Președintele Klaus Iohannis se află pe o listă restrânsă de lideri favoriți să îi succeadă lui Donald Tusk și să devină următorul președinte al Consiliului European, instituția care reunește șefii de stat sau de guvern din Uniunea Europeană. Surse europene au explicat pentru CaleaEuropeană.ro că negocierile privind numirile în pozițiile de top la nivel european sunt complicate, având în vedere noile realități politice după alegerile europene.
Numele șefului statului, afiliat familiei politice a popularilor europeni, apare alături de cele ale prim-miniștrilor liberali din Belgia și Luxemburg, Charles Michel și Xavier Bettel sau a prim-ministrului social-democrat din Portugalia, Antonio Costa, într-un amplu material Financial Times dedicat cursei politice pentru a ocupa pozițiile de vârf ale instituțiilor UE în urma alegerilor europene.
Numele lui Klaus Iohannis este menționat o singură dată, așa cum reiese și din imaginea alăturată.
Articolul Financial Times apare cu o săptămână înainte de summitul Consiliului European din 20-21 iunie, acolo unde liderii UE sunt așteptați fie să găsească un compromis pentru președinția celor mai importante instituții – Comisia Europeană, Consiliul European, Parlamentul European, Banca Centrală Europeană -, precum și pentru funcția de Înalt Reprezentant pentru afaceri externe și politică de securitate.
Surse europene: Este greu de imaginat că PPE va putea păstra și poziția de președinte al Comisiei Europene și pe cea de președinte al Consiliului European
Surse europene au explicat pentru CaleaEuropeană.ro că negocierile pentru a ocupa pozițiile de top în aceste instituții sunt complicate prin prisma noii arhitecturi politice și a balanței de putere, atât din Consiliu, cât și din Parlamentul European.
În hemiciclu, PPE (179 membri) și S&D (152 membri) nu mai pot genera o majoritate (minim 376 de eurodepuți) fără implicarea unui cel puțin al treilea grup politic, fie noul grup Renew Europe format din ALDE, partidul lui Emmanuel Macron și Alianța USR PLUS din România, fie Verzii.
Un compromis, deși dezirabil la summitul de săptămâna viitoare, pare greu de anticipat. La summitul din 28 mai, liderii europeni i-au încredințat lui Donald Tusk mandatul de a demara discuții politice și instituționale pentru ”un pachet de patru nume” vizând funcțiile de președinți ai Comisiei Europene, Consiliul European, Parlamentului European și poziția de Înalt Reprezentant și ținând cont de un echilibru de gen, geografic, demografic și de afiliere politică.
”În cazul în care PPE obține funcția de președinte al Comisiei Europene, atunci ar putea ceda poziția de președinte al Consiliului European. Este greu de imaginat că PPE va putea păstra și poziția de președinte al Comisiei Europene și pe cea de președinte al Consiliului European. Dacă negocierile pentru Comisia Europeană se complică pentru PPE, atunci situația ar putea arăta diferit. La nivelul Consiliului European, cutuma este ca un actual sau fost șef de stat sau de guvern să fie cel numit în funcția de președinte”, au explicat sursele citate.
Dintre numele vehiculate de Financial Times, președintele Klaus Iohannis este singurul afiliat PPE-ului, în condițiile în care Angela Merkel a respins orice speculații cu privire la un potențial scenariu ca ea să devină liderul unei instituții UE. Mai mult, anterior summitului din 28 mai, liderii PPE l-au aplaudat și felicitat pe președintele Klaus Iohannis pentru ”succesul referendumului privind statul de drept”.
În prezent, toate cele trei instituții de top din UE – Comisia, Parlamentul și Consiliul European – sunt conduse de lideri din partea popularilor europeni, însă situația nu va arăta la fel în condițiile noii majorități politice din Europa.
Dincolo de faptul că PPE și S&D nu mai pot forma o majoritate bipartizană, mai mulți lideri europeni în frunte cu președintele francez Emmanuel Macron, care a investit mult capital politic în crearea grupului Renew Europe, nu sunt de acord ca Manfred Weber, candidatul PPE la șefia Comisiei Europene, să fie numit în fruntea executivului de la Bruxelles, criticând deopotrivă procedura Spitzenkandidaten și lipsa de experiență la nivel înalt a lui Weber, care nu a deținut nicio funcție guvernamentală.
