Connect with us

INTERNAȚIONAL

Politica bugetară a UE: consens sau dezechilibru?

Published

on

Politica bugetară a Uniunii Europene a fost de-a lungul timpului cel mai bine reglementată și implementată la nivel european, în mare parte și datorită proeminenței pilonului economic și importanței dezvoltării sale pentru progresul general al celorlalte politici. În plină criză economică, Uniunea Europeană se confruntă și cu diferențe de viziune privitoare la modalitatea de gestionare a resurselor economice existente. Un exemplu în acest sens este constituit de măsura UE de a contura un plan de buget fără contribuția Marii Britaniei, unul dintre actorii internaționali care nu au lipsit din procesul decizional la nivelul Uniunii. Decizia excluderii Marii Britanii a fost luată din cauza pretențiilor pe care aceasta le-ar fi avut cu privire la planul bugetar, pretenții care din punctul de vedere al celorlalte 26 de state membre nu sunt fezabile și, cu atât mai puțin, legale. Uniunea trece în decursul acestor zile printr-un nou test de coeziune și solidaritate, din nou provocat de rațiuni economice.

Desigur, politica bugetară se referă la un domeniu sensibil al cooperării dintre statele membre și din această cauză a fost și motivul unor disensiuni între acestea. Consensul este greu de regăsit într-un mediu în care interesele nu mai corespund, iar valorile comune își pierd din contur. Planul bugetar al Uniunii Europene are la bază câteva principii de bază care asigură eficiența măsurilor luate în plan economic de către statele membre. Printre acestea se numără: unitatea, caracterul anual, echilibrul, universalitatea și caracterul specific [1]. Aceste principii relevă și obiectivele Uniunii cu privire la politica bugetară. Toate cheltuielile și câștigurile trebuie incluse într-un plan de buget unic, trebuie să fie monitorizate în fiecare an, câștigurile trebuie să fie cel puțin egale cu cheltuielile, planul de buget să fie unul general, vast și să aibă în vedere cât mai multe aspecte și pentru fiecare cheltuială trebuie să existe un obiectiv specific. În ultima vreme, disproporționalitatea dintre cheltuielile și resursele Uniunii a fost unul dintre motivele discuțiilor aprinse dintre liderii europeni. Economiile drastic slăbite ale Greciei, Spaniei, Portugaliei au pus la grea încercare cooperarea în cadrul Uniunii.  Unele state s-au poziționat de o parte a baricadei, susținând statele în cauză (Germania, de exemplu), iar altele, precum Finlanda denotând mai degrabă euroscepticism prin referirile cu privire la prăbușirea zonei euro. Cheltuielile Uniunii au crescut considerabil și din cauza extinderii zonelor sale de acțiune atât la nivel intern, cât și la nivel extern.

Marea Britanie este în favoarea tăierii cheltuielilor tocmai pentru a readuce echilibrul Uniunii, prin administrarea mult mai strictă a bugetului Uniunii și alocarea mult mai eficientă a resurselor economice.

Prim ministrul David Cameron și-a exprimat dorința pentru creerea unui plan de buget mai “disciplinat” care să prevadă tăierea cheltuielilor și o oarecare rigoare economică [2]. Luând în considerare și faptul că Marea Britanie este unul dintre cele mai puternice state din Uniune, care, însă, nu face parte din zona euro, poziția acesteia față de planul de buget realizat de către cei 26 de membri este una firească. Marea Britanie își protejează interesele individuale, cu precădere propriile investiții direcționate către bugetul UE.  Exemplul îl constituie eforturile investite în lobby-ul intens realizat pentru a reduce cheltuielile în cadrul Politicii Agricole Comune (PAC). Nu este un secret că Marea Britanie nu a fost un susținător al PAC și că a încercat de-a lungul timpului să limiteze cât de mult aceste cheltuieli. În planul de buget pentru 2014 – 2020, investițiile în PAC sunt încurajate în continuare, aspect care nemulțumește Marea Britanie cu atât mai mult.

