de Iulian Chifu*
După cum se preconiza, Președintele Volodimir Zelenski a plecat de la Casa Albă fără Tomahawk, dar nu cu mâna goală. Întâlnirea a prilejuit dezbateri realiste și concrete despre perspectivele înarmării Ucrainei, recursului la fondurile indisponibilizate ale Rusiei din băncile occidentale și perspectivele de dezvoltare a industriei de armament în Ucraina. Dar cel mai mult a contat comunicarea nepublică despre discuția telefonică Trump-Putin și prezumata transformare a Tomahawk-urilor în element major de negociere și referențial de motivație pentru o ieșire convenită pentru Putin, pentru a putea părăsi pozițiile maximaliste și războiul. O găselniță de negociere nescontată, apanajul abordării înclinate spre business a negocierilor în mai mare măsură decât a inventivității diplomatice a aparatului Departamentului de Stat american.
Amenințarea credibilă a unei arme care nu a mai fost
Întâlnirea dintre președinții american, Donald Trump și ucrainean, Volodimir Zelenski, la 17 octombrie, a avut loc pe fondul discuției telefonice din ajun în care Vladimir Putin a mai câștigat timp iar Donald Trump a oprit livrările de rachete Tomahawk către Ucraina, deși părea înclinat să meargă înainte pe direcția anunțată. Donald Trump a mizat din nou pe capacitatea sa de a încheia războiul și a subliniat chiar că Putin vrea un acord. Nu cunoaștem pe deplin conținutul discuției telefonice, dar e clar că Putin a perceput livrarea de Tomahawk către Ucraina drept o amenințare credibilă, și a dorit să o oprească la fel de credibil, chiar dacă a trebuit să-i promită și să-i ofere ceva lui Trump în schimb: întâlnirea experților la nivelul Secretarului de Stat Marco Rubio și, ulterior, la o dată nestabilită, o nouă întâlnire cu Trump la Budapesta. Cu concesii sensibile, desigur.
Pentru a fi credibil și a determina concesii din partea lui Putin, Donald Trump trebuia să adopte sfatul partenerilor europeni care i-au spus nu o dată că Putin nu reacționează și nu se înclină decât în fața forței, a puterii exhibate. De aceea a fost nevoie să fie inventată amenințarea Tomahawk, o armă puternică și solidă, probată în nenumărate conflicte, pentru a determina o reacție a Kremlinului și revederea pozițiilor anterioare, maximaliste și lipsite de orice înclinație spre compromis. Zelenski a anunțat că e deschis pentru întâlnirea bilaterală sau trilaterală cu Putin, un gest pe care, deși ar trebui să-l facă, spune și Trump, Putin va evita pentru moment, negocierea făcându-se prin intermediarul Statele Unite, respectiv președintele Trump.
Ucraina este interesată în continuare să achiziționeze rachetele Tomahawk produse în SUA, cu care ar putea lovi ținte legitime din Rusia, militare și de sprijin logistic al efortului militar, pentru care se utilizează, departe în adâncurile Rusiei, o combinație de drone și rachete. Ucrainenii nu au decât drone. Rachetele sunt purtătoare a unor încărcături mult mai importante, pot călători și penetra umbrela de apărare rusească și să creeze mai multe distrugeri la lovirea țintelor de valoare mare, care sunt și bine apărate de către Rusia. Iar rachetele Tomahawk cu rază de bătaie lungă, pot ajunge adânc în profunzimea teritoriului rus și să determine pierderi serioase la elemente militare de valoare precum fabrica de drone Shahed din Yelabuga, Tatarstan(lovită deja de dronele ucrainene) sau Baza aeriană rusă Angels 2 de la Saratov, de unde decolează bombardierele strategice rusești care lansează rachetele de croazieră, cele care fac pagube importante în Ucraina. Țintele pot fi și cele vulnerabile care asigură sprijinul pentru război, situri militare, facilități energetice, a căror lovire să determine aducerea lui Putin la negocieri de pe poziții inferioare de putere și cu nevoia sa de a obține evitarea loviturilor distrugătoare ulterioare.