PPE, partidul care a obținut cele mai multe mandate în viitorul Parlament și care revendică poziția de lider al Comisiei pentru candidatul său Manfred Weber, a profitat de două ocazii politice ulterioare alegerilor pentru a-și reafirma poziția. Mai întâi, șefii de stat sau de guvern din PPE (între care Angela Merkel și Klaus Iohannis), reuniți în ajunul Consiliului European din 28 mai, și-au reconfirmat susținerea pentru Manfred Weber, pentru ca ulterior acesta să fie reales lider al grupului PPE din Parlamentul European, într-o nouă dovadă de sprijin politic. Mai mult, popularii europeni dau semnale că nu sunt dispuși să piardă din mână președinția Comisiei Europene, însă sunt deschiși la negociere pentru celelalte poziții.
Subiectul acestor numiri va fi pe agenda discuţiilor la viitorul Consiliu European din 20-21 iunie. Posibilitatea de a convoca un summit european pe 30 iunie, în caz de eşec al summitului de pe 20 şi 21 iunie, a fost evocată la finele acestei săptămâni în cadrul instituţiilor europene, noul Parlament European urmând a se reuni începând cu data de 2 iulie.
Ce spune Tratatul de la Lisabona în privința numirii președintelui Comisiei Europene?
Potrivit aliniatului 7 al Articolului 17 din Tratatul de la Lisabona, procedura de numire a președintelui Comisiei Europene este definită după cum urmează: ”Ținând seama de alegerile pentru Parlamentul European și după consultări adecvate, Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, va propune Parlamentului European un candidat pentru funcția de președinte al Comisiei Europene. Acest candidat va fi ales de Parlamentul European cu majoritatea membrilor săi. În cazul în care candidatul nu obține un vot majoritar de aprobare în Parlament, Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, va propune în termen de o lună un nou candidat care va fi ales de Parlamentul European în baza aceleiași proceduri”.
Care este rolul președintelui Consiliului European, poziție pentru care Klaus Iohannis se numără printre favoriți
Până în prezent, Consiliul European, instituție de jure a Uniunii Europene ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, a avut doi președinți, Herman van Rompuy (2009-2014) și Donald Tusk (2014-prezent), ambii membri ai Partidului Popular European. Potrivit cutumei, șeful Consiliului European este numit din rândul șefilor de stat sau de guvern.
Președintele Consiliului European este ales de Consiliul European cu majoritate calificată. Acesta este ales pentru un mandat de 2,5 ani, care poate fi reînnoit o singură dată. În conformitate cu practica stabilită, președinția asigurată prin rotație se ocupă de coordonarea procesului electoral. În timpul Consiliului European în care se discută despre alegerea președintelui, respectiva parte a reuniunii este prezidată de șeful de stat sau de guvern care reprezintă Președinția. Președintele nu poate deține în același timp o funcție la nivel național.
Rolul Președintelui este prevăzut la articolul 15 din Tratatul privind Uniunea Europeană(TUE). În special, președintele Consiliului European are următoarele responsabilități: – să prezideze reuniunile Consiliului European și să impulsioneze lucrările acestuia; – să asigure pregătirea reuniunilor Consiliului European și continuitatea lucrărilor acestuia, în cooperare cu președintele Comisiei și pe baza lucrărilor formațiunii Afaceri Generale a Consiliului; – să acționeze pentru facilitarea coeziunii și a consensului în cadrul Consiliului European; – să prezinte Parlamentului European un raport după fiecare reuniune a Consiliului European.
Președintele Consiliului European asigură, de asemenea, reprezentarea externă a UE la nivel de șefi de stat sau de guvern: – în ceea ce privește chestiunile legate de politica externă și de securitate comună (PESC) a UE, alături de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, care contribuie la punerea în aplicare a PESC și la asigurarea unității, coerenței și eficacității acesteia; – la summiturile internaționale, de obicei, alături de președintele Comisiei Europene.
