Connect with us

EDITORIALE

Iulian Chifu: Criză de securitate amorsată să explodeze la final de ianuarie în Republica Moldova

Published

on

de Iulian Chifu*

Rusia a lansat cea mai mare operațiune hibridă la adresa Guvernului pro-european al Republicii Moldova începând cu 1 ianuarie, când a închis furnizarea de gaz pe care-l avea prin contract până în 2026 cu regiunea separatistă nistreană. Data a fost aleasă special pentru a coincide cu încheierea contractului de tranzit al gazului pe teritoriul Ucrainei și motivația formală a fost pretinse datorii pe care le-ar avea Chișinăul către Gazprom, nerecunoscute niciodată și identificate drept false de un audit internațional. În fapt, aici se manifestă nemulțumirea totală față de preluarea administrării sistemului de furnizare de gaz prin Republica Moldova de către Vest Mold Transgaz în locul monopolistului Gazprom, care nu a putut furniza date privind separarea producției de transport și distribuție, potrivit regulilor Pachetului II energetic european la care Republica Moldova a aderat de ani buni.

Colaps economic, criză umanitară, exod al populației

Situația a împins Republica Moldova, în special pe cei 350.000 de locuitori ai regiunii separatiste, în pragul colapsului energetic și amenință să arunce în aer regiunea imediat după sfârșitul lui ianuarie, când rezervele de cărbune se vor fi epuizat. Dacă astăzi centrala Moldavskie Gres consumă 1000 tone de cărbune pe zi pentru 140-150 MW, rezervele anunțate inițial pentru 50 de zile – practic aproape ieșirea din iarnă – se vor epuiza până la finalul lunii ianuarie. Atunci nu numai sistemul economic de la Tiraspol va fi în colaps – toate întreprinderile au fost lăsate fără aprovizionare mai puțin cele alimentare – dar și cel de încălzire prin lemne de foc și instrumente folosind energia electrică.

Pe ambele maluri ale Nistrului s-a instituit starea de urgență energetică, fiind urmărit consumul rațional în dreapta Nistrului, în zona aflată sub controlul autorităților legitime de la Chișinău, care au rezerve de gaze pentru iarnă și aprovizionarea constantă, dar și resurse de energie electrică contractate – peste 50% din România – dar la prețuri de piață mult peste cele furnizate de MGRES anterior pe baza gazului rusesc pe care regiunea separatistă nu-l achita, intrând la datoria de circa 11 miliarde de dolari. Aici diferența de preț se achită de către stat, prin sprijin și ajutoare europene.

În stânga Nistrului, autoritățile separatiste refuză sprijinul Chișinăului sau pe cel internațional, respectiv achiziționarea de gaze necesare, așteptând deblocarea de către Gazprom și Rusia a contractului în care mai speră. Aici situația este cea mai dificilă, cu debranșări în rețea de 4 ore pe zi, la orele de vârf, pentru a putea face față deficitului de circa 30%, respectiv circa 65 MW. În plus, dispariția încălzirii a determinat multe migrări către încălzire bazată pe energie electrică, deci creșterea consumului, în regiune nefiind furnizat nici un gram de gaze. Situația este dramatică în unele regiuni unde nici gazul, nici energia electrică nu mai ajunge, iar în alte zone, absența lemnelor de foc este la fel de dramatică, oamenii neavând surse de încălzire și energie.

Transnistria nu crede nici astăzi în lacrimi

Autoritățile de la Chișinău au anticipat situația, chiar dacă la Tiraspol a fost luată drept unul dintre obișnuitele forcinguri ale Moscovei pentru a îngenunchia prin constrângere și șantaj guvernul pro-european. Dar lucrurile au fost, de această dată, serioase și nu s-a mai ajuns la nici un compromis pe ultima sută de metri, înaintea miezului nopții de Anul Nou. Rusia chiar a abandonat regiunea nistreană în brațele pro-europenilor, după ce și-a activat oficinele de propagandă, inclusiv Partidul Socialiștilor de la Chișinău, acolo unde Igor Dodon cere guvernului achitarea unei datorii inxistente.

Rezultatul cel mai dramatic urmează să se contureze odată cu epuizarea cărbunelui la Tiraspol. Absența surselor de încălzire transformă situația într-una umanitară teribilă pentru 350.000 de locuitori din regiunea separatistă, majoritatea cetățeni ai Republicii Moldova, care vor trebui să obțină și căldură, și energie, să supraviețuiască, dar și să găsească de lucru și formule de întreținere odată ce economia regiunii separatiste este pe butuci. Numai la Uzina Metalurgică de la Rîbnița au fost disponibilizați 2500 de oameni, lucru care s-a întâmplat pe tot cuprinsul regiunii separatiste, amenințând și reluarea ulterioară a producției și reintrarea pe piața europeană unde merg aceste produse.

Practic, Republica Moldova se va trezi în prag de alegeri generale cu 350.000 de oameni, o zecime din populația statului, fără mijloace de trai și în imposibilitatea de a-și asigura căldura și energia electrică pentru a putea supraviețui, iar aceștia se vor muta rapid peste Nistru, încercând să-și caute soluții de existență pe malul drept. În plus, o evetuală răcire serioasă a vremii și o creștere a necesarului de căldură și energie electrică va presa și mai mult asupra Chișinăului însuși și a locuitorilor din Republica Moldova partea aflată sub controlul autorităților legitime.

Rusia forțează criza de securitate de la Chișinău

Sprijinul internațional, în primul rând al României, este extrem de important, dar solidaritatea și cheltuirea rațională a resurselor energetice existente rămâne principala preocupare la Chișinău, ca și formele cele mai potrivite pentru a compensa situația existentă. Evident că o asemenea criză vine cu amenințări serioase dar și cu oportunități. Ele țin în primul rând de deschiderea autorităților separatiste de a veni către Chișinău, de bună voie sau forțate de propria populație, și să accepte achizițiile de gaze la prețurile pieții, ceea ce înseamnă enorm pentru consumatorul din regiune.

