Alianța transatlantică trece din nou prin momente tensionate, marca Donald Trump, care exercită presiuni și menține impredictibilitatea asupra formulelor finale ale summitului NATO de la Ankara, anunțând nemulțumirea și dezamăgirea față de aliații europeni în legătură cu operațiunea din Iran și lăsând în spatele cortinei chiar amenințarea privind părăsirea NATO. După ministeriala afacerilor Externe în care Secretarul American de Stat, Marco Rubio a amenințat cu discuția tranșantă cu liderii de stat și guverne la Ankara, pregătită de președintele Trump, Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a anunțat la ministeriala Apărării revizuirea posturii americane în Europa și retragerea inclusiv a componentelor ce asigurau avantajul strategic, un plus față de Strategia de Apărare a Pentagonului care menționa menținerea umbrelei nucleare și acestor componente critice ale apărării convenționale în Europa. Între timp, secretarul general al NATO, Mark Rutte a vizitat Casa Albă, într-un număr virtuos de balet pentru îmblânzirea lui Donald Trump, în timp ce la Berlin, reuniunea E5 a celor mai puternice state europene anunță formulele declarației finale care să salveze relația transatlantică prin coabitare și evitarea divorțului.
Îmblânzirea lui Trump: baletul Secretarului General Mark Rutte la Casa Albă
Secretarul General al NATO a vizitat miercuri, 24 iunie Biroul Oval din Casa Albă, acolo unde a avut o întâlnire cu președintele Donald Trump de față cu presa și o întâlnire în spatele ușilor închise, în perspectiva summitului NATO de la Ankara, din 7-8 iulie. Rutte, un preferat al președintelui american, a făcut un adevărat tur de forță pentru a-i da argumente lui Donald Trump privind evoluția aliaților europeni, după ce președintele și membrii administrației nu s-au sfiit să își arate frustrarea față de Alianță și să-i amenințe în cuvintele cele mai dure pe aliații europeni. Secretarul general al NATO este cunoscut pentru capacitatea sa de a-l flata și a -l convinge pe Donald Trump în ianuarie, de exemplu, când l-a descurajat să preia Groenlanda pe cale militară sau prin constrângeri economice, arătând că nu există sprijin ca el să dețină insula aparținând Danemarcei, aliat NATO, dar că are tot sprijinul pentru întărirea securității Marelui Nord.
Președintele Trump este un sceptic privind Alianța încă de la primul său mandat, din campania pentru alegerile din 2016. Dacă în primul mandat opțiunea sa de retragere din Alianță a fost blocată de actualul Secretar de Stat, Marco Rubio, printr-o lege în Congres care cere două treimi din voturi pentru o retragere, Trump are multiple mijloace pentru a face legătura transatlantică nefiabilă și inactivă. El a criticat în repetate rânduri partea europeană a Alianței, de la cheltuielile derizorii și protecția asigurată unilateral de către SUA mergând până la amenințarea de a părăsi NATO sau a pedepsi unii membri neacordându-le aplicarea articolului 5 al apărării comune pentru că nu au sprijinit SUA în războiul său împotriva Iranului și nu au permis utilizarea bazelor militare pentru a lansa atacuri asupra Iranului.
Desigur, contra-argumentele europenilor vin din Tratatul propriu zis, care nu are drept preocupare acțiuni în spații terțe, de la lipsa de informare și consultare a aliaților înaintea lansării acțiunii, deși Mark Rutte a insistat pe faptul că e vorba doar despre cazuri izolate și punctuale și pe faptul că Italia a permis unui număr de peste 500 de avioane să decoleze de la bazele sale, fapt nuanțat de către Roma care a susținut că a autorizat doar zboruri tehnice și logistice, în nici un caz unele de atacare directă și sprijin al operațiunii Epic Fury. Pentru multe state operațiunea din Iran e ilegală și dincolo de obiectivele de apărare și descurajare ale Alianței.