Președintele Zelenski a anunțat că este gata să schimbe dronele ucrainene testate în război și de interes pentru forțele armate americane contra rachete Tomahawk. Trump ar fi interesat de un asemenea schimb, chiar dacă au existat voci care au remarcat că oferta a fost primită cu o grimasă și gesturi neconvinse de către președintele american. Asta deși partea americană negociază vânzarea a câtorva milioane de drone testate în luptă în schimbul armelor care să fie livrate de către Statele Unite. Desigur, în ciuda stopării livrării imediate a rachetelor, Trump a trebuit să pună pe masă un număr de elemente în compensație pentru Zelenski, într-o întâlnire despre care s-a spus că a fost tensionată și deloc ușoară. Trump nu a respins total livrarea de rachete Tomahawk, lăsând în suspans situația, tocmai pentru a menține presiunea credibilă asupra lui Putin. În declarația oficială, chiar dacă Zelenski a recunoscut discuția despre livrarea rachetelor în viitor, ambii lideri au convenit să nu comenteze public subiectul rachetelor cu rază lungă, menținând ambiguitatea strategică necesară transformării Tomahawk într-un element puternic de negociere solidă cu Kremlinul.
Pe lângă discuțiile strategice cu Trump, Zelenski s-a mai întâlnit cu secretarul pentru Energie al SUA, Chris Wright și multe companii energetice americane, pe temele legate de loviturile care afectează sistemul său în Ucraina și nevoia de suplinire a energiei și gazului, căldurii și surselor alternative, dar și, separate, cu companiile Raytheon și Lokhead Martin, semnal clar că sprijinul real și compensarea vin pe linia capabilităților de apărare anti-aeriană ale Ucrainei. Despre întâlnire, Donald Trump a declarat “Rachetele Tomahawk sunt foarte periculoase… ar însemna escaladare și multe lucruri rele se pot întâmpla. Sperăm ca acest război să se încheie fără să trebuiască să ne gândim la Tomahawk”, o referire clară de tip escaladare pentru a dezescalada, amenințare credibilă cu forța, parte a politicii sale de pace cu și prin forță pe care a patentat-o. Perspectiva e una de natură militară și psihologică, iar vânzarea prin intermediul europenilor sau direct contra drone e oricând posibilă, deci amenințarea rămâne credibilă în fața Rusiei lui Putin.
Linie roșie și elementul de negociere cu cuțitele pe masă
Prin apelul telefonic pe care l-a inițiat Putin și care a durat două ore și jumătate, Rusia a clipit. A fost transparentă nevoia de a bloca tranzacția de a doua zi Trump-Zelenski și faptul că Putin a crezut, în mod real, că e vorba despre o tranzacție deja stabilită. El a trasat o linie roșie, recunoscându-și, indirect propria vulnerabilitate. Putin vrea ceva, deci ar trebui să-i ofere ceva în schimb lui Trump. Iar ceea ce-și dorește Trump este pacea, începând cu încetarea focului pe care Putin nu și-o dorește deloc. Putin și-a refăcut vulnerabilitatea în sensul în care se va asocia din nou cu Partida Războiului, dacă refuză încetarea focului. Și a revelat o nouă vulnerabilitate care poartă un nume: Tomahawk.
Amenințările retorice ale Rusiei, făcute pe diferite voci, nu au dat rezultate, și l-au obligat pe Putin să-l sune pe Trump. Nici ofertele economice prin vocea președintelui Fondului pentru Investiții Directe Ruse, condus de negociatorul rus Kirill Dmitriev nu au dat rezultate, când propuneau prin postări pe 16 și 17 octombrie cooperări comune ruso-americane pentru profituri economice care să refacă relațiile, să le normalizeze, fără însă a aborda tema păcii din Ucraina. Trump nu s-a înclinat la aceste oferte, cum nu a făcut-o nici la Anchorage, unde a acceptat discuțiile dar cu condiția că nici o afacere nu se face până nu există pace în Ucraina.