Pentru a avea dimensiunea reală, pentru Chișinău, întrearea la prețurile pieții a gazelor, de exemplu, a însemnat o creștere de trei ori a prețului, și nu includem aici costul de azi al gazului deja majorat la nivel european de încheierea furnizărilor rusești prin Ucraina. La acestea se adaugă ultimele ajustări la curentul electric, care era furnizat sub prețul pieții, cu costuri politice livrate către Moscova până la 1 ianuarie. Pentru Tiraspol, creșterea ar ajunge de 17 ori prețul curent la gaze, și poporțional la energie electrică. Nu mai spunem că, la aceste prețuri, e de văzut dacă MGRES, producătorul de energie electrică, mai face față concurenței europene și dacă prețul KW nu sare peste cel european, fiind vorba despre o intreprindere bazată pe tehnologie foarte veche și greu de retehnologizat.

Pe o asemenea bombă umanitară, energetică și de securitate stă astăzi guvernul pro-european de la Chișinău și, în general, Uniunea Europeană care încearcă să ajute cât de mult se poate compensarea pe prețuri până la ajustarea reală, în timp, a costurilor la piața reală. În acest context, e simplu ca purtătorii de mesaj ai Rusiei la Chișinău să strige după refacerea relației cu Rusia care trebuie să continue să livreze, nu-i așa, gaz fără cost și să susțină separatismul la Tiraspol și dependența economică și socială la Chișinău.

Războiul informațional și instrumentarul Rusiei în Republica Moldova

Din păcate, pe acest trend, s-au raliat mulți formatori de opinie altă dată decenți realizând lipsa de popularitate a poziției actuale de sprijinire a eforturilor guvernului de a trece prin deșert, prin îngheț și probleme majore create de agresiunea hibridă energetică de azi care anunță cumularea elementelor hibride de agresiune pentru alegerile generale de anul viitor. Iar aici se decantează caracterele și cei care sunt dispuși sau nu la independență, asumând costurile reale și responsabilitățile unui stat, sau cei care aleg perspectiva mai simplistă a revenirii la controlul politic de către Moscova și la Imperiu pe motivul că independența de stat a Republicii Moldova și pro-europenismul e prea costisitor și nesustenabil.

Pe de altă parte, trebuie spus că războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina, sancțiunile, costurile războiului propriu zis au dus la scumpiri pe toată linia la gaz, energie electrică, căldură, apă rece și caldă și în Rusia. Marele gigant cu resurse energetice enorme a trecut către populație costurile și creșterile sunt înregistrate în Rusia de la 1 iauarie și 1 iunie 2025, cu un calendar de creșteri în toți anii următori. De la 1 iulie 2025, tarifele vor fi indexate cu 11,9% în medie. aprobate în Duma de Stat împreună cu proiectul de buget pentru 2025 și perioada de planificare 2026-2027. Tarifele la gaze vor fi indexate cu 10,3% anul viitor, iar tarifele la electricitate cu 12,6%.

Până la punerea la zi și reașezarea prețurilor, tarifelor și veniturilor populației, Chișinău trece prin perioada cea mai critică a independenței sale de stat exact acum, cu un guvern pro-european aflat în prag de alegeri. În plus, trage cu ochiul la București, acolo unde se află principalul său sprijin și vede cu îngrijorare destabilizarea politică provocată de Rusia prin anularea alegerilor determinate de atacul la integritatea procesului electoral și dorința de a prelua prin blitz krieg funcția de președinte al României. În plus, nici Uniunea Europeană, în pragul instalării noului președinte American Donald Trump, nu este în cea mai bună situație, odată ce în Austria se formează din nou un Guvern cu extrema dreaptă, la Paris nu avem guvern iar în Germania urmează alegeri generale cu aceeași perspectivă a extremei drepte de a avea cel mai bun scor.


* Iulian Chifu este profesor universitar doctor habilitat la UNAp, președintele Centrului de Prevenirea Conflictelor și Early Warning. Este specializat în Analiză de Conflict și decizie în criză, spațiul post-sovietic și studii prospective. A fost consilier prezidențial pentru afaceri strategice, securitate și politică externă (2011-2014) și consilier de stat al Prim-Ministrului pentru politică externă, securitate și afaceri strategice (2021-2023). Este autor a numeroase cărți, publicații și articole de specialitate.

EDITORIALE

“Vin americanii!”. De ce discursul lui J.D. Vance la München nu este vânt în pânzele anti-occidentalilor din România

Published

on

© Youtube/ The White House

Corespondență din München

“Vin americanii!”. Acesta a fost un slogan folosit în România în anii 1940 și 1950, exprimând speranța că o implicare occidentală condusă de Statele Unite în Europei de Est va înlătura regimul comunist instalat de sovietici cu forța, împotriva voinței cetățenilor și prin falsificarea alegerilor din 1946 care a dus consolidarea comunismului în România postbelică și până în 1989. De ce până în 1989? Pentru că un vizionar om de stat iubitor de democrație și libertate, pe ale cărei urme își doresc Donald Trump și J.D. Vance să calce, pe numele său Ronald Reagan, a fost artizanul eliberării Europei de Est, inclusiv a României, de sub lanțurile comunismului. 

România a fost astăzi, pe scena Conferinței de Securitate de la München, #breakingnews. În fața unui breaking news trebuie să fii calm și să analizezi lucid. Ce s-a întâmplat? Urcând pe podiumul Conferinței pentru a păstra tradiția ca vicepreședinții americani să se adreseze aliaților europeni în cadrului forului care a început acum șase decenii ca o “mare familie transatlantică”, J.D. Vance ne-a onorat cu o foarte precisă poziționare a Statelor Unite legată de relația transatlantică. A pus România, practic, pe piedestalul relației transatlantice, începându-și discursul că dorește să le vorbească europenilor despre “valorile comune” ale democrației și libertății. Și apoi s-a referit la faptul că “amenințarea care mă îngrijorează cel mai mult nu despre dinspre Rusia, China sau alt actor extern, ci ceea ce se întâmplă în interiorul Europei”, făcând direct trimitere la anularea alegerilor din România.