În cadrul summit-ului din data de 22 noiembrie s-au accentuat disensiunile dintre cele două tabere. Alături de Marea Britanie s-au aflat Danemarca, Suedia și Olanda, iar Germania și-a exprimat suportul, însă nu la fel de vehement. Discuțiile au fost aprinse, iar Mario Monti, prim-ministrul Italiei a caracterizat intervențiile lui David Cameron ca fiind lipsite de coerență si având o latură demagogică [3]. Summit-ul nu și-a atins obiectivele și a adâncit discrepanțele dintre viziunile statelor membre cu privire la buget. Situația financiară a Uniunii afectează cooperarea pe alte paliere și pare a fi greu de rezolvat în condițiile în care discursurile politice ale liderilor nu se dovedesc a fi constructive. Planul bugetar pentru perioada 2014 – 2020 ar trebui să valorifice punctele de vedere ale tuturor statelor membre, să fie raportat la realitatea actuală și să asigure dezvoltare și eficiență economică în termeni de cheltuieli și acumulare de resurse. În funcție de structura acestuia, se poate anticipa redresarea economiei europene. Ideea pe care David Cameron încearcă să o inducă și celorlalți membri ai Uniunii este că luând în considerare situația financiară europeană din acest moment trebuie să fie punctul de pornire al realizării planului de buget, iar acesta trebuie să fie unul realist, adaptat la urmările și specificul crizei financiare. Marea Britanie își gestionează foarte bine investițiile, iar pierderile din ultimul timp nu sunt deloc pe placul liderilor britanici. Rămâne de văzut în ce măsură vor adera și alte state, precum Germania și Franța la punctul de vedere al acestora și dacă își vor asuma un rol mai precaut în economia europeană viitoare, mai degrabă decât unul îndrăzneț.

Planul bugetar afectează România semnificativ întrucât ar presupune o reducere cu opt miliarde de euro a fondurilor trimise de la Bruxelles. Această măsură este cauzată de gradul extrem de limitat de absorbție a fondurilor europene (14,8%), cel mai mic dintre statele membre ale Uniunii [4]. România face parte dintre statele care solicită păstrarea limitelor actuale ale bugetului, depinzând de aceste fonduri deși, în mod paradoxal, acestea nu sunt absorbite în scopul dezvoltării interne. De comunicarea dintre statele membre depinde atingerea acelui “consens rezonabil” pe care îl susține Germania. Eforturi trebuie făcute în principal de statele care beneficiază cel mai mult de aceste fonduri. De ele depinde restabilirea echilibrului bugetar, de gestionarea acestor resurse primite de la Uniune pentru ca rezultatele generale să fie pozitive pentru evoluția economică europeană.

 

[1] Simon Hix, „Expenditure Policies”, în The Political System of the European Union, Palgrave Macmillan: 2005, p. 276;

[2]Joshua Chaffin, George Parker, „EU makes budget plans without UK”, Financial Times, 19 Noiembrie 2012, http://www.ft.com/intl/cms/s/0/0927ada8-3196-11e2-b68b-00144feabdc0.html#axzz2E7lwsGWj;

[3] „Cameron says EU must join the real world”, 23 Noiembrie 2012, www.theguardian.co.uk;

[4] Elena Dumitru, „Ceartă pe bugetul UE. Ce poziții au celelalte state și ce este în joc pentru România”, 17 noiembrie 2012, http://adevarul.ro/international/europa/cearta-bugetul-ue-pozitii-celelalte-state-joc-romania-1_50ae20d17c42d5a66399ebc2/index.html;

 

Articolul face parte din ultimul număr din 2012 al buletinului Politica sub lupa CEPE, disponibil aici.

Autor: Monalisa GIUGLEA, Center for European Policy Evaluation
Foto: wikipedia

INTERNAȚIONAL

Președintele Klaus Iohannis, alături de regii Belgiei, Spaniei și Olandei la ceremonia de întronare a noului împărat al Japoniei, cea mai veche monarhie ereditară din lume

Published

on

Noul împărat al Japoniei Naruhito şi împărăteasa Masako vor urca pe Tronul Crizantemei oficial marţi, în cadrul unei ceremonii care se va desfășura la Palatul Imperial din Tokyo și la care vor participa peste 2.500 de personalități japoneze și reprezentanți ai statelor străine, între care regii Belgiei, Spaniei și Olandei, dar și președintele României, Klaus Iohannis.

Japonia, cea mai veche monarhie ereditară din lume ce datează din anul 600 î.Hr., are un nou monarh după ce, la 1 mai 2019, prințul Naruhito a devenit cel de-al 126-lea împărat al Japoniei, în urma abdicării tatălui său, acum împăratul emerit Akihito.

Ceremonia de întronare de marţi va reprezenta şi transferul oficial către perioada domniei împăratului Naruhito, intitulată Era Reiwa (“de aleasă armonie”), care succede Erei Heisei (1989 – 2019), asociată perioadei de domnie a împăratului emerit Akihito.

La șase luni după ce japonezii au asistat la prima abdicare a unui împărat nipon în ultimii 200 de ani, ei vor fi martori la proclamarea urcării pe tron a noului lor împărat, în vârstă de numai 59 de ani. Reuters relatează că împăratul Naruhito și împărăteasa Masako sunt primul cuplu imperial al Japoniei cu studii universitare, vorbitori de limbi străine şi cu o experienţă îndelungată a vieţii în străinătate.