Desigur, jocul dual de-a ofertele economice și amenințările militare pentru a determina normalizarea relațiilor cu SUA și blocarea sprijinului pentru Ucraina a avut și o componentă de amenințare credibilă până la discuția șefilor de stat. Ca în manualul SVR/FSB și GRU, rolul de purtător de cuvânt pentru a fi polițistul rău i-a revenit șefului SVR, serviciul de informații externe rus, Sergei Narîșkin, care a susținut că rachetele nu vor schimba soarta războiului, dar vor fi percepute ca o mișcare ostilă care ar amenința securitatea globală. Desigur, Narîșkin a continuat cu diatribele la adresa europenilor care sunt ei, Partida Războiului(nu Rusia, prin contrapunere) pentru că susțin livrarea de rachete Tomahawk Ucrainei și se opun unei păci juste și durabile a la russe.
Livrarea rachetelor Tomahawk către Ucraina nu ar determina o escaladare semnificativă în cadrul războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina, evaluează Institutul de Studiere a Războiului, ISW, un think -tank de la Washington. Rusia deține rachete cu rază lungă de acțiune și le utilizează deja în Ucraina, lovind, în schimb, obiective civile, fără legătură cu efortul de război, nu pe cele militare și strategice, așa cum o face Ucraina. Este clar că Putin nu-și dorește ca aceste rachete să ajungă în Ucraina, după cum susține și consilierul pentru politică externă al său, Yuri Ushakov, care a declarat, după discuția telefonică Putin-Trump, că președintele său l-a avertizat pe Trump că, dacă Ucraina achiziționează rachete Tomahawk, ele nu vor schimba situația pe teren dar vor afecta dramatic relațiile dintre cele două state.
După refuzul lui Trump de a livra rachetele Tomahawk Kievului – deși a lăsat ușa deschisă posibilității ca tema să poată fi reluată ulterior – comentatorii, experții, jurnaliștii și chiar politicienii l-au acuzat pe Trump că s-a lăsat jucat Putin, că e manipulat să nu facă gesturile necesare pentru a avea argumente puternice în încheierea războiului. Chiar dacă a acceptat că poate să fi fost manipulat și păcălit de Putin, lucru fără precedent pentru orgoliosul Trump, totuși președintele american consideră că Putin își dorește încheierea războiului, cu adevărat. El își dorește întregul Donbas, dar reacția lui Trump a fost ca stoparea confruntării să se facă pe linia unde se află acum trupele, să declare ambele părți victoria și să înceteze focul, semnând pacea. Oricum, pentru a exista ca amenințare credibilă, livrarea Tomahawk-urilor nu trebuie să se facă, ci să rămână oricând o posibilitate. Când Rusia nu va respecta regulile, rachetele trebuie livrate, să-și dovedească utilitatea și apoi SUA să găsească altă referință și amenințare credibilă pentru a forța oprirea războiului, din noua situație creată după utilizarea de către Kiev a acestor capabilități americane, eventual îmbunătățite sau cu carateristici amplificate chiar de ucraineni.
Va reuși Tomahawk-ul să încheie războiul Rusiei împotriva Ucrainei?
Suntem departe de momentul soluționării conflictului din Ucraina. Dar cert este că Putin a trebuit să-i ofere ceva lui Trump pentru o nouă întâlnire. L-a păcălit deja o dată, la Anchorage, și nu a oferit nimic în schimb pentru o pace durabilă. Acum încetarea focului poate fi un prim pas. Putin crede că este expert în a-l convinge pe Trump să-i dea timp să mai facă ceva militar, să mai câștige niște poziții, dar ultimele luni au demonstrat nu numai că Putin nu câștigă decât cu țîrîita teritoriu, și cu costuri omenești enorme, dar chiar că Ucraina a făcut și ceva contra-atacuri în diferite zone ale frontului. Că e în stare să recucerească din teritoriu.
Întâlnirea trimișilor ruși și americani va avea loc, iar Putin trebuie să dea ceva substanțial, dacă nu se poate mișca militar pe teren, și aici lucrurile sunt complicate pentru a schimba realitatea din teren. Dacă nu dă satisfacție cu încetarea focului la Budapesta, Putin se va confrunta direct cu livrările de Tomahawk și cu lovituri solide ale Ucrainei în interiorul teritoriului rus, cu costuri și mai importante pentru Kremlin. Pe lângă dronele ucrainene, cele mai bune arme din războaiele secolului 21, deținute și produse de Ucraina, sprijintă de europeni, rachetele Tomahawk pot produce ravagii prin apărarea antiaeriană rusă și la adresa țintelor de valoare. Chiar Peter Hegseth, secretarul Pentagonului, venit cu cravata în steagul Rusiei la întâlnirea cu Zelenski, a recunoscut superioritatea inovativă a Ucrainei în ultimii trei ani și jumătate de război, care ar depăși-o chiar și pe cea a industriei de armament americane.