Aparent, discursul lui J.D. Vance se potrivește mănușă viziunii anti-occidentale ascunse într-o așa zisă inspirație la indigo din crezul lui Donald Trump pe care câțiva pretendenți la funcția supremă în statul român o au și pe care o maschează etalând o abordare naționalistă inspirată din curentul trumpist. Discursul lui J.D. Vance la München nu este însă vânt în pânzele anti-occidentalilor din România. De ce?

În primul rând pentru că nu a fost despre România, ci despre relația cu Europa, în sens larg, și o răfuială de la distanță cu Germania. El a spus că “amenințarea care mă îngrijorează cel mai mult nu vine dinspre Rusia, China sau alt actor extern, ci ceea ce se întâmplă în interiorul Europei”, făcând direct trimitere la anularea alegerilor din România ca exemplu în susținerea aserțiunilor sale. Dar, și este un mare dar, a făcut-o din perspectiva unei informații trunchiate, aceea că fostul comisar european Thierry Breton, cu care Elon Musk este la cuțite pe rețele sociale, ar fi indicat că Europa ar putea anula alegerile din Germania. Nu, Thierry Breton a spus că dacă vor exista interferențe din exterior împotriva procesului electoral din Germania, Germania ar putea proceda cum a făcut-o România. Această referire trebuie privită și din perspectiva susținerii pe care Musk, miliardarul influent din anturajul lui Donald Trump, o acordă extremei-drepte germane în perspectiva alegerilor legislative din 23 februarie 2025. Ulterior discursului de pe podiumul Conferinței, vicepreședintele SUA s-a întâlnit în capitala Bavariei cu liderul extremei-drepte germane, el criticând în cadrul alocuțiunii sale și faptul că partidele populiste de stânga și de dreapta din această țară nu au fost invitate la MSC. Un gest pe care Berlinul îl privește ca pe o frondă și o imixtiune americană în alegerile din Germania, cu liderii acestei țări criticând faptul că oamenii din cercul de putere de la Washington încearcă să rescrie manualul democrației liberale.

A spus, textual, că “situația a devenit atât de gravă încât, în decembrie, România a anulat rezultatul alegerilor prezidențiale pe baza suspiciunilor șubrede ale unei agenții de informații și a presiunii enorme din partea vecinilor săi continentali”. Pe de o parte, această abordare din discursul lui Vance surprinde o dublă măsură. Pe de o parte, evocă presiunile europenilor la anularea rezultatelor alegerilor, deși neprobate. Pe de altă parte, oferă senzația că ar face presiuni de tipul amestecului în treburile interne, mai ales că a abordat și situația din Germania, în ajun de alegeri legislative. Aici este singura parte problematică din cadrul afirmațiilor sale, dar trebuie privită într-o cheie constructivă. De la momentul declasificării rapoartelor serviciilor de informații în cadrul CSAT, la decizia CCR de anulare a alegerilor, motivată de vicierea procesului electoral pe toata durata desfășurării sale, la reacțiile de susținere ale partenerilor europeni și americani (administrația Biden), la reacția recentă a NATO și așa mai departe, nu au fost prezentate noi date care să arate cu ce ne-am confruntat. În fond, acest discurs trebuie să fie un accelerator pentru ca România să continue investigațiile pentru a stabili care a fost magnitudinea interferențelor la alegerile anulate anul trecut, mai ales că J.D. Vance nu a negat influența digitală ca tactică hibridă din arsenalul Rusiei, ci doar a pus-o în context.

În al doilea rând, vicepreședintele SUA a deplâns regresul democratic al Europei și al libertății de exprimare în Europa, o teză pe care și giganții tehnologici americani care s-au îmbarcat în spatele lui Donald Trump o promovează. Când a preluat mandatul de președinte, în Rotunda Capitoliului unde în urmă cu patru ani susținătorii săi au luat asalt templul democrației americane pentru că nu au recunoscut rezultatele alegerilor, Donald Trump a promis o revoluție a bunului simț. De aceea, discursul lui J.D. Vance a conținut sofisme, deși dure și dureroase, ale bunului simț. Aceea că dacă democrația europeană “poate fi distrusă cu câteva sute de mii de dolari în publicitate digitală dintr-o țară străină, înseamnă că nu a fost foarte puternică de la început” sau că este slabă. Nu are dreptate J.D. Vance? Democrația europeană și domnia legii au fost slăbite în ultimii ani. Rapoartele Comisiei Europene privind statul de drept sunt documente constatatoare care nu mai au aceeași vervă reformatoare pentru statele membre. Cu pandemia, cu redresarea economică, cu efortul firesc și strategic necesar de susținere a Ucrainei, nimeni nu s-a mai îngrijit de democrația europeană, de beneficiile unei Europe libere, pașnice și prospere. O Europă liberă, pașnică și prosperă este o frază – chintesență a administrațiilor americane, republicane și democrate, până la Donald Trump, resuscitată în timp lui Biden, și lăsată acum de izbeliște. Europa a lăsat ca războiul hibrid, eminamente un război comunicațional, să facă ravagii. Contrastul l-am observat în România: am aderat deplin la spațiul Schengen, am fost incluși în Visa Waiver, scăpând de vizele pentru SUA, proiectele de infrastructură conectează din ce în ce mai bine țara, fondurile europene și investițiile străine contribuie din plin la asta, prezența militară a forțelor americane și europene a crescut în România pentru a garanta securitatea în cadrul NATO și am obținut peste 100 de miliarde de euro fonduri europene și investiții străine de când ne-am alăturat Uniunii Europene. Cu toate acestea, calitatea democrației pe relația cetățean – decident în slujba cetățenilor a scăzut, ajungând astfel să atingem aceste borne enumerate anterior și să nu le putem fructifica printr-o bucurie națională deoarece suntem prinși în capcana falșilor salvatori care preiau comunicarea specifică populiștilor.

