Criza containerelor maritime riscă să pericliteze creșterea exporturilor din China în ciuda cererii mari de produse chinezești, a avertizat Serena Zhou, analist la Mizuho Financial Group Inc. în Hong Kong, potrivit Bloomberg, citat de Agerpres.
„Majorarea preţurilor pentru livrările externe ale Chinei, din cauza lipsei de capacităţi de transport, va afecta creşterea exporturilor chineze, în pofida unei cereri externe solide stimulată de sezonul sărbătorilor şi închiderii uzinelor din Europa”, susţine Serena Zhou.
Începând din iulie 2020, exporturile din China au fost în creştere, stimulate de achiziţiile de produse care au legătură cu pandemia, precum măşti şi echipamente pentru telemuncă. În schimb, importurile chineze nu au înregistrat o creştere similară, ceea ce a avut drept rezultat o lipsă de containere maritime care să ajungă în China pentru a fi aprovizionate şi trimise din nou spre pieţele externe.
Mai mult, Serena Zhou a atras atenția asupra probabilității ca această criză a containerelor marimite să se adâncească în primul trimestru din 2021 pe măsură ce exportatorii vor căuta să îşi prioritizeze livrările înaintea Anului nou lunar chinezesc, care începe în februarie.
De altfel, HMM Co., cea mai mare companie sud-coreeană de transport maritim, a estimat joi că lipsa de containere şi spaţii pe nave ar putea continua în prima jumătate a lui 2021, ceea ce a determinat-o să suplimenteze numărul transporatatoarelor de pe rutele către SUA, urmând să facă același lucru și pe rutele spre Europa, la finele lui ianuarie, pentru a livra produse sud-coreene către cele două destinații principale.
Prin acest acord, Beijingul s-a angajat să ofere un nivel mai mare de acces pe piață pentru investitorii din UE, iar China își asumă angajamente pentru a asigura un tratament echitabil companiilor din UE, astfel încât acestea să poată concura la condiții de concurență mai bune în China, inclusiv în ceea ce privește regulile pentru întreprinderile de stat, transparența subvențiilor și normele împotriva transferului forțat de tehnologii.
De asemenea, pentru prima dată, China a fost de asemenea de acord cu dispoziții ambițioase privind dezvoltarea durabilă, inclusiv angajamente privind munca forțată și ratificarea convențiilor fundamentale relevante ale Organizației Internaționale a Muncii.
În ceea ce privește accesul pe piață pentru întreprinderile din UE, China și-a asumat angajamente semnificative în domeniul producției, cel mai important sector pentru investițiile UE în China. Producția reprezintă mai mult de jumătate din investițiile totale ale UE – inclusiv 28% pentru sectorul auto și 22% pentru materialele de bază. Aceasta include producția de mașini electrice, produse chimice, echipamente de telecomunicații și echipamente sanitare, printre altele.
China este în prezent al doilea cel mai mare partener comercial al UE după Statele Unite, iar UE este cel mai mare partener comercial al Chinei. De asemenea, China este cea mai mare sursă de importuri din UE și a doua cea mai mare piață de export a acesteia. În medie, comerțul cu China și Europa depășește 1 miliarde de euro pe zi.
Principalele importuri ale UE din China sunt bunuri industriale și de consum, mașini și echipamente, încălțăminte și îmbrăcăminte, în timo ce principalele exporturi UE către China constă în mașini și echipamente, autovehicule, aeronave, și produse chimice.
În plus, comerțul cu servicii dintre UE și China reprezintă peste 10% din totalul comerțului cu bunuri, iar exporturile de servicii ale UE reprezintă 19% din totalul exporturilor de bunuri ale UE.
În ceea ce privește comerțul UE cu China (importuri + exporturi) ajustat sezonier, datele Eurostat arată că în primul trimestru al anului trecut, s-a înregistrat o scădere de la 46,5 miliarde EUR în ianuarie 2020 la 43,1 miliarde EUR în februarie 2020. În martie 2020, comerțul UE cu China a scăzut în continuare la 41,9 miliarde EUR, în timp ce în aprilie 2020 a recuperat peste nivelul din ianuarie 2020, până la 49,0 miliarde EUR. Această creștere a fost determinată în principal de o creștere accentuată a importurilor din China (+ 3,5 miliarde EUR și + 6,8 miliarde EUR față de ianuarie și respectiv martie 2020) și s-a datorat în mare măsură creșterii importurilor de articole textile confecționate, precum măști de față textile, măști chirurgicale, măști de față de unică folosință și câmpuri operatorii de unică folosință.
Analizând mărfurile cele mai tranzacționate între UE și China, în ciuda crizei generale, pentru exporturile de medicamente (+ 256 milioane EUR, + 41%), tuburi electronice, valve și articole conexe (+ 166 milioane EUR, + 25%), utilaje și piese electrice (+ 60 milioane EUR, + 56%), s-au înregistrat creșteri bruște în aprilie 2020 față de aprilie 2019.
Cele mai mari scăderi ale exporturilor în termeni absoluți au fost observate pentru autovehicule și utilaje (- 1 285 milioane EUR, -71%), precum și pentru aeronave și echipamente asociate (- 840 milioane EUR, -89%).
În ceea ce privește importurile celor mai vândute bunuri din China către UE, cele mai mari creșteri din aprilie 2020 comparativ cu aceeași lună a anului precedent au fost înregistrate pentru mașini automate de prelucrare a datelor (+ 884 miliarde EUR, + 33%), articole de îmbrăcăminte din material textil (+ 129 miliarde EUR, + 36%), tuburi electronice, supape și articole conexe (+ 92 miliarde EUR, + 12%).
Cele mai mari scăderi din punct de vedere absolut au fost observate pentru importurile de încălțăminte (- 254 miliarde EUR, -52%), echipamente de telecomunicații (- 232 miliarde EUR, -6%) și cărucioare pentru copii, jucării, jocuri și articole sportive (- 225 miliarde EUR) , -28%).
Atât în privinţa importurilor, cât şi a exporturilor de bunuri între UE şi China, categoriile de produse care domină sunt utilajele şi vehiculele, produsele chimice şi alte bunuri industriale. Împreună, acestea reprezintă 87% din exporturile UE de bunuri către China şi 97% din importurile de bunuri ale Uniunii din statul asiatic.
În rândul statelor membre ale UE, cei mai mari importatori de bunuri din China au fost ăn 2019 Olanda (88,41 miliarde de euro), Germania (76,77 miliarde de euro) şi Italia (31,66 miliarde de euro).
