Connect with us

BUSINESS

Remus Borza, Preşedinte Euro Insol: România are nevoie de un vizionar, un ideolog şi un strateg

Published

on

Screen Shot 2015-07-22 at 5.31.14 PMPreşedintele Euro Insol, Avocat Doctor Remus Borza, se numără printre puţinii care au ales, în acest prim sfert de secol de neocapitalism, să-şi aloce cea mai importantă parte a timpului carierei. A reuşit să demonstreze că, acolo unde e voinţă şi pricepere, rezultatele pozitive apar rapid. Exemplu clar, Hidroelectrica, societate care de pe buza prăpastiei a fost adusă la un nivel de profitabilitate râvnit de tot mediul privat. Remus Borza are şi o viziune foarte interesantă asupra modului în care România ar trebui să îşi protejeze şi multiplice averea.

Vă prezentăm în continuare interviul integral acordat pentru PiațaFinanciară.ro.

Cum apreciaţi procesul de trecere de la comunism la capitalism, respectiv trecerea de la proprietatea publică la cea privată pe teritoriul României în aceşti ani?

La o primă vedere a fost un proces dureros, destul de complex şi dificil, pe care nu l-am parcurs încă 100%! Din păcate avem de-a face aici cu o anumită mentalitate specifică unui sistem închis, unor metehne, năravuri de sorginte medievală, balcanică, sau fanariotă. Suntem şi astăzi, la 25 de ani de  de piaţă, tributari unor anumite concepte eminamente bolşevice – etatismul economic şi egalitarismul social. Etatismul economic este păgubos într-o economie de piaţă. Una este centralismul economic, iar acest concept l-am implementat cu succes în toate companiile pe care Euro Insol le administrează. Aplicând principiul centralismului, am generat, de exemplu, la Hidroelectrica, economii de peste un miliard de lei în trei ani, prin centralizarea proceselor de achiziţie a bunurilor sau serviciilor şi prin concentrarea puterii la un număr limitat de decidenţi. Deci una este centralismul şi alta este etatismul!

Intervenţia statului într-o economie de piaţă nu poate fi interpretată decât ca un factor de frânare a dezvoltării ţării, atât la nivel micro cât şi macroeconomic. Ea poate să reprezinte şi un ajutor de stat de natură să înfrângă principiul competitivităţii, al concurenţei, al liberalizării pieţelor şi libertăţii contractuale sau comerciale.

Egalitarismul social, căruia încă îi suntem tributari, este de asemenea contraproductiv. Oamenii nu sunt egali nici măcar la momentul conceperii lor. Şi, până la urmă, egali în ce? În mizerie? În mediocritate? În promiscuitate? Trebuie să acceptăm această idee, conform căreia unii sunt mai înzestraţi, pot sau îşi doresc mai mult şi nu trebuie să-i pizmuim, să-i urâm pentru asta. O ţară, cu cât are indivizi mai bogaţi, cu atât este mai prosperă. Prosperitatea acestor beneficiari ai tranziţiei se redistribuie, până la urmă, pe orizontala socială. Cu cât dobândesc mai multă avere, cu atât plătesc mai multe taxe la stat. Deci trebuie să promovăm şi să cultivăm spiritul antreprenorial, căci el este izvorul prosperităţii sociale. Urmând zicala din popor – „Să moară şi capra vecinului”, cum un compatriot scoate capul din mocirlă, o întreagă armată de frustraţi îşi unesc forţele să-i dea la gioale nefericitului român care îşi permite să lase o dâră, o urmă sau o cărămidă a trecerii sale prin viaţă şi timp. Înapoi – îi strigă în cor vajnicii apărători ai nimicului de făcut – în haznaua destinului nostru colectiv!

Ce s-ar fi putut face atunci sau ce se poate face de acum încolo pentru a îndrepta pe cât se poate unele lucruri?

Cheia tuturor reuşitelor este munca pe care noi am pus-o la stâlpul infamiei după 1990. Am făcut tot ceea ce se poate pentru a o goli de conţinut, de semnificaţie, mesaj şi simbol. Munca nu este un concept sau un slogan bolşevic! Nu tot ceea ce a fost în comunism a fost rău, aşa după cum nu tot ceea ce e în capitalism e bun. Trebuie să avem înţelepciunea să luăm ceea ce este mai bun şi dintr-un sistem şi din altul.

Tranziţia a fost destul de dureroasă, întrucât nu eram pregătiţi să trecem la o economie de piaţă, să punem accent pe muncă, pe creativitate, pe abnegaţie, loialitate, pe seriozitate şi pe asumare.