O altă linie dură în discursul lui Vance este că SUA pe care el o reprezintă are impresia că interese vechi și bine consolidate ale europenilor se ascund în spatele a ceea ce a denumit clișee – “dezinformare” sau “fake news” – pentru a stopa curente cu viziune alternative. Pare a compara, indirect, Europa cu Uniunea Sovietică.  Dar Vance nu atacă UE, NATO, Germania sau România ca entități, ci pune sub semnul întrebării respectarea propriilor principii democratice. Acest lucru nu validează narațiunile extremiste, ci cere mai multă coerență în respectarea valorilor occidentale. Discursul său nu contestă alianțele strategice, ci trage un semnal de alarmă despre standardele democratice. Spre deosebire de retorica pro-rusă, Vance nu propune o alternativă autocratică, ci un Occident mai autentic.

România este, după discursul lui Vance, între două focuri. Primul este acela de a argumenta că situația în care democrația europeană se află este una de asediu din partea războiului hibrid pe care Rusia l-a lansat împotriva Occidentului, caz în care anularea alegerilor, deși dăunătoare pe moment democrației, a fost o măsură excepțională, asumată ca fiind fără precedent, pentru că amenințarea a fost fără precedent fix la adresa democrației și libertății ca valori cardinale ale alianței transatlantice. Al doilea este cel al demascării discursului populist care a prins momentul de a juca cartea apartenenței la Occident ca un paravan convenabil.

De la “Vin americanii!” la “Americanii au venit!”. SUA au dislocat mii de soldați și echipamente strategice pe teritoriul României, în trei baze militare (Mihail Kogălniceanu, Câmpia Turzii și sistemul antirachetă de la Deveselu luat la țintă mereu de Rusia și propaganda pro-rusă), considerând-o un pilon esențial al securității în regiunea Mării Negre și o proiectare a intereselor euro-atlantice în alte regiune. Dacă România a luat decizia anulării alegerilor invocând riscuri de destabilizare prin dezinformare fără precedent, Washingtonul și Bucureștiul ar trebui să dialogheze în virtutea principiului că stabilitatea politică este esențială pentru menținerea unui aliat puternic și funcțional pe flancul estic și că respectarea normelor democratice este o prioritate. SUA sunt un partener economic major al României, cel mai mare non-UE, iar investițiile companiilor americane în energie, IT și infrastructură au nevoie de un climat democratic stabil, favorabil investițiilor și cooperării strategice. Având ca piloni valorile democratice, parteneriatul dintre România și Statele Unite are și o componentă pragmatică, inclusiv tranzacțională – securitate, cooperare militară și influență geopolitică. Dispariția acestor elemente prin alunecarea electorală a României, sub asediul dezinformării, ar fi în beneficiul moștenitorilor Uniunii Sovietice pe care republicanii cărora J.D. Vance dorește să le calce pe urme au înfrânt-o în numele democrației și libertății.

Continue Reading

EDITORIALE

Iulian Chifu: Realism cumpănit și cultivarea nuanțelor echilibrate în perspectiva Lumii lui Trump

Published

on

de Iulian Chifu*

Ziua de 12 februarie a fost considerată una de cotitură în relațiile internaționale. Alții o declară catastrofică. Este vorba despre discuția telefonică Trump Putin și declarațiile oficialilor americani în Europa, cu precădere vicepreședintele JD Vance și secretarul pentagonului Pete Hegseth. Desigur, un republican tradițional, precum regretatul senator John McCain, nu l-ar fi sunat niciodată pe Vladimir Putin, oficial criminal de război pentru crimele din Ucraina. De asemenea, inițiativa lui Donald Trump ar putea fi considerată o impunitate în momentul în care în Ucraina mor oameni, inclusiv civili, sub loviturile lui Putin. Dar a califica situația drept catastrofă și a acoperi totul cu o lamentație defetistă nu ajută, în nici un caz pe post de politică de stat. Analiștii pot trage concluzii și lansa ipoteze, jurnaliștii pot comenta în chei absolute. Dar pentru cunoscători, multe din elementele anunțate erau cunoscute și de aceea faptele trebuie luate ca atare, cumpănite, identificate în detaliu și clarificate, inclusiv în discuții cu partenerii și aliații, analizate la nuanță și apoi create reacții echilibrate și adaptate la evoluțiile curente. Dar lamentația despre drobul de sare, catastrofa ce vine, nu are ce căuta la nivelul reacțiilor și politicilor statelor.

Tensiuni transatlantice SUA-UE: o relație în răcire accelerată

Realismul pragmatic – dur și pur – al lui Trump era cunoscut din primul său mandat prezidențial. Tot astfel ca și naționalismul economic, conservatorismul extrem și contabilitatea exactă pe echilibrul balanței comerciale, sau înclinația sa spre tranzacționism, politică de putere și politică de Mare Putere, adică utilizarea forței și amenințarea cu forța, a unei Americi mai puternice și mai prezente internațional la acest nivel, nicidecum implicată în războaie lungi, dar și tentația unor Mari Târguri cu puterile regionale pe seama actorilor mici. Aceste anunțuri de campanie și modul de structurare al echipei Trump erau suficiente pentru ca statele să-și creeze manuale proprii de dezvoltare a relațiilor cu Donald Trump.

Totuși acest lucru e departe de catastrofă și schimbarea dramatică a lumii – poate a lumii Biden, nicidecum a unei lumi a lui Trump 2.0. J.D.Vance a început prin a reafirma legătura necesară și solidă între SUA și UE, iar Washingtonul are nevoie de Europa în perspectiva confruntării probabile anunțate cu China și a ciocnirii marilor puteri globale actuale. Astfel, el a afirmat la Bruxelles: „Statele Unite rămân angajate în Alianță și în favoarea parteneriatului de apărare cu Europa, dar nu vor mai tolera o relație dezechilibrată, care să încurajeze dependența”.