Președintele Trump rămâne în continuare nesatisfăcut de nivelul cheltuielilor militare ale europenilor și capacitatea lor de a prelua sarcinile apărării și descurajării pe continent de la SUA, în condițiile în care SUA intenționează să reducă numărul de avioane de luptă cu o treime și la 6 luni dorește să revizuiască desfășurarea trupelor pentru a reduce din nou prezența americană, dacă nu pentru a o retrage substanțial. Rutte a încercat să îl convingă pe Trump că aliații merg spre angajamentul de 5% din PIB pentru Apărare în 2035, a venit cu date și panouri demonstrative acordându-i lui Trump meritul pentru 1,2 triliarde de dolari cheltuieli ale europenilor și canadienilor de la primul mandat și peste 40% investite în industria americană, fapt ce reprezintă peste 200.000 de locuri de muncă. Chiar și mesajul său direct și privat către Trump potrivit căruia Europa va plăti mult a fost reluat de Trump imediat pe rețeaua sa de social media.
Europenii pot proba evoluții în trei domenii: cheltuielile în domeniul apărării, producția industrială în domeniul apărării și ajutorul pentru Ucraina. Toate statele s-au angajat la cheltuielile de apărare, cu Danemarca, Norvegia și Lituania depășind chiar ritmul cheltuielilor de până acum, ba chiar și Luxemburgul intrând în acest efort cu cel mai mare procent de creștere față de anul trecut. SUA e pe ultimul loc la același procent de creștere, deși cheltuielile sale militare le depășesc pe cele ale tuturor aliaților. La producție industrială, Forumul Industriei de Apărare din marja summitului NATO, DSDIF, organizat și acum arată și el preocuparea prin care unele state își dezvoltă industria de apărare proprie, unele diversifică investițiile în terțe state, precum Germania, iar altele fac achiziții de la europeni, americani sau partenerii transpacifici Japonia și Coreea de Sud care pot livra. Chiar și state care nu sunt traditional în domeniu, precum Portugalia, a câștigat enorm prin producătorul de drone TEKEVER.
Cât despre sprijinul pentru Ucraina prin PURL, programul vizând lista de priorități ucrainene de echipamente cumpărate de europeni de la americani, proiectul rămâne în prim plan cu noi finanțări pentru echipamente, training și apărare antiaeriană, în timp ce aliații europeni și cei din Indo – Pacific cresc investițiile în industria de apărare americană, Norvegia fiind lider cu 5,5 miliarde în mai puțin de un an. Acestea sunt angajamente solide care se pot transpune politic în rațiuni și argumente pentru păstrarea intactă a Alianței.
Reuniunea E5 de la Berlin, coabitare în loc de dovorț: adio, dar rămân cu tine, SUA
În ziua în care Mark Rutte se întâlnea la Casa Albă cu Donald Trump, miercuri, 24 iunie, la Berlin avea loc întâlnirea E5 a liderilor celor mai importante puteri militare din Europa, în pregătirea summitului NATO și a discuțiilor privind susținerea garanțiilor de securitate ale Ucrainei și întărirea pilonului european al NATO. După supărarea pe reuniunea în format restrâns E3 – Franța, Germania, Marea Britanie – cu Președintele Zelenski la Londra, formatul E5 care adaugă Italia și Polonia a părut cel mai potrivit pentru a discuta viitorul militar, al apărării și descurajării în Europa, România ratând la limită, alături de Spania, o convocare într-o minilaterală relevantă.
Dacă de obicei reuniunea viza miniștrii apărării, cea de la Berlin a fost la vârf, cu șefi de stat și govern, și a discutat cu precădere retragerea graduală, se speră responsabilă, a Statelor Unite din Europa, într-un ritm conform cu capacitatea europenilor de a prelua apărarea și descurajarea proprie. Formatul se vrea, de asemenea, o continuare a Coaliției de Voință, acolo unde schimbarea din Marea Britanie ridică încă un semn de întrebare asupra continuității angajamentului noului premier laburist pe temele garanțiilor de securitate pentru Ucraina.
Optimismul în materie vine de la schimbarea de atitudine a președintelui Donald Trump în privința Ucrainei, văzută ca din ce în ce mai curajoasă și cu șanse tot mai mari în război, schimbând sensul acestuia, distrugând strategia ruspăă a războiului de uzură și împingând pe optimiști să vadă deja o viitoare victorie prin recuperarea majorității teritoriilor, care nu mai pot fi ținute și administrate de către Rusia. La summitul G7 de la Versailles, două direcții relevante au fost avansate de Trump, spre nemulțumirea Kremlinului: repunerea în vigoare a sancțiunilor împotriva petrolului rus și creșterea presiunii asupra lui Putin pentru a încheia pacea și mai ales autorizarea producției sub licență, la nivel european, a muniției, pieselor de schimb și capabilităților americane cumpărate de europeni, precum Patriot și HIMARS, care să poată fi produse în Europa, în proximitatea Ucrainei.