După ’90 s-a creat o gaură neagră. Toate acele principii şi valori, până la urmă identitare naţiunii şi care au asigurat supravieţuirea poporului român în perioada comunistă, au fost abandonate. Problema e că în locul lor nu am pus nimic. De atunci am promovat inconştient nonvaloarea, kitsch-ul, grotescul, promiscuitatea. Suntem incontestabil nişte maeştri ai absurdului, iar presa şi-a adus un aport semnificativ în cultivarea acestor nonvalori. Avem o presă care nu construieşte, ba din contră, distruge cariere, destine şi vieţi. Este o presă a facilului, a senzaţionalului şi ridicolului. Nu se mai promovează nimic pozitiv! Evident, o ştire pozitivă nu e breaking news, nu e pe prima pagină a ziarelor, nu generează nici audienţă şi nici tiraje. În schimb, o ştire negativă face furori, rating, generează dezbateri aprinse şi satisface pofta de cancan a unei naţiuni hrănite, în ultimii zeci de ani, cu mult, cu foarte mult circ şi, din păcate, cu prea puţină pâine. Suntem printre puţinele ţări din Europa care nu au o lege a presei. Câtă vreme nu funcţionează autocenzura, este de datoria statului să-şi protejeze cetăţenii de furia unor pseudojustiţiari sau deontologi care, în numele dreptului la informare, al interesului public sau, mai nou, al interesului naţional, calcă în picioare valori fundamentale ale omului: demnitatea, intimitatea, libertatea şi, până la urmă, viaţa. Dar trebuie să recunoaştem însă şi faptul că presa este cel mai mic rău din această tranziţie de nicăieri spre niciunde.

În ultimii 25 de ani am asistat neputincioşi la un proces de dezumanizare. Generaţiile postdecembriste şi-au pierdut rădăcinile. Nu mai cred în nimeni şi în nimic. Nu mai au respect faţă de dascăl, faţă de părinte, nu mai au simţul datoriei faţă de patrie, al sacrificiului pentru semeni, al credinţei în Dumnezeu. Am devenit sclavii banului şi ai puterii. Ne cerem cu obstinenţă drepturile, uitând că avem şi obligaţii. Ne-am dezvoltat o mentalitate de asistat, iar indolenţa, delaţiunea, frivolitatea, grobianismul şi mediocritatea le-am ridicat la rang de virtuţi. Trăim o profundă dramă. Drama dezumanizării. Pentru că ce devine un om fără principii, valori şi sentimente decât un animal? Un animal domestic, dar în fond tot un animal. Uşor de dresat şi de condus. Şi totuşi, ei sunt România de mâine şi este datoria noastră să veghem şi să modelăm destinul acestor generaţii.

Puteţi să ne daţi un exemplu concret de greşeli şi felul în care ar fi putut ele fi îndreptate?

Să vorbim de sistemul energetic – că tot suntem la Hidroelectrica. Toată zestrea de putere a României însemnă circa 24 de mii de MW. Firme precum UCM Reşita, Romelectro, Hidroconstrucţia, ISPH, Energomo­ntaj sunt cele care au clădit de la zero sistemul energetic naţional. După ‘90, aceste firme au devenit indezirabile. Nici una dintre ele nu s-a mai calificat la vreo lucrare de retehnologizare! Aceste lucrări, ce depăşesc ca valoare 1 miliard de euro, au fost date cu încredinţare directă, fără parcurgerea unor proceduri de licitaţie, către doar două firme străine. Evident că având acest monopol, au practicat preţuri exorbitante şi au executat lucrări de calitate discutabilă.

Când, într-un târziu, statul român a realizat că firmele românești au fost discriminate ani de zile, timp în care toate lucrările de infrastructură publică au fost încredinţate unor firme străine prin nesocotirea interesului public, a încercat să repare această greşeală. Dar, pentru multe dintre firmele româneşti care au pus umărul la industrializarea României, care au clădit de la zero sistemul energetic naţional, care au dezvoltat reţeaua de drumuri şi căi ferate, era prea târziu. Pentru simplul motiv că ele dispăruseră de pe piaţă. Acele, puţine, care s-au încăpăţânat să reziste unei tranziţii economice nemiloase şi unei concurenţe neloiale din partea firmelor străine sunt astăzi decapitalizate, fără lucrări de referinţă şi cu o cifră de afaceri care le descalifică în orice achiziţie publică cu valori de peste 20-30 milioane de euro.
Suntem singura ţară care, într-un mod sălbatic şi inconştient, şi-a exploatat resursele primare şi a exportat tot ce înseamnă materie primă, punând astfel pe butuci tot ceea ce ar fi trebuit să fie industrie prelucrătoare. Am devenit importator net de carne, fructe, legume, cereale. S-au făcut nişte greşeli impardonabile în domeniul agriculturii. Doar am fost grânarul Europei cândva. Acum sistemul de irigaţii a fost distrus aproape complet. În 1989 aveam 3,2 milioane de hectare irigate, astăzi avem în jur de 150.000 ha. De vreo doi ani de zile încerc să promovez ca strategie naţională refacerea sistemului de irigaţii al României. Aceasta ar rezolva şi problema producătorilor termo Oltenia şi Hunedoara, care nu au ce să facă cu excedentul de energie acumulat pe timp de noapte sau weekend. Plecând de la acest excedent de energie, generat de termişti în gol de sarcină şi care nu poate fi valorificat, se discută tot mai aprins de construcţia centralei prin pompaj Tarniţa Lăpuşteşti. Un proiect megaloman, care ar costa România în jur de 1,5 miliarde de euro şi care nu i-ar aduce niciun beneficiu.