Mai mult, și gestul făcut față de Putin, oricât de reprobabil, poate avea în subtext o variantă de captatio belevolentiae pentru a evita coalizarea și mai puternică Rusia-China și menținerea unor opțiuni deschise pe această relație tot în perspectiva confruntării cu China. Nu avem de a face cu o catastrofă când sunt rostite poziții anticipate, chiar dacă cu limbaj mai dur și direct, caracteristic actualei puteri de la Washington, iar SUA nu a părăsit Europa, acordă încă umbrela nucleară și e prezentă în NATO cu toate angajamentele sale, chiar dacă avertizează ca Europa însăși să-și ia soarta în mâini și să-și asigure securitatea și soluționarea războaielor din proximitate.

În context, este de remarcat limbajul împăciuitor și deschis la cooperare cu proiectele lui Trump adoptat de către Volodimir Zelenski, în propria discuție telefonică ce a urmat. Președintele ucrainean și-a lăsat ministrul Apărării să critice afirmațiile publice discutabile ale omologului american de la Pentagon, Pete Hegseth. Acesta din urmă l-a apărat pe Trump la Conferința de Securitate de la Munchen, susținând că dialogul purtat cu Putin nu este o trădare a Ucrainei, din contra.

Totuși nu pot fi negate în analiza acestei discuții telefonice, cu elementele publice pe care le cunoaștem, ocolirea de către SUA în discuția cu Putin, a Europei sau a Ucrainei în discuții sau tendința creării în doi a unui format de pace/negociere fără europeni, în timp ce China a fost refuzată de Trump. Asta deși europenii sunt chemați să acopere trupele pentru garantarea securității Ucrainei și menținerea păcii, în timp ce Putin tot bate din picior că vrea eliminarea cauzelor care au dus la conflict – cu referire la cele două ultimatumuri-propuneri de acorduri cu NATO și OSCE din decembrie 2021, niște propuneri de revenire la perioada Războiului Rece și a sferelor de influență care să-i dea drept de veto în Europa și dominația Estului european.

Ocheadele premeditate ale lui Trump către Putin

Scoaterea Rusiei lui Putin din izolare, ba chiar așezarea pe scenă în fotoliul de partener de dialog, împreună cu o soluție la criza economică generată de război pentru Putin sunt pași făcuți de Trump, dar dialogul poate să fi salvat, totodată, Ucraina, cel puțin pentru moment. Totuși relațiile cu Europa au intrat într-o zodie de răcire accentuată, mergând poate chiar spre îngheț, dacă nu chiar coliziune, în timp ce bursa de la Moscova a crescut cu 6,6% după discuția telefonică Trump-Putin. Opinia europenilor despre America lui Trump se reflectă și în recentul sondaj de opinie ECFR și arată că 50% dintre europeni consideră SUA ca un partener necesar și că doar 21% văd Washingtonul ca un aliat – o prăbușire dramatică a încrederii în SUA într-un timp record, după preluarea puterii la Casa Albă de către actualul președinte.

De aceea șapte ţări europene şi Comisia Europeană s-au reunit de urgenţă la Paris, după ce preşedintele american a declarat că el şi liderul rus sunt pregătiţi să înceapă imediat discuţiile pentru pace. Franţa, Germania, Marea Britanie, Polonia, Italia, Spania şi Ucraina au subliniat că viitorul securităţii europene nu poate fi decis fără ele. Important este faptul că România nu a fost invitată, și datorăm această formulă de izolare instabilității de la București și nu lipsei nevoii de a avea România alături de statele europene coerente în abordarea SUA.

Mai ales atunci când Europa însăși se adaptează și se mișcă discret de la susținerea Kievului atât timp cât e necesar la efortul de a aduce Kievul la masa de negociere în cea mai puternică poziție pe care o poate avea în raport cu Rusia lui Putin, prin sprijin financiar și militar care e disponibil Europei de astăzi. În nici un caz nu e vorba despre clamata abandonare de către America a aliaților europeni în momentul cel mai dificil, când sunt nepregătiți să-și preia sarcinile și să se apere de Rusia și agresivitatea sa. Da, este o schimbare profundă pentru că e cazul ca fiecare stat european să investească cât este nevoie și să-și pregătească apărarea, resursele de personal și rezervele în perspectiva unui război lung, de mare intensitate, pe termen lung cu Rusia, capabilități și producție de arme și muniție pe continent, tocmai pentru a evita ca o confruntare să aibă vreodată loc.

Și acest autor aici, pe Calea Europeană, și o duzină de miniștri ai Apărării, șefi ai Apărării, șeful comitetului militar al NATO, comisarul european pentru Apărare, toți au subliniat această perspectivă care a adus, de exemplu, Polonia la investiții de 4,8% anul acesta în Apărare. În acest sens, președintele francez Emmanuel Macron spunea în ianuarie ambasadorilor săi: „Dacă decidem să fim slabi și defetiști, există puține șanse să fim respectați de Statele Unite ale Americii ale președintelui Trump”. Promisiunea din campanie a lui Trump de a pune capăt războiului într-o zi, urmată de promisiunea administrației sale de realiza asta în primele 100 de zile de mandat, stabilește mize mari și anunțau aceste modificări de politici la Casa Albă.

Poziția nuanțată a Americii lui Trump: o Ucraină suverană și prosperă

Și în privința Ucrainei, principala asigurare a SUA prin vocea Secretarului Pentagonului Hegseth a vizat susținerea de către administrația Trump a soluției unei Ucraina suverană și prosperă. Acestea fiind zise, secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a declarat la Bruxelles că revenirea Ucrainei la graniţele de dinainte de 2014 este “nerealistă” şi că aderarea ţării la NATO nu face parte dintr-o soluție negociată pentru încheierea războiului. El a exclus folosirea trupelor americane pentru a impune un potențial acord de pace în Ucraina, iar situația trupelor “europene și non-europene competente” ce vor asigura monitorizarea acordului de pace și pacea continuă nu intră sub imperiul articolului 5 al NATO.