Cancelarul Friedrich Merz a poziționat Germania drept co-președinte al grupului, condus până de curând de Franța și Marea Britanie, Coaliție de voință ce include terțe state și care are drept obiectiv să ofere garanții de securitate și angajamentele militare ca parte a viitorului acord de pace pentru Ucraina, inclusiv trupe, cu condiția garanțiilor americane din spate. E5 are capabilități militare pe domeniul descurajării nucleare, Franța chiar independente de SUA, capacități de culegere de informații și capabilități de lovire în adâncime, cu precizie. După discuția cu Donald Trump, Secretarul General al NATO, Mark Rutte, s-a alăturat discuției cu cei 5, anunțând și o viitoare reducere a așa-numiților facilitatorilor strategici americani din Europa, respectiv componentele logistice, structurile de comandă, infrastructura care susține proiectarea puterii și puterea de luptă.
Cei șase lideri au discutat modalitatea prin care pilonul european al NATO să înlocuiască gradual capabilitățile militare americane din regiune, convenind să își coordoneze îndeaproape eforturile pentru a rezolva provocările majore de apărare ale Europei, dar și a obține capabilitățile necesare precum arme cu rază lungă de acțiune, apărarea antiaeriană și artificial intelligence. În materie de apărare și securitate, responsabilitatea europeană este primordială, E5 fiind atent la fiecare formulare să mențină varianta pilonului european al NATO și nicidecum ideea unei armate europene separate de Alianță, pentru a nu introduce iritanți suplimentari în relația bilaterală transatlantică.
E5. Declarația comună care prefigurează poziția europeană la summitul NATO
Extrem de relevantă devine, în context, Declarația comună a reuniunii E5 plus Secretarul General al NATO, Mark Rutte, intrat online. După ce a reafirmat cu grijă angajamentul de neclintit pentru securitatea euro-atlantică și legătură transatlantică, recunoscând rolul unic și vital al SUA în Alianță, E5 a subliniat acțiunea comună pentru un summit NATO de succes la Ankara și angajamentul de a construi o Europă puternică într-un NATO puternic, cum e formularea tradițională, prin cooperarea cât se poate de apropiată și acțiuni comune în domeniul industriei de apărare, vizând 5 puncte, un adevărat document de poziție european vizând summitul NATO:
1. Leadership European și împărțirea responsabilității, care presupune angajamentul privind un rol european mai replevant în cadrul NATO, în deplină coordonare cu SUA. A fost salutată implementarea angajamentelor de la Haga privind investițiile în domeniul apărării și întărirea contribuțiilor europene la capabilitățile aliate.
2. Securitatea colectivă, vizând întărirea posturii de apărare și descurajate aliată și creșterea contribuțiilor pentru a crea cadrul de descurajare credibil și semnificativ în privința amenințării directe pe care o reprezintă Rusia, dar și amenințarea terorismului la adresa securității transatlantice.
3. Cooperarea în industria de apărare, unde angajamentul este pentru oferirea capabilităților de care are nevoie NATO pentru a fi pregătită în caz de război, dar și pentru apărare și descurajare, în viteză, la scara și valoarea necesare. Accentul este pus pe apărarea anti-aeriană, sisteme fără pilot, artificial intelligence și rachete cu rază lungă de acțiune, dar și capabilități de lovire cu precizie în adâncime, o componentă despre care SUA pare să fie în curs de a o retrage din Europa. Liderii s-au angajat să adopte mecanisme suplimentare de finanțare a cercetării și a tehnologiei de vârf.
4. Sprijin pentru Ucraina: Liderii se angajează să sprijine apărarea Ucrainei împotriva agresiunii ruse prin sancțiuni, presiune economică, sprijin pentru reziliența sectorului energetic al Ucrainei pe lângă armament și training. De asemenea vor fi intensificate cooperările cu Ucraina prin inițiativele NATO JATEC-centrul military comun NATO-Ucraina din Polonia pentru lecții învățate și NSATU-comandamentul comun din Germania care decide training comun, pregatire, asistență și ajutor pentru Ucraina, și prin accentuarea parteneriatului NATO-Ucraina prin recunoașterea contribuției vitale a Ucrainei la securitatea euro-atlantică. Liderii susțin pacea justă și durabilă prin dialog direct Rusia-Ucraina, cu mediare americană și europeană.