Impresionarea lui Trump prin opoziția dură, severă față de livrarea de rachete Tomahawk de către Putin nu este altceva decât o dezvăluire a unei slăbiciuni și creșterea capacității de referință în negociere a rachetelor americane. Trump, deși inițial a lăsat să se înțeleagă că e gata să ofere livrările de Tomahawk, a insistat că și America are nevoie de rachete și a încheiat discuția cu Zelenski despre rachetele Tomahawk abrupt, susținând că trebuie să vadă ce se va întâmpla săptămâna viitoare, lăsând promisiunea în suspans, dar pe masă, pentru a putea fi utilizabilă în viitor. Trump rămâne fidel ideii sale de a lăsa teritoriile ocupate Rusiei, ca element de negociere ale încetării focului, iar rachetele Tomahawk, transformate deja retoric într-un element de schimbare dramatică a situației pe teren, sunt referința pentru a permite încheierea războiului de către toți actorii.
Astfel, perspectiva livrărilor poate fi și o amenințare credibilă pentru Putin, dar și o formulă de ieșire din clenci și explicare a încetării războiului de către Putin către propria populație. În privința Ucrainei, dobândirea rachetelor a devenit o miză ce poate contura poate mai ușor perspectiva garanțiilor de securitate post-încetare a focului: dacă livrarea de rachete ajută la consolidarea ideii și percepției de siguranță, ar putea fi mai lesne de făcut, Rusia să accepte asemenea garanții decât trupe ale Coaliției de Voință a celor 30 de state, conduse de Marea Britanie și Franța pe teren. Și pentru Statele Unite, elementul de relevanță al unei arme mai vechi, eficiente, utilizate dar foarte scumpe, ar putea aduce la susținerea suplimentară a prestigiului său, dar ar avea și valoare de întrebuințare în jocul de putere imagologic pe care-l joacă Trump în pacea prin sau cu forța pe care o propăvăduiește.
E adevărat că renunțarea la livrări a creat reacții dure în Congres, acolo unde nervozitatea unei părți a senatorilor și a tuturor reprezentanților este în creștere, în perspectiva intrării în anul electoral. Situația internă în SUA nu este deloc încurajatoare, blocajele din justiție și manifestărilor publice Nu Vrem Rege arătând nemulțumirea generală pentru politicile interne ale lui Trump. Iar nemulțumirea este bipartizană. Senatorul democrat Richard Blumenthal a solicitat livrări de Tomahawk și sancțiuni pentru a-l convinge pe Putin, acuzându-l pe Trump că, prin blcoarea legii sale co-semnate cu Republicanul Lindsey Graham subminează apărarea Ucrainei. Pacea nu poate fi atinsă fără combinația de livrări de armament necesare Ucrainei și sancțiuni, inclusiv cele din legea susținută deja de 85 de senatori din 100. Și republicanul Brian Fitzpatrick i-a cerut lui Trump aceeași strategie ca-n Orientul Mijlociu, identificând corect agresorul, care este Putin, care trebuie confruntat direct pentru a putea fi făcut să se oprească, pentru a nu repeta lecțiile istoriei. Rusia trebuie presată precum Hamas, a spus și senatorul republican Jerry Moran. Deja economia Rusiei este sub presiune, de aceea sancțiunile puternice sunt soluția pentru a bloca capacitatea Moscovei de a-și finanța războiul.
Realitate și mit în rachetele Tomahawk: ce poate risca Rusia, în mod real, la un asemenea transfer
Desigur, rachetele Tomahawk nu sunt o armă supremă, capabilă să oprească războiul prin diferența majoră de capabilitate pe care ar oferi-o părții care o deține, în cazul de față Ucrainei. Rusia are propriile sale capabilități de lovire la distanță și în adâncimea teritoriului, le și utilizează în Ucraina, așa cum are și capacitatea de a intercepta aceste rachete. Desigur, apărarea nu e perfectă, dar nici nu este corect să considerăm că, odată ce rachetele intră în arsenalul Ucrainei, efectele sunt devastatoare și fără posibilitate de blocare de către Rusia lui Putin.