Despre dificultatea de a recupera complet teritoriul Ucrainei dinainte de 2014 a vorbit chiar președintele Volodimir Zelenski. Iar Hegseth spune că nu e vorba să se recunoască vreodată pierderea teritorială, deci se menține referința la dreptul internațional și integritatea teritorială de facto a Ucrainei, ci doar acceptarea unei situații de facto al controlului unei părți a teritoriului de către Rusia. La capitolul aderării la NATO a Ucrainei, formularea e nuanțată și se referă la acordul de încetare a focului negociat care nu poate fi obținut cu menținerea obiectivului Urainei de a accede la NATO, fiind vorba despre o linie roșie a Rusiei. Aici a replicat ministrul ucrainean al Apărării, Rustem Umerov, susținând că Ucraina vrea și va fi o țară NATO: „Trebuie să ne obișnuim cu orice fel de declarații. Poziția noastră a rămas întotdeauna neschimbată. Vrem să fim o țară NATO. Vom fi o țară NATO”.

Utilizarea trupelor americane în Ucraina fusese deja anunțată de către Trump în tot timpul campaniei electorale, așa cum intrarea trupelor de menținere a păcii sau monitorizare a respectării acordului de încetare a păcii în Ucraina, la linia de contact, sub imperiul articolului 5 era de negândit, cum e cazul oricărei misiuni a Alianței în afara arealului aliat și a misiunilor de apărare a teritoriului. Asta nu înseamnă, însă, abdicarea Americii de la responsabilitățile ce decurg potrivit Tratatului Nord-Atlantic în Europa, chiar dacă, în mod iarăși clar și anunțat din timp, prioritatea SUA este Indo-Pacificul și China, nicidecum Europa. De aici și eforturile de a încheia războiul din Ucraina sustenabil, ca și pe cel din Orientul Mijlociu, pentru a se putea concentra pe regiunea centrală în ciocnirea marilor puteri ale lumii de azi, SUA și China.

Și pe tema Ucrainei și a negocierilor fără europeni, reprezentantul special al preşedintelui american Donald Trump pentru Ucraina şi Rusia, generalul Keith Kellogg, va vizita Germania, Belgia şi Ucraina între 13 şi 22 februarie pentru „a se întâlni cu aliaţi şi parteneri care sunt gata să colaboreze cu Statele Unite pentru a atinge obiectivul preşedintelui american de a pune capăt războiului din Ucraina şi de a restabili stabilitatea în Europa”. Departamentul de Stat al SUA a mai anunţat că Kellogg urmează să se întâlnească cu oficiali guvernamentali ucraineni şi persoane „care au îndurat cu curaj aproape trei ani de război”.

Desigur, această perspectivă actuală de contacte și convorbiri cu Europa pe tema planului de pace pe care-l pregătește Kellog, care are loc după discuția Trump-Putin, nu scuză absența consultării anterioare cu europenii, deși era cunoscută abordarea personală a lui Trump și perspectiva acestei discuții cu Putin. Așa cum nu scuză negocierea peste capul Ucrainei a oricărei teme ce are a face cu temele războiului și păcii pe teritoriul său. Iar tema resurse versus securitate discutată public de Donald Trump, cu toată amprenta tranzacționismului vizând 500 miliarde de dolari metale rare, e un alt element care garantează, prin investiție americană, eventual în parte din teritoriile ocupate astăzi, privind recuperarea unor părți din teritoriu, eventual contra teritoriului din Kursk ocupat de ucraineni, și implicarea SUA prin companii și investiții în securitatea, stabilizarea și reconstrucția Ucrainei.

Suntem departe de cea mai bună poziție a Europei și Ucrainei din ultimii ani, în fața agresiunii ruse. Suntem în formula de revizionism și contestare a lumii bazate pe reguli, a unei afirmări a realismului dur și pur al lui Trump și a tranzacționismului aferent, dublat de un verb și afirmații dure și directe. Dar, în același timp, trebuie ca realismul echilibrat și reacțiile cumpănite să caracterizeze administrațiile statelor și să se adapteze la evoluție, înlăturând reacții umorale și excesiv de emoționale sau condamnări și rupturi cu aliatul transatlantic. În schimb, argumentele interne pentru apărare și descurajare sunt singurele care stau în fața scrutinului făcut de către administrația americană și pregătirea în fața unui posibil viitor război cu Rusia lui Putin dă măsura și argumentul implicării și menținerii trupelor americane pe teritoriul național.


* Iulian Chifu este profesor universitar doctor habilitat la UNAp, președintele Centrului de Prevenirea Conflictelor și Early Warning. Este specializat în Analiză de Conflict și decizie în criză, spațiul post-sovietic și studii prospective. A fost consilier prezidențial pentru afaceri strategice, securitate și politică externă (2011-2014) și consilier de stat al Prim-Ministrului pentru politică externă, securitate și afaceri strategice (2021-2023). Este autor a numeroase cărți, publicații și articole de specialitate.

Continue Reading

EDITORIALE

100 de zile pentru a proteja ancora occidentală a României

Published

on

© Administrația Prezidențială

De la poziția de președinte de Consiliu Județean la cea mai înaltă treaptă a statului român în cel mai complicat moment geopolitic pentru România și pentru Europa din acest secol. Cam așa poate fi surprinsă rapid, într-o succesiune de trei luni care mai cuprinde șefia interimară a PNL și președinția Senatului, propulsarea lui Ilie Bolojan la Palatul Cotroceni.

Demisia lui Klaus Iohannis a venit să răspundă unui vacarm intern de criză politică prelungită ca urmare a alegerilor prezidențiale anulate și a ingerințelor ce au fragilizat reziliența României în fața amenințărilor hibride ale Rusiei. O supapă internă în pragul unei noi campanii electorale care ajunge să fie astupată de un tăvălug geopolitic în pragul Conferinței de Securitate de la München.

