Pentru a avansa în tranziția către zero emisii nete, țările trebuie să accelereze acțiunile pentru îndeplinirea obiectivelor climatice, este îndemnul lansat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică în cel mai recent raport intitulat ”Stabilirea prețului emisiilor de gaze cu efect de seră 2024: Pregătirea pentru reducerea emisiilor”.

În documentul amintit mai sus, OCDE analizează modul în care instrumentele explicite de stabilire a prețului de stabilire a prețului carbonului, precum și taxele și subvențiile specifice pentru utilizarea energiei au evoluat între 2021 și 2023 în 79 de țări, acoperind aproximativ 82% din emisiile globale de gaze cu efect de seră (GES).

”Atingerea obiectivelor privind contribuțiile stabilite la nivel național (NDC) pentru 2030, precum și atingerea vârfului de utilizare a combustibililor fosili și a emisiilor de gaze cu efect de seră, necesită reducerea decalajului de punere în aplicare a politicilor climatice actuale. În acest context, deși progresele înregistrate în ceea ce privește stabilirea prețului carbonului și transformarea impozitării energiei au încetinit sau chiar au regresat pe fondul crizei energetice mondiale, o serie de jurisdicții se pregătesc în prezent pentru avansarea stabilirii prețului carbonului în vederea atingerii obiectivelor lor climatice”, semnalează OCDE în document.

Acest raport se concentrează pe sistemele de comercializare a certificatelor de emisii (ETS), taxele pe carbon, accizele pe combustibil și electricitate, precum și subvențiile care reduc prețurile înainte de impozitare ale emisiilor sau ale produselor energetice. Ratele de impozitare pentru această ediție reflectă ratele aplicabile la 1 aprilie 2023, în timp ce sistemele de comercializare a certificatelor de emisii puse în aplicare până în 2023 sunt, de asemenea, incluse.

”Deși aceste instrumente reprezintă un subset important de instrumente cu implicații importante asupra rezultatelor în materie de emisii, guvernele adoptă diverse abordări pentru a-și atinge obiectivele climatice”, observă OCDE.

La prima vedere, OCDE constată că dinamica prețurilor la carbon și a impozitării energiei pare să fi stagnat din 2021.

”Deși unele țări au introdus noi instrumente de stabilire a prețului carbonului, iar altele au extins sau au înăsprit plafoanele de emisii, progresele generale privind extinderea domeniului de acoperire a emisiilor au încetinit. Acest lucru se datorează faptului că o mare parte din emisii sunt deja acoperite de economiile majore, precum și efectelor de durată ale răspunsului la șocul crizei energetice mondiale din 2022. Criza energetică a determinat țările să sporească măsurile de sprijin, inclusiv prin reduceri ale ratelor sau scutiri de taxe pe energie, subvenții și amânarea sau anularea progreselor planificate în ceea ce privește stabilirea prețurilor la carbon și energie”, consemnează raportul.

Deși aceste reduceri ale tarifelor globale pentru carbon domină rezultatele, OCDE observă la o analiză mai amănunțită că ”acestea sunt concentrate în stabilirea implicită a prețului carbonului, cum ar fi accizele pe combustibil, în timp ce stabilirea explicită a prețului carbonului prin ETS și taxele pe carbon a înregistrat creșteri modeste”.

Între timp, economiile introduc ”noi instrumente de stabilire a prețului carbonului și le extind pe cele existente”, acordând atenție ”efectelor internaționale ale asimetriilor transfrontaliere și introduc sau iau în considerare introducerea unor instrumente precum ajustările transfrontaliere ale emisiilor de carbon și subvențiile pentru investiții în tehnologii cu emisii reduse, ca parte a planurilor de atingere a obiectivelor climatice care se apropie cu pași repezi de 2030”.

Pe acest fond, ”se înregistrează progrese prin extinderea includerii altor industrii în sistemele de tarifare a emisiilor de dioxid de carbon. În cele din urmă, guvernele iau în considerare acceptabilitatea publică a politicilor de atenuare, cum ar fi stabilirea prețului carbonului, inclusiv prin utilizarea veniturilor și strategii de deplasare a bazei de impozitare”, mai este precizat în document.

Raportul mai constată că:

• În general, ponderea emisiilor acoperite de un preț explicit al carbonului și de accizele pe combustibili în 2023 a rămas neschimbată în comparație cu ponderea emisiilor acoperite în 2021. Aproximativ 42% din emisiile de GES din cele 79 de țări vizate în acest raport fac obiectul unui impact pozitiv. Rata efectivă netă a carbonului (Net ECR), care ține cont de taxele pe carbon, sistemele de comercializare a emisiilor, accizele pe combustibil și fosile subvenții pentru combustibil. Aproximativ 27% din emisiile de GES în 2023 sunt acoperite de prețuri explicite ale carbonului – ETS, taxă pe carbon sau ambele – în timp ce ponderea acoperită de accizele pe combustibil, o formă implicită de preț al carbonului, este mai mică la 23%.
• Modificarea tarifelor a fost mixtă. În general, ECR net mediu a scăzut la 14,0 EUR/tCO2e în 2023 de la 17,9 EUR/tCO2e în 2021. Prețurile explicite ale carbonului au crescut, reflectând în principal creșterea prețului mediu al permiselor ETS și creșteri modeste ale taxei pe carbon. Prețurile implicite ale carbonului sub formă de accize pe combustibil rămân cel mai puternic semnal de preț, în ciuda scăderii față de nivelurile din 2021. Aceasta a fost însoțită de o creștere a subvențiilor pentru combustibilii fosili.
• În mare măsură, schimbarea descendentă a ECR net reflectă răspunsurile țărilor la șocul crizei energetice din 2022. În efortul de a aborda preocupările legate de accesibilitatea și securitatea energiei, guvernele au intensificat subvențiile pentru combustibilii fosili și au introdus reduceri de tarife și scutiri pentru accizele pe combustibil. Ca urmare, ECR net al transportului rutier, clădirilor și agriculturii a scăzut puternic între 2021 și 2023. Transportul rutier rămâne prețul la cea mai mare medie ECR net pe sectoare, în ciuda unei scăderi substanțiale de 24%.
• În prezent, se așteaptă o creștere a introducerii de noi instrumente de stabilire a prețului carbonului în următorii cinci ani. În special, ETS-urile vor deveni mai utilizate pe scară largă și mai diverse, cu noi sisteme în curs de dezvoltare care ar putea duce la o creștere a acoperirii emisiilor globale cu 7 puncte procentuale, adică o creștere cu aproximativ un sfert. Extinderea instrumentelor existente de stabilire a prețului carbonului la sectoare mai complexe, cum ar fi incinerarea deșeurilor, s-a mutat, de asemenea, în atenție.
• Evaluarea impozitării consumului de combustibil și energie electrică prin intermediul Ratei efective de energie (EER) arată că mai mult de jumătate din consumul de energie rămâne neimpozit în 2023. Măsurat în EUR, EER se aplică consumului de energie ca bază, ținând cont de combustibil și electricitate. accizele și instrumentele explicite de stabilire a prețului carbonului. În medie, țările cu venituri mari au impozitat consumul de energie la 4,96 EUR/GJ în 2023, în timp ce economiile cu venituri mici, superioare și medii au perceput în medie 0,54 EUR/GJ. În ambele grupuri, distribuția EER rămâne puternic denaturată din cauza ratelor diferențiate între sectoare, combustibili și grupuri de consumatori dintr-o țară și diferențelor de niveluri de impozitare între țări.
• Accizele pe combustibil continuă să domine EER în 2023, contribuind în medie cu 74% la EER a unei țări. Cu toate acestea, pentru prima dată, patru țări și-au crescut nivelul de preț explicit al carbonului în măsura în care percep un preț explicit al carbonului mai mare decât accizele pe combustibili pe GJ.
• Utilizarea combustibililor fosili este supusă unui EER net mai mare decât sursele de electricitate cu emisii scăzute de carbon. Combustibilii pentru transportul rutier, benzina si motorina, continua sa se confrunte cu cea mai mare rata. O schimbare notabilă din 2021 a fost EER netă a cărbunelui care a devenit mai mare decât gazul natural în 2023, datorită subvențiilor mai mari pentru acestea din urmă. Toate sursele de electricitate cu emisii scăzute de carbon sunt supuse celor mai scăzute EER nete, energia solară, eoliană și nucleară fiind efectiv subvenționată.
• Creșterile prețurilor combustibililor și energiei electrice în timpul crizei energetice din 2022 au determinat multe guverne să adopte pachete mari de sprijin fiscal, inclusiv reduceri semnificative ale accizelor pe combustibili și creșteri ale subvențiilor pentru combustibilii fosili și electricitate. Similar cu ECR net, acest lucru a condus EER net în scădere din 2021 în multe țări. În timp ce multe țări au eliminat treptat măsurile temporare, unele au ales să mențină sprijinul.
• Politicile nedirecționate de suprimare a prețurilor, cum ar fi reducerea accizelor la combustibil sau a cotelor de TVA și plafonarea prețurilor cu amănuntul la energie, au dominat răspunsurile guvernamentale la criza energetică. Măsurile ample au subvenționat efectiv consumul de energie al tuturor gospodăriilor, fără a oferi stimulente importante pentru reducerea cererii de energie.
• Pierderile globale de venituri din consumul de petrol înlocuit din cauza electrificării rapide a sectorului transportului rutier s-au situat la 13,2 miliarde EUR în 2023 și ar putea crește la peste 155 miliarde EUR în 2035. Guvernele au început să ajusteze cadrele de politică, cu exemple recente care au dus la o renunțare la energie. taxe către alte mecanisme de stabilire a prețurilor, cum ar fi taxele de utilizare a drumurilor bazate pe distanță.

”A devenit clar în ultimii ani că nu există nicio soluție de argint pentru prețul carbonului și politica energetică, deoarece țările au optat pentru o gamă complexă de instrumente de politică pentru a atenua schimbările climatice care se potrivesc circumstanțelor lor economice, politice și sociale. Pe măsură ce acțiunile politice se intensifică, provocarea din ce în ce mai mult constă în înțelegerea interacțiunilor politice la nivel internațional. În ceea ce privește eficiența politicii climatice, guvernele explorează opțiuni pentru a reduce preocupările legate de relocarea emisiilor de carbon, de ex. sub formă de alocare gratuită a permiselor de emisie și ajustări de carbon la frontieră”, concluzionează OCDE.