Proclamarea se va desfăşura marţi, începând cu ora locală 13:00 (ora 07:00 în România), în Sala Pinilor (Matsu no ma), cea mai elegantă din Palatul Imperial din Tokyo, în prezenţa unui grup restrâns de doar 30 de persoane, ceilalţi invitaţi rămânând în sălile anexe, informează Agerpres, citând AFP.


Cum se desfășoară ceremonia?

Ceremonia va dura în total 30 de minute, se va desfăşura în baza unei coregrafii stabilite la milimetru şi fără nicio instrucţiune verbală, fiind însoţită doar de ritmurile date de tobe şi de gonguri.

Mai întâi, împăratul trebuie să urce, în sens propriu, pe tronul ţării, denumit Takamikura, o înaltă structură octogonală, cu bogate decoraţiuni aurii şi negre, plasată pe o estradă şi drapată cu perdele violet. În interior se află un jilţ pe care suveranul nipon nu se va aşeza însă în niciun moment al acestui ceremonial.

Imediat alături se va afla tronul împărătesei Masako, de dimensiuni puţin mai mici.

În timp ce va sta în picioare pe acea estradă, împăratul îşi va proclama urcarea pe tron şi va primi apoi felicitări din partea prim-ministrului ţării.

Shinzo Abe va striga de trei ori “banzai” (“10.000 de ani”, urare echivalentă cu tradiţionalul “trăiască împăratul!”), ridicându-şi de fiecare dată braţele în aer.

Invitaţii vor trebui la rândul lor să repete acel cuvânt, cu excepţia oaspeţilor străini, care sunt scutiţi de această sarcină.

România, între cele 194 de state reprezentate la Tokyo. La ceremonie participă monarhi occidentali, șefi de state și reprezentanți ai guvernelor Chinei și Statelor Unite

Potrivit Reuters și Japan Times, reprezentanți din 194 de state se află marți la Tokyo.

Printre personalitățile importante ale lumii care vor lua parte la ceremonia de întronare a împăratului Japoniei se află regele Willem-Alexander al Olandei și soția, regina Maxima, regele Philippe al Belgiei și soția sa, regina Mathilde, precum și regele Felipe al VI al Spaniei și soția sa, regina Letitia.

Nu va lipsi nici prințul Charles al Marii Britanii, care alături de prințesa Diana a fost prezent și la ceremonia de întronare a împăratului Akihito.

Printre invitați se află și secretarul pentru transport al SUA, Elaine Chao, vicepreședintele chinez Wang Qishan sau prim-ministrul din Coreea de Sud, Lee Nak-yon.

Vor mai participa, de asemenea, președintele Braziliei, Jair Bolsonaro, președintele Finlandei, Sauli Niinisto, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, precum și Aung San Suu Kyi, liderul statului Myanmar și câștigătoare a Premiului Nobel pentru Pace și a Premiului Saharov pentru libertatea de gândire. 

Între cele 194 de țări este reprezentată și România, prin președintele Klaus Iohannis. Șeful statului a început vizita în Japonia încă de luni, având o întrevedere bilaterală cu prim-ministrul nipon Shinzo Abe, ocazie cu care cei doi înalți demnitari au anunțat că Parteneriatul Strategic dintre România și Japonia va fi lansat în anul 2021, la împlinirea a 100 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice între cele doi țări.

Toți liderii prezenți, inclusiv președintele Klaus Iohannis, vor participa la finalul zilei de marți la Banchetul Imperial organizat cu ocazia ceremoniei de întronare.

Continue Reading

INTERNAȚIONAL

Marea Britanie, tot mai aproape de amânarea ieșirii din UE: Președintele Camerei Comunelor a respins un nou vot asupra acordului pentru Brexit al lui Boris Johnson

Published

on

© UK Parliament/ Facebook

Președintele Camerei Comunelor din Marea Britanie, John Bercow, a respins introducerea pe ordinea de zi a plenului de luni un vot pentru acordul privind Brexit, relatează The Guardian.

El a argumentat că Parlamentul s-a pronunțat deja asupra subiectului în ședința de sâmbătă, când parlamentarii britanici au decis, într-o sesiune extraordinară, să amâne votul pentru acordul Brexit până când legislația de implementare a acestuia va fi adoptată.

”Decizia mea este că moțiunea nu va fi dezbătută astăzi, întrucât ar fi repetitiv și dezordonat să facem asta” a spus Bercow.