Căderea de comun acord de către președinții SUA și Rusiei pentru începerea imediată negocierilor de pace ruso-ucrainene, pregătirea unei întâlniri Trump – Putin și discursul șefului Pentagonului la sediul NATO, în prima sa deplasare în Europa, au reașezat brutal câmpul de lucru pe axa euro-atlantică: dezangajarea SUA față de securitatea europeană în sensul că Europa nu va mai fi prioritizată de către America, ci apărarea internă și competiția cu China, cerința absolut legitimă ca Europa să devină lider al propriei securității, aparenta disponibilitate americană de a face concesii Moscova prin stabilirea ca “nerealiste” a ambițiilor Ucrainei de a-și recupera teritoriile ocupate militar de Rusia și de a adera la NATO și senzația că SUA ar putea lovi cu manta în securitatea europeană prin atragerea Rusiei într-un joc care ar îndepărta-o de China. Multipolarizarea în cea mai bună formă a sa, dacă este să cităm raportul de securitate de la München proaspăt instalat în ghidul de navigație al politicilor externe europene și aliate.

România pe care președintele interimar Bolojan a preluat-o se regăsește perfect în raportul Conferinței de la München. Polarizarea crescândă între state, cât și în interiorul acestora, îngreunează abordarea comună a crizelor și amenințărilor, în timp ce la acestea adăugăm formula celor “4 C”, respectiv contestarea din interior și exterior a ordinii occidentale vs. coexistență, concurență și ciocnire între mai multe modele de ordine.

Cum necum, președinția interimară a lui Ilie Bolojan orientată spre demnitate, decență și asigurarea partenerilor că România este o țară de încredere devine (cel puțin) mandatul de 100 de zile pentru a proteja ancora occidentală a României.

Liniile cardinale de politică externă ale României au rămas neschimbate – Parteneriatul Strategic cu SUA, apartenența la NATO și UE și creșterea influenței în cele două organizații occidentale. Acesta este un cvasi-consens între forțele politice pro-europene, dar captive într-o nouă etapă electorală, și un teren contestat de forțe centrifuge sub pretextul unui fals trumpism.

Aceste linii cardinale pot rămâne imuabile atâta timp cât vor fi revigorate și adaptate realității geopolitice pe care ne-o impune lumea în care trăim. Cum România nu își permite luxul celor 100 de zile de interimat până la un președinte cu drepturi depline care să imprime o viziune și foaie de parcurs pro-occidentală, ea are nevoie de acest președinte și acum.

O astfel de viziune trebuie să contracareze orice tentativă de confiscare și asumare falsă ale unor concepte ale partenerilor strategici de către forțele extremiste. O formulă ideală ar putea fi aceea care plasează suveranitatea României, interesele naționale și apărarea țării ca priorități zero, susținute de rolul nostru în NATO și Uniunea Europeană.

Apărarea începe de acasă. România trebuie să analizeze rapid traiectoria către un buget militar de 3 – 3,5 % din PIB pentru apărare, să pună bazele unui acord politic în acest sens și să manifeste plenar această decizie asumată în toate formatele aliate și cu partenerii strategici. Cererea SUA de 5% din PIB este una maximală, iar diplomații NATO fac eforturi pentru un angajament comun al aliaților în jur de 3,5%, față de angajamentul anterior de 2%. O astfel de creștere direcționată în înzestrare, modernizare și capabilități ar da un semnal în plus pentru menținerea și extinderea prezenței aliate în România.

Principiul “să fim la masă, nu în meniu” devine primordial Dacă ești la masă, influențezi deciziile care vizează interesele națională. Dacă nu, interesele tale, direct sau colateral, sunt în meniu. Trebuie inițiate demersuri politice prin care România să fie racordată ca participant la formatul Weimar +, care include fondatorii Franța, Germania, Polonia și cărora li se adaugă Italia, Spania, Marea Britanie și UE. Este un format informal de dialog și consultări, centrat exclusiv pe securitatea și apărarea europeană în sens larg și pe sprijinul pentru Ucraina, atât în efortul de apărare, cât și în viitoarele negocieri, în special. Contribuția România, în aceste momente de cotitură, când europenii se simt abandonați de Trump, poate fi aceea de “făuritor de punți” în relația transatlantică. Până ne recalibrăm leadership-ul (un președinte interimar, un prim-ministru aflat în dificultate și un ministru de externe nou), putem face acest lucru construind pe linia establishment-ului dintre administrațiile de la București, Washington și celelalte capitale europene.

Not an Yes Man to all. România nu trebuie să fie la primire, ci și la furnizare de soluții și idei pe masa discuțiilor. Bucureștiul poate sponsoriza, alături de alte capitale partenere, un document de poziție al principiilor încheierii unei păci juste și de durată în Ucraina, inclusiv aspecte ce țin de garanții de securitate și reconstrucția Ucrainei, inserând și Republica Moldova în această arhitectură. România poate prelua inițiativa, cum a mai făcut-o în trecut, și sugera flexibilizări de fonduri pentru a permite finanțarea apărării europene, cu accent pe stimularea industriei naționale și europene și a cooperării industriale. România ar trebui să își găsească o zonă emblematică cheie care să pună umărul la competitivitatea europeană, fie că vorbim de digitalizare, tranziție verde, infrastructură critică sau dezvoltarea sectorului de apărare, asumându-și un rol de lider în acest sens.

“Domnule Trump, noi cu ce putem contribui?” Ca și precedenta, noua administrație Trump va favoriza relațiile bilaterale cu aliații. Abordarea tranzacțională a actualei administrații americane are nevoie de o abordare similară din partea unui partener, cu câștiguri echitabile sau proporționale cu nivelul implicării de ambele părți. SUA au devenit al patrulea partener economic al României, vor avea un interes major în reconstrucția Ucrainei, cu care România are cea mai lungă frontieră dintre statele UE și NATO, iar Washington-ul va dori în continuarea programelor de armament către aliați și a proiector energetice și de securitate cibernetică. Pentru a-și menține stabilitatea economică și a deveni mai puțin vulnerabilă la presiunile externe, România trebuie să devină un hub regional pentru investițiile europene și americane. Digitalizarea, tranziția verde, infrastructura critică și dezvoltarea sectorului de apărare sunt direcții-cheie. În același timp, integrarea mai profundă în lanțurile de aprovizionare ale UE și atragerea de companii de tehnologie vor reduce dependențele strategice.

