Pentru consumul propriu, UE are nevoie și de energie care este importată din țări terțe. În 2019, principalul produs energetic importat a fost reprezentat de produsele petroliere (inclusiv petrolul brut, care este componenta principală), cu aproape două treimi din importurile de energie în UE, urmat de gaz (27%) și de combustibili fosili solizi (6%).
Potrivit Eurostat, UE a importat 57,5% din energia pe care a consumat-o în anul 2020, ceea ce înseamnă că mai mult de jumătate din necesarul de energie al UE a fost acoperit prin importuri nete. Această rată variază de la peste 90% în Malta, Luxemburg și Cipru la 5% în Estonia. România este una din ţările membre cel mai puţin dependente de importurile de energie.
Rusia este principalul furnizor al UE de petrol brut, gaze naturale și combustibili fosili solizi, mai arată Eurostat.
Stabilitatea aprovizionării cu energie a UE poate fi amenințată dacă o proporție mare de importuri este concentrată între un număr relativ mic de parteneri externi. În 2019, aproape două treimi din importurile de țiței au provenit din Rusia (27%), Irak (9%), Nigeria și Arabia Saudită (ambele 8%) și Kazahstan și Norvegia (ambele 7 %).
O analiză similară arată că aproape trei sferturi din importurile de gaze naturale ale UE au provenit din Rusia (41 %), Norvegia (16%), Algeria (8%) și Qatar (5%), în timp ce peste trei sferturi din importurile de combustibili solizi (în principal cărbune) au provenit din Rusia (47%), Statele Unite (18%) și Australia (14%).