Jocul lui Donald Trump arată, însă, că după Gaza, e interesat direct de războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina și că se întrebuințează serios pentru a obține încetarea focului. Tomahawk a fost doar instrumental imagologic ales pentru a determina o schimbare a abordărilor de către Rusia. Au rămas în discuție concesiile teritoriale ale Ucrainei, deși președintele Zelesnski susține că Trump știe bine care e situația și cât de dificil va fi să le obțină. Apoi Rachetele Tomahawk nu sunt ieftine, una costa 2,2-2,5 milioane de dolari, ca să nu mai vorbim despre eventualele îmbunătățiri care ar putea să le însoțească. Chiar cu procesul NATO de achiziții rapide și banii europenilor, achiziția nu ar fi deloc ușoară, la dimensiunea reală a necesităților pentru a conta în atacuri și descurajare credibilă în fața Rusiei.
Pariul lui Trump se referă și la situația reală de pe front: Rusia nu a capturat nici un oraș important din est, iar Ucraina încă a rămas în posesia Pokrovsk-ului, Kupianskului, a Konstantinivkii, iar pozițiile sale strategice sunt încă sub control. Putin a utilizat cartea militară pe tot parcursul verii, după Anchorage, iar rezultatul a rămas același și obiectivele sale nu au fost atinse. Iarna ce vine va lăsa din nou infanteria rusă în dificultate să avanseze, sub amenințarea dronelor ucrainene. Ucraina a depășit din nou toate așteptările, și-i oferă argumente noi lui Trump să-l convingă pe Putin că trebuie să iasă din clinci încetând războiul pentru că pe calea pe care a îmbrățișat-o nu are perspective. Mai ales că Kremlinul este presat să ofere rezultate și, mai mult, este în postura inconfortabilă să explice, din nou, eșecurile proprii. Situația e incomodă și costisitoare pentru Putin.
Situația actuală poate determina și o revizuire substanțială a obiectivelor maximaliste pe care le îmbrățișează Putin și pe care le-a reafirmat presa rusă oficială după întâlnirea Trump-Zelenski. Problemele de aprovizionare cu gaz în urma loviturilor ucrainene la nodurile de furnizare, lipsa și costurile gazolinei după loviturile la adresa rafinăriilor rusești, creșterea inflației, reducerea substanțială a plăților unice pentru noii recruți, eșecul Rusiei de a rupe liniile ucrainene și de a avea un avans substanțial susțin lipsa de soluții a Rusiei și perspectiva lui Putin ca să renunțe, la Budapesta sau în viitor, la obiectivele sale în război.
Președintele Zelenski consideră că, având la îndemână suficiente rachete Tomahawk, ar putea să lovească facilitățile energetice și petroliere rusești și să slăbească puternic economia de război a lui Putin, un motiv care să determine negocieri reale de pace. Trump însuși a susținut că Tomahawk și livrările posibile către Ucraina l-au determinat pe Putin să-l apeleze și să solicite o întâlnire cu Trump. “Amenințarea pe care o reprezintă livrările de rachete Tomahawk e bună, căci amenințarea livrărilor va fi în continuare acolo,” a declarat Trump. El nu a respins în niciun fel livrarea pentru a menține amenințarea credibilă. “Sperăm să nu fie cazul să recurgem la rachete, sperăm ca războiul să se încheie fără a fi nevoie de Tomahawk-uri,” a mai declarat Trump, mulțumit că are acum pe masă un instrument consacrat deja de forțare a lui Putin, care, realist vorbind, ar putea chiar să funcționeze.
* Iulian Chifu este profesor universitar doctor habilitat la UNAp, președintele Centrului de Prevenirea Conflictelor și Early Warning. Este specializat în Analiză de Conflict și decizie în criză, spațiul post-sovietic și studii prospective. A fost consilier prezidențial pentru afaceri strategice, securitate și politică externă (2011-2014) și consilier de stat al Prim-Ministrului pentru politică externă, securitate și afaceri strategice (2021-2023). Este autor a numeroase cărți, publicații și articole de specialitate.