Incisivi la noi acasă pentru apărarea democrației și a valorilor. Încrederea în parcursul occidental al României are încă un bazin larg de susținere în rândul populației, dar oamenii vor să simtă că România contează, că nu suntem o țară de mâna a doua și că nu ne conformăm vreunui dictat de la Bruxelles sau alte capitale. De ce? Pentru că propaganda de inspirație răsăriteană și-a făcut treaba. De aceea, combaterea populismului și a extremismului pentru a inversa răul făcut va dura timp, iar o abordare incisivă care face cât mai multă lumină în privința alegerilor anulate și a ingerințelor petrecute este necesară. În fața creșterii populismului și a dezinformării, România trebuie să își protejeze instituțiile democratice și să combată influențele iliberale. De aceea, acțiuni în direcția consolidării statului de drept, protejării independenței presei și educării cetățenilor în privința amenințărilor hibride sunt măsuri fundamentale pentru menținerea stabilității interne.

Cele de mai sus pot fi germenii unor acțiuni pe termen lung. Dar pe scurtul termen al celor 100 de zile, ele pot proteja ancora occidentală a României.

Continue Reading

Facebook

Concrete & Design Solutions

Concrete-Design-Solutions

INCAS - Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Aerospațială „Elie Carafoli”

Advertisement
NATO2 hours ago

MSC 2025 | Olaf Scholz prezice că Germania va excepta investițiile militare de la “frâna datoriei” din Constituție: “Un război în mijlocul Europei este o urgență”

POLITICĂ2 hours ago

Cătălin Predoiu, reacție la criticile lui Vance de la München: România trebuie să explice mai bine anularea alegerilor. Diplomația noastră va găsi cele mai bune mijloace

INTERNAȚIONAL3 hours ago

MSC 2025 | “A venit vremea creării forțelor armate ale Europei”, afirmă Zelenski: Unii pot fi frustrați de Bruxelles, dar alternativa este Moscova, care va diviza Europa

U.E.4 hours ago

MSC 2025 | Scholz răspunde diatribelor lui Vance: Apărarea libertății și democrației împotriva fascismului este fundamentul relației transatlantice. “Niciodată fascismul” este misiunea istorică a Germaniei

INTERNAȚIONAL7 hours ago

MSC 2025 | Macron anunță accelerarea procesului către o Europă mai suverană, care va ajuta Ucraina în negocierile de pace dacă Trump îl convinge pe Putin

EDITORIALE20 hours ago

“Vin americanii!”. De ce discursul lui J.D. Vance la München nu este vânt în pânzele anti-occidentalilor din România

COMISIA EUROPEANA20 hours ago

MSC 2025 | Ursula von der Leyen propune activarea clauzei de exceptare pentru ca statele UE să majoreze investițiile militare: Este momentul să mutăm munții

COMISIA EUROPEANA21 hours ago

MSC 2025 | De la München, Ursula von der Leyen îl avertizează pe Trump că “o Ucraină eșuată ar slăbi și Europa și SUA”

INTERNAȚIONAL21 hours ago

MSC 2025 | “Nu vreau să rămân în istorie drept cel care l-a ajutat pe Putin să îmi ocupe țara”, îi transmite Zelenski lui Trump, având alături senatori republicani și democrați

ROMÂNIA21 hours ago

Ilie Bolojan, după discursul lui Vance la München: România rămâne un aliat de încredere pentru o UE coezivă, un NATO puternic și un parteneriat transatlantic solid

ROMÂNIA2 days ago

Ilie Bolojan asigură că România este o “țară puternic ancorată pe drumul său european” în primul mesaj de la Cotroceni: Vom avea alegeri corecte și transparente

EUROPARLAMENTARI ROMÂNI2 days ago

Eurodeputatul Virgil Popescu pledează pentru o piață unică a energiei pentru o Europă competitivă: Este vital să creștem producția de energie la nivelul UE

POLITICĂ3 days ago

Klaus Iohannis și-a încheiat mandatul de președinte: “Să aveți grijă de România. Dumnezeu să binecuvânteze România”

EUROPARLAMENTARI ROMÂNI4 days ago

Înainte de împlinirea a 48 de ani de la cutremurul din 1977, Gabriela Firea solicită fonduri europene suplimentare și prevenție reală pentru a proteja românii de consecințele unui viitor cutremur major

EUROPARLAMENTARI ROMÂNI1 week ago

Vicepreședintele PE, Victor Negrescu, pledează pentru ”dialog și soluții pragmatice” care să contribuie la reconstruirea colaborării între UE și Regatul Unit: Putem asigura un viitor comun mai bun

EUROPARLAMENTARI ROMÂNI1 week ago

Eurodeputatul Virgil Popescu subliniază importanța de a finaliza interconectarea rețelelor de energie electrică pentru o consolidare uniformă a competitivității în UE

POLITICĂ2 weeks ago

Candidatura lui Crin Antonescu la alegerile prezidențiale, validată de PSD: Avem nevoie să ne apărăm și să ne respectăm condiția de țară a UE, a NATO, a parteneriatului strategic cu Statele Unite

ROMÂNIA2 weeks ago

Guvernul a adoptat Bugetul pentru 2025. Ministrul Tánczos Barna: Prin acest buget, punem bazele unei noi viziuni prin care rezolvăm probleme structurale și consolidăm creșterea economică cu ajutorul fondurilor UE

ROMÂNIA2 weeks ago

Premierul Belgiei, discurs la Universitatea Harvard din SUA: Rusia a intervenit în alegerile din România, denunțăm asta!

U.E.2 weeks ago

Giganții europeni mută în cursa tehnologică globală: Vodafone a efectuat primul apel video în spațiu din lume dintr-o zonă fără acoperire, folosind un smartphone și sateliți comerciali

Trending