5. Nu putea lipsi aici angajamentul pe Iran: Liderii au salutat Memorandumul de înțelegere SUA-Iran, au salutat contribuția președintelui Trump și oportunitatea de a restabili stabilitatea regională și a economiei globale, insistând asupra faptului că Iranul nu trebuie să aibă vreodată arma nucleară și că e importantă libertateea de navigație necondiționată și nerestricționată în Strâmtoarea Hormuz. E5 a confirmat participarea la Misiunea Militară Multinațională condusă de Franța și Marea Britanie imediat ce condițiile vor fi îndeplinite, potrivit cerințelor constituționale ale statelor europene, într-o misiune de reasigurare a navigației comerciale și redeschidere a strâmtorii, inclusiv prin verificarea deminării.
Perspectiva Declarației finale a Summitului NATO: scurtă, concretă, cu angajamente strict europene și sprijin politic pentru Trump în alegeri
Summitul NATO de la Ankara are multiple valori de întrebuințare, dar în prezența situație de tensiuni transatlantice, principala preocupare este angajarea SUA și a lui Donald Trump inclusiv oferindu-i argumente pe care să le utilizeze în campania electorală mid-term din noiembrie. Aliații vizează cu precădere evaluarea angajamentelor de la Haga privind cheltuielile militare și angajarea privind noi contracte de armament și producție comună. Dar așteptările europenilor vizează și menționarea și semnarea angajamentului vizând respectarea articolului 5 din Tratat, supus multiplelor relativizări și amenințări, în timp ce va fi reafirmată postura Rusiei drept principală amenințare pe termen lung la adresa statelor membre NATO și a Alianței în sine.
Ca în mai toți anii administrației Trump 1 și în cazul Declarației finale de anul trecut, de la Haga, documentul va fi scurt și concis, condensat, iar ambasadorii NATO lucrează la Declarație ale cărei puncte și formulări finale vor fi asumate în ultimul moment, urmând ca Declarația să fie semnată chiar la Ankara de cele 32 de state membre, la nivelul șefilor de state și guverne. Nu este încă clară formularea și numărul asociat noilor contracte de armament, dar care vor reîmpacheta angajamente făcute anterior summitului, accentul fiind pe producția industriei de apărare, un subiect unificator pentru toți aliații, care să acopere diferențele de abordare din interiorul Alianței pe terțe teme. Obiectivul este creșterea producției aliate de armament, precum și schimbarea tendințelor industriei militare europene de la arme cu valoare ridicată la producerea de masă, rapidă, a capabilităților. De asemenea, Mark Rutte contează pe promisiunea unor noi afaceri în beneficiul SUA, cu argumente economice bune pentru Trump.
Rutte a susținut la Casa Albă, cu planșele sale răsfirate în fața presei și a lui Donald Trump, că aliații europeni și Canada au investit 139 miliarde mai mult în apărarea lor în 2025 față de 2024 și au căzut de acord pentru 2026 să amplifice procentual și mai mult aceste investiții, răspunzând angajamentului de a ajunge la 3,5% din PIB în 2035 și 1,5% componente de mobilitate militară și cu dublă utilizare. În plus, aliații NATO se angajează în sprijinul militar pentru Ucraina la 70 miliarde de dolari și o sumă cel puțin identică anul viitor, fără ca SUA să aibă aici vreo contribuție financiară. Sprijinul pentru Ucraina ar putea fi punctul cel mai sensibil al negocierilor, dar acestea par să meargă bine până în prezent, fără mari probleme pentru moment.
Dacă la nivelul relației transatlantice era cunoscută prevederea privind împărțirea responsabilității, burden sharing, de această dată, la summit, este de așteptat ca SUA să insiste în introducerea conceptului de burden shifting, deci schimbarea deplină a responsabilității pentru apărarea și securitatea Europei de la SUA la aliații europeni. Și acest concept pare că va fi central în documentul final al summitului. Mișcarea, dublată de revizuirea posturii forței a SUA în Europa, la 6 luni după summit, reproduce o mișcare așteptată și anunțată chiar de administrația Biden pentru 2027, dar antrenează și probleme majore pentru NATO, odată ce acum există o deferență deosebită pentru SUA și președintele Trump, dar în 3-5 ani, când raportul de forțe va fi compensat, marea tensiune va fi a asumării depline de către europeni a responsabilității, în timp ce SUA va avea tot mai puține pârghii și influență pe continent.
