drept cea a unui „socialism cu față umană”/

În aceste circumstanţe a ajuns Dubcek la putere şi, cu toate că a păstrat monopolul partidului unic, el introduce măsuri de reformă şi „democratizare” a regimului, inclusiv libertatea de exprimare şi a presei. Este de asemenea legalizată formarea partidelor politice şi a sindicatelor, este recunoscut dreptul la grevă şi cel de a călători liber în statele occidentale, ceea ce până atunci era interzis.

Această nouă politică este sprijinită şi impulsionată de intelectuali şi politicieni care în luna iunie au semnat „Manifestul celor 2000 de cuvinte”, în care au contestat comunismul ca sistem şi au criticat KSC.

Partidul condus de Dubcek s-a delimitat de acest document, dar fără să ia măsuri împotriva semnatarilor lui, în timp ce creşteau presiunile din partea Moscovei.

Aceasta din urmă, temându-se de un efect de contagiune în întreg blocul comunist, a decis să acţioneze pe cale militară pentru a pune capăt experimentului politic din Cehoslovacia.

Astfel că, în dimineaţa zilei de 21 august, cehoslovacii s-au trezit cu tancurile armatei sovietice şi ale aliaţilor ei pe străzi. Guvernul lui Dubcek a cerut populaţiei să-şi păstreze calmul, dar nu au putut fi evitate confruntări violente, manifestanţii ridicând baricade în oraşe.

Dubcek şi colaboratorii săi au fost arestaţi şi transportaţi la Moscova, unde liderul sovietic Leonid Brejnev i-a obligat să semneze un acord care să „legalizeze” ocupaţia Cehoslovaciei, unde trupele Pactului de la Varşovia au rămas până la finele anului 1968, ultimul tren cu soldaţi sovietici părăsind această ţară abia pe 11 iunie 1991, după Revoluţia de Catifea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.