Fundația Universitară a Mării Negre (FUMN) a organizat o dezbatere publică pe tema „Puntea Moscova – Budapesta peste Ucraina și România”, eveniment ce s-a bucurat de sprijinul cotidianului Adevărul și revistei Foreign Policy România. Evenimentul s-a bucurat de prezența unor personalități importante precum Sergiu Celac, ambasador și membru în Consiliul Director al Fundației Universitare a Mării Negre, Ioan Donca, ambasador și membru în Consiliul Director al Fundației Universitare a Mării Negre, Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe și consilier prezidențial, Emil Hurezeanu, membru în Consiliul Director al Fundaţiei Universitare a Mării Negre, Petrişor Peiu, Director Departamentul de Analize Economice al FUMN, Iulian Chifu, fost consilier prezidențial și profesor SNSPA și George Scarlat, expert FUMN. Moderatori au fost Ion M. Ioniță, senior editor Adevărul, și Dan Dungaciu, președintele Fundației Universitare a Mării Negre.
“Astăzi, avem o vizită la Budapesta, prima pe care președintele Putin o face după conflictul din Ucraina și evenimentele ce s-au petrecut în Crimeea. Este prima sa vizită într-un stat european, într-un stat euroatlantic. O vizită care a fost întâmpinată nu cu proteste masive, la care s-ar fi așteptat unii. Or, oamenii au ieșit în stradă mai mulți pentru taxa legată de internet decât pentru vizita legată de președintele Putin la Budapesta și asta poate fi un subiect în sine de dezbatere. Ungaria este un stat NATO, pe care nu e preconizat să se construiască baze NATO. Un stat NATO care are, se spune, o relație rece cu Statele Unite ale Americii, deși recent a fost numit un ambasador american la Budapesta. Ungaria joacă ideea că Rusia nu este opusul Europei și că Rusia trebuie să fie un partener al Europei, Ungaria însemnând din punctul acesta de vedere un soi de rol de punte aflat de data aceasta în spațiul euroatlantic. Nu mai e vorba de Ucraina nu mai este vorba de Rep. Moldova, ci de un stat euroatlantic care joacă la două capete. Cu ce consecințe, urmează să vedem”, a specificat în timpul dezbaterii Dan Dungaciu.
Emil Hurezeanu a subliniat că „orice relație între Moscova și Budapesta nu presupune o relație dintre aceste două țări cu Republica Moldova, ci în primul rând cu România. Voi intra într-o descriere mai periferică care n-are de-a face cu momentul politic sau diplomatic care ne interesează acum. Lipsa unor demonstrații de protest la vizita lui Putin, de ieri, de la Budapesta, n-a fost surprinzătoare pentru că întreaga vizită a fost păstrată prin autolimitarea protocolară a organizării puterii de la Budapesta, într-un cadru mai degrabă confidențial. Chiar și depunerea de coroană a lui Putin în piață a avut un moment de echivoc și de serenadă, de izolare completă. Putin, care nu mai era înconjurat decât de coroană și de fantomele trecutului. Erau două fantome, era fantoma soldatului sovietic, era și fantoma revoluționarului maghiar din 1956 în apropiere, pentru că în monument sunt îngropate și victime ale Revoluției din 1956”.
Ambasadorul Sergiu Celac a continuat cu următoarele constatări: „a existat pretutindeni, și în Germania, și în Statele Unite, dar interesant, și-n presa țărilor învecinate, o prudență și o decență, aș putea spune o pudoare neobișnuită în a sublinia caracterul neimportant, neistoric, nu de ruptură, ci ceva banal, dictat de interese economice. Cel mult comentariile se limitează la ce s-a spus în conferința de presă și ce s-a convenit în mod public, înțelegerile pe energie și cele cinci acorduri tehnice”.
Cristian Diaconescu, fost ministru de externe al României a spus că „tentația marilor puteri este de a evita supraîncălzirea internă printr-o extindere, nu de natură teritorială, ci pe domenii de interes. Cei care au reprezentat România la marile puteri știu foarte bine că bilateral nu pleci să negociezi ci sa-ți fixezi agenda. China pentru a nu se supraîncălzi s-a extins încă din anii ’50 spre Africa, Federația Rusă pentru a nu se supraîncălzi din punt de vedere al percepției imperiale încearcă să se extindă prin toate mijlocele posibile. Repet, în ziua de astăzi, nu este o nedreptate ce se întâmplă, este o situație obiectivă care trebuie luată ca atare”.
În cele din urmă, evenimentul a căutat să stabilească în ce măsură relația dintre Ungaria și Rusia reprezintă o breșă în Uniunea Europeană, o breșă în NATO, și o breșă în filosofia euro-atlantică.
.