Capabilitățile de lovire în adâncime și Iranul: disputele de la Ankara pentru declarația finală a summitului
Până atunci, Pete Hegseth a anunțat la ministeriala Apărării de săptămâna trecută că va aloca mai puține avioane, submarine, drone și alte capabilități pe care NATO le poate utiliza în caz de război pentru Europa, în timp ce europenii vor asuma, chiar în declarația finală, investiții pentru capabilități de lovire în adâncime, sisteme de apărare anti-aeriană și drone. O temă spinoasă rămâne cea a capabilităților de lovire în adâncime, rachete cu rază lungă capabile să lovească inamicul în spatele liniei frontului.
În această materie, SUA nu dorește să lase europenii să dezvolte asemenea capabilități care desurajează Rusia, pe motiv că ar putea determina Rusia să simtă o escaladare în această schimbare, în condițiile în care SUA a retras asemenea capabilități din Europa și a blocat transferul de rachete Tomahawk către Germania. Pe de altă parte, Europa nu poate rămâne fără această formă de descurajare, mai ales în lipsa unor capabilități nucleare echilirând Rusia, deci are nevoie de descurajarea privind loviturile în adâncime, care s-au dovedit extrem de importante în războiuld e agresiune al Rusiei în Ucraina, acolo unde Ucraina a echilibrat situația de pe front.
Cât despre celălalt element de contencios serios SUA-Europa, Iranul, SUA vine cu nemulțumirile și reproșurile privind lipsa ajutorului european, cu cele două dimensiuni, lipsa sprijinului armatelor europene și blocarea utilizării bazelor din Europa în pregătirea, planificarea și derularea atacului. Dar și europenii au nemulțumiri legate de situația strâmtorii Hormuz, deschiderea sa liberă pentru traficul internațional, iar acest subiect ar putea fi central la Ankara. Textul menționează, ca-n comunicatul comun al E5, că Iranul nu ar trebui să donândească arma nucleară vreodată și că trebuie să respecte libertatea de navigație pe artera comercială critică din Golf. Iranul a profitat deja de dispută și de afirmațiile publice ale lui Rutte privind sprijinul european pentru a acuza NATO de implicare în “războiul ilegal” israeliano-american, declanșat la 28 februarie împotriva sa.
“Nu aveam nevoie de nici un ajutor. I-am demolat literalmente din prima săptămână”, a declarat Trump. “Dar ar fi fost frumos să fi spus că doresc să ne ajute. Nici nu aveam nevoie, dar ar fi fost frumos să fi spus asta”, a mai adăugat președintele american. Președintele SUA a amenințat chiar cu retragerea din alianța transatlantică și a discutat tema cu Mark Rutte la Casa Albă în spatele ușilor închise, de unde formulările atente din Declarația finală a Summitului E5 de la Berlin, imediat după. Ca și pregătirile de coabitare și evitarea divorțului prin propunerile europene către Trump pe Iran.
Nicio armată europeană nu s-a angajat în războiul împotriva Iranului, dar au existat ajutoare în multiple moduri, incrusiv prin rolul central jucat de bazele americane din Europa în acest război. Potrivit lui Rutte, Italia a autorizat peste 500 de zboruri, România a deviat traficul civil pentru a permite realimentarea americană, în timp ce între 4 și 5000 de avioane americane au decolat de pe bazele europene în cele 6 săptămâni cât au durat confruntările. Rutte consideră că au fost doar cazuri izolate de blocare a accesului american la bazele militare, așa cum și europenii au fost prinși pe picior greșit, nefiind consultați în privința acțiunii militare din timp. Europenii sunt alături de americani, se pregătesc de misiunea de stabilizare și reasigurare de după, au capabilități în regiune și le pot desfășura în condițiile potrivite. Deci și în acest caz o înțelegere finală ar putea fi atinsă și Alianța să poată merge înainte.
