Katalin Karikó și Drew Weissman sunt laureații Premierului Nobel pentru medicină din acest an, distincția fiindu-le acordată pentru ”descoperirile lor despre modificările bazei de nucleotide care au permis dezvoltarea unor vaccinuri cu ARN mesager eficiente împotriva COVID-19”, informează Agerpres.
Conform unui comunicat al Institutului Karolinska, ”descoperirile celor doi laureați ai premiului Nobel au fost esențiale pentru dezvoltarea unor vaccinuri ARNm eficiente împotriva COVID-19 în timpul pandemiei care a început la începutul anului 2020”.
”Prin descoperirile lor revoluționare, care au schimbat în mod fundamental înțelegerea noastră despre modul în care ARNm interacționează cu sistemul nostru imunitar, laureații au contribuit la ritmul fără precedent de dezvoltare a vaccinurilor în timpul uneia dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății umane din epoca modernă”, este precizat în comunicatul mai sus amintit.
Vaccinurile înainte de pandemie
Vaccinarea stimulează formarea unui răspuns imunitar la un anumit agent patogen. Acest lucru oferă organismului un avantaj în lupta împotriva bolii în cazul unei expuneri ulterioare. Vaccinurile bazate pe virusuri inactivate sau slăbite sunt disponibile de mult timp, exemplu stând vaccinurile împotriva poliomielitei, rujeolei și febrei galbene. În 1951, Max Theiler a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină pentru dezvoltarea vaccinului împotriva febrei galbene.
Datorită progreselor înregistrate în biologia moleculară în ultimele decenii, au fost dezvoltate vaccinuri bazate pe componente virale individuale, mai degrabă decât pe virusuri întregi. Părți ale codului genetic viral, care de obicei codifică proteine care se găsesc la suprafața virusului, sunt folosite pentru a produce proteine care stimulează formarea de anticorpi care blochează virusul. Exemple sunt vaccinurile împotriva virusului hepatitei B și a papilomavirusului uman.
Alternativ, părți din codul genetic viral pot fi transferate pe un virus purtător inofensiv. Această metodă este utilizată în vaccinurile împotriva virusului Ebola. Atunci când vaccinurile vectoriale sunt injectate, proteina virală selectată este produsă în celulele noastre, stimulând un răspuns imunitar împotriva virusului vizat.
Producerea de vaccinuri pe bază de virusuri întregi, proteine și vectori necesită o cultură celulară la scară largă. Acest proces, care necesită multe resurse, limitează posibilitățile de producere rapidă a vaccinurilor ca răspuns la epidemii și pandemii. Prin urmare, cercetătorii au încercat de mult timp să dezvolte tehnologii independente de cultura celulară, dar acest lucru s-a dovedit a fi o provocare.
Biochimista maghiară Katalin Karikó s-a dedicat dezvoltării unor metode de utilizare a ARNm în scopuri terapeutice. La începutul anilor 1990, când era profesor asistent la Universitatea din Pennsylvania, a rămas fidelă viziunii sale de a utiliza ARNm în scop terapeutic, în ciuda dificultăților întâmpinate în a convinge finanțatorii cercetării de importanța proiectului său.
Noul său coleg, imunologul Drew Weissman, era interesat de celulele dendritice, care au funcții importante în supravegherea imunitară și în activarea răspunsurilor imune induse de vaccinuri. Stimulată de idei noi, între cei doi s-a dezvoltat o colaborare fructuoasă, axată pe modul în care diferite tipuri de ARN interacționează cu sistemul imunitar.
Cine sunt laureații?
Katalin Karikó s-a născut în 1955 în Szolnok, Ungaria. Și-a obținut doctoratul la Universitatea din Szeged în 1982 și a desfășurat cercetări postdoctorale la Academia Maghiară de Științe din Szeged până în 1985. Apoi a efectuat cercetări postdoctorale la Universitatea Temple din Philadelphia și la Universitatea de Științe ale Sănătății din Bethesda. În 1989, a fost numită profesor asistent la Universitatea din Pennsylvania, unde a rămas până în 2013. După aceea, a devenit vicepreședinte și, ulterior, vicepreședinte senior la BioNTech RNA Pharmaceuticals. Din 2021, este profesor la Universitatea din Szeged și profesor adjunct la Școala de Medicină Perelman de la Universitatea din Pennsylvania.
Drew Weissman s-a născut în 1959 în Lexington, Massachusetts, SUA. Și-a primit diplomele de doctor în medicină de la Universitatea din Boston în 1987. Și-a făcut pregătirea clinică la Beth Israel Deaconess Medical Center din cadrul Harvard Medical School și a efectuat cercetări postdoctorale la National Institutes of Health. În 1997, Weissman și-a înființat grupul de cercetare la Școala de Medicină Perelman de la Universitatea din Pennsylvania.