Premierul britanic Boris Johnson era așteptat să încerce să forțeze un vot săptămâna aceasta în Camera Comunelor privind acordul de retragere din UE, în condițiile în care, obligat de lege, Boris Johnson a trimis sâmbătă noaptea scrisoarea în care solicită prelungirea termenului pentru Brexit dincolo de data de 31 octombrie 2019, cu trei luni, până la 31 ianuarie 2020, iar președintele Consiliului European, Donald Tusk, a transmis că va începe consultările cu liderii UE. Șeful guvernului de la Londra a trimis documentul nesemnat, într-un gest politic menit să arate că această cerere de prelungire nu reprezintă opțiunea sa, ci voința Parlamentului. Scrisoarea a fost dublată de o altă scrisoare, aceasta fiind semnată de Johnson, în care premierul britanic arată că săptămâna aceasta va face tot posibilul pentru aprobarea acordului care să permită ieșirea Marii Britanii din UE la 31 octombrie 2019. În paralel, guvernul britanic a declanșat ”Operațiunea Yellowhammer”, numele de cod dat pregătirilor instituționale la Londra pentru o retragere fără acord din UE.

Pe de altă parte, grupul Parlamentului European pentru coordonarea Brexit, condus de Guy Verhofstadt, a confirmat luni că Parlamentul European nu va vota asupra acordului de retragere a Marii Britanii din UE până când Parlamentul britanic nu îl va aproba.

 

De altfel, duminică, ambasadorii statelor membre ale Uniunii Europene au luat notă de cele trei scrisori trimise de prim-ministrul britanic Boris Johnson și au decis să continue procedurile de ratificare a acordul privind Brexit.

Totodată, surse europene au precizat că ”decizia UE privind pașii următori se va lua după clarificarea situației în Parlamentul britanic”.

Acordul la care au ajuns UE și guvernul lui Boris Johnson, aprobat de Consiliul European joia fost modificat într-o proporție scăzută față de precedentele sale forme, însă noua înțelegere înlătură mecanismul de backstop (plasa de siguranță).

Acordul convenit între Londra şi Bruxelles prevede că Irlanda de Nord va fi de facto în interiorul vamal britanic, însă de jure va rămâne aliniată anumitor norme ale pieţei unice europene, pentru a se evita reapariţia unei frontiere între Irlanda şi Irlanda de Nord şi a menţine Acordul de pace din Vinerea Mare. Majoritatea celorlalte prevederi ale acordului – drepturile cetățenilor, angajamentele financiare ale Regatului Unit și perioada de tranziție – au rămas în termenii negociați anterior.

Continue Reading

NATO

Secretarul general al NATO asigură Macedonia de Nord că aderarea sa la Alianța Nord-Atlantică ”este pe calea cea bună”

Published

on

© Zoran Zaev/ Facebook

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat luni că l-a asigurat pe prim-ministrul Macedoniei de Nord, Zoran Zaev, că procesul de aderare a ţării sale la Alianţa Nord-Atlantică se află pe calea cea bună.

Într-o postare pe Twitter, Stoltenberg a precizat că i-a telefonat premierului Zaev ”pentru a reafirma angajamentul NATO faţă de aderarea Macedoniei de Nord”, menţionând că ”procesul de ratificare se află pe calea cea bună”.

”Aştept cu nerăbdare ca Macedonia de Nord să se alăture Alianţei noastre în curând”, a adăugat secretarul general.

Discuţia telefonică a avut loc după ce liderii Uniunii Europene au respins, la summitul de la Bruxelles de săptămâna trecută, deschiderea negocierilor de aderare cu Skopje, din cauza opoziţiei Franţei, Danemarcei şi Olandei.

Sâmbătă, premierul Zaev a cerut organizarea de alegeri anticipate și a calificat eşecul liderilor UE de a conveni asupra lansării negocierilor de aderare cu ţara sa drept “o mare nedreptate” şi “o mare greşeală istorică”.

Aceleași poziții le-au adoptat și liderii în exercițiu ai Consiliului European și Comisiei Europene.

Blocarea unei astfel de decizii vine în contextul în care Macedonia de Nord a depus eforturi enorme pentru a primi undă verde, incluzând aici istoricul acord de la Prespa semnat de guvernele de la Skopje și Atena privind schimbarea denumirii acestei țări, o decizie care a favorizat deja începerea negocierilor de aderare a Macedoniei de Nord la NATO, proces așteptat să se încheie în primăvara anului 2020.

Citiți și NATO se extinde din nou: La Bruxelles, țările aliate au semnat protocolul de aderare cu Macedonia de Nord, care urmează să devină al 30-lea stat membru al Alianței Nord-Atlantice

DPA notează că 20 din cele 29 de state membre au ratificat până acum protocolul de aderare, iar Macedonia de Nord ar putea fi invitată să adere cu ocazia summitului NATO ce va avea loc la începutul lunii decembrie la Londra.

Continue Reading

Facebook

Advertisement
Advertisement

Trending