În România, speranța de viață după doi ani de pandemie a fost scurtată cu 2,7 ani, atingând nivelul din 2007, arată datele publicate de Infografic Monitorul Social, proiect al Friedrich-Ebert-Stiftung România.
În întreaga Europă, după mai mult de două decenii de creștere, speranța de viață a înregistrat, în cei doi ani de pandemie COVID-19, o scădere accentuată.
De exemplu, în Italia și Suedia, țările UE cu speranța de viață cea mai ridicată, nivelul acesteia se situa la 83,6 ani, respectiv la 83,2 ani înaintea izbucnirii pandemiei, în 2019, pentru ca ulterior, în 2020, speranța de viață să scadă în Italia la 82,3 ani și în Suedia la 82,4 ani.
La polul opus, în Bulgaria și în România, speranța de viață în 2019 era de 75,1 ani, respectiv de 75,6 ani, iar în 2020 a scăzut la 73,6 ani, respectiv la 74,2.
În țările dezvoltate, scăderea din 2020 a fost recuperată parțial în 2021. Reducerea speranței de viață a fost mai accentuată în țările în care era deja scăzută.
Astfel, se observă că în Italia speranța de viață a revenit în 2021 la 82,9 ani, aproape de nivelul pre-pandemic, iar în Suedia la același nivel înregistrat în 2019, la 83,2 ani.
De cealaltă parte, declinul speranței de viață a continuat în 2021 în Bulgaria și România, ajungând de la 73,6 ani în 2020 la 71,4 ani anul trecut, respectiv de la 74,2 ani în 2020 la 72,9 anul trecut.
Astfel, în România, speranța de viață la naștere a scăzut în 2021 până la nivelul întregistrat cu 14 ani în urmă, în 2007.