Refacerea sistemului de irigaţii ar rezolva această problemă, pentru că ar prelua surplusul de energie de la termişti chiar noaptea, când se fac udările la culturi. Sistemul de irigaţii, odată refăcut, va crea câteva zeci de mii de locuri de muncă, va salva industria de pompe din România, întreprinderi, cum ar fi Aversa, UCMR Reşiţa, ar da stabilitate culturilor la hectar, generând excedent de producţie care să fie valorificat la export. Una peste alta, pe tot acest lanţ de care am vorbit, s-ar putea obţine anual venituri suplimentare la bugetul statului de peste 1 miliard de euro.

Avem o radiografie completă a ceea ce am făcut şi ce facem acum. Dacă ar fi să tragem o linie, ce ar trebui să facem în viitor ca să nu rămânem aici, anchilozaţi în acest tipar?

Nu avem o clasă antreprenorială pentru că am deschis prea larg porţile României, în 1990, pentru capitalul străin. Trebuia să fim ceva mai protecţionişti cu capitalul autohton. Trecerea de la un sistem centralizat la unul de piaţă nu a fost uşoară şi au mai existat şi cazuri în care instituţiile statului au trebuit să mai închidă şi ochii. Vorbim doar de acea acumulare primitivă de capital, specifică oricărei tranziţii de la o economie centralizată la una de piaţă. Sigur, la un moment dat trebuie să tragi linie, eventual să dai o amnistie, să comunici noile reguli prin care toţi contribuabilii, persoane fizice sau juridice trebuie să se conformeze, să implementezi un pachet de legi şi măsuri care să combată eficient evaziunea fiscală. Până la urmă, sistemul de sănătate, sistemul educaţional, administraţia publică centrală şi locală, infrastructura terestră şi feroviară depind de gradul de colectare a taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat. Dar trebuie să înţelegem că şi excesele de represiune ale statului sunt contraproductive din punct de vedere economic. Nu e normal ca acum, în 2015, să iei marii proprietari de companii româneşti şi să îi cazezi la Beciul Domnesc. Aceşti antreprenori înseamnă sute de mii de locuri de muncă şi miliarde de euro la buget. Interesul statului la o infracţiune economică nu este să ţină patronii de firme ani de zile la puşcării, pentru că asta înseamnă costuri, ci să recupereze prejudiciul. Eventual cu vârf şi îndesat, cu penalităţi şi dobânzi de întârziere.

România are nevoie de o clasă antreprenorială puternică, una care să ţină cât de cât piept tendinţei hegemoniale a marilor corporaţii care văd oportunităţi în deschiderea pieţelor într-o economie globalizată. Aceste multinaţionale au deja rutina exerciţiului economic şi au o cifră de afaceri de ordinul miliardelor şi implicit o altă forţă de penetrare. Dacă nu mai ai nimic al tău, devii no man’s land. Aşa este şi cu capitalul autohton. Orice ţară ia nişte minime măsuri protecţioniste, indiferent de modelul de piaţă. Şi Germania, şi Anglia, şi Franţa au astfel de măsuri prin care să stimuleze, să încurajeze şi să protejeze capitalul autohton. Noi nu am luat astfel de măsuri protective şi acum se vede. Am devenit o piaţă de desfacere pentru multe industrii. Noi, care în multe domenii aveam poziţii de top. Până la urmă trebuie să ne adaptăm politicile economice în acord cu interesul naţional care reclamă întărirea clasei antreprenoriale şi a capitalului autohton, ce reprezintă veritabile motoare de creştere economică şi piloni de stabilitate socială.

La Hidroelectrica aţi reuşit să implementaţi un model de succes. În ce a constat el?

Noi am încercat un experiment la Hidroelectrica. Am demonstrat că există viaţă şi în insolvenţă şi va exista viaţă şi după insolvenţă. Noi am făcut istorie la Hidroelectrica. Am realizat un lucru care până mai ieri era de neimaginat. Am arătat că şi companiile statului pot să genereze stabilitate, încredere şi profit, cu condiţia ca managementul acestor companii să fie încredinţat unor oameni recomandaţi de competenţe profesionale, de moralitate, de capabilităţi manageriale şi nu doar de carnetul de partid.

Din cele aproape 700.000 de firme înregistrate în România, statul român are participaţii la mai puţin de 1000. Dacă statul va continua să administreze clientelar aceste companii, dacă va mai interfera în managementul lor, atunci şi acestea vor dispărea, generând şomaj, arierate, falimente.

Evoluţia Hidroelectrica a fost una spectaculoasă: de la cea mai îndatorată companie din România, la cea mai profitabilă companie din România. În 2012 avea datorii de 1,2 miliarde de euro. Astăzi are mai puţin de 110 milioane de euro, datorii care nu sunt scadente. De la pierderi de 170 milioane de euro în 2011 şi 2012 la un profit cumulat de 500 de milioane de euro pe ultimii doi ani de zile. Profitul pe primele şase luni la Hidroelectrica este în jur de 170 de milioane de euro. Vorbim de o performanţă!

S-au implementat foarte multe măsuri de optimizare a costurilor de producţie, a organigramei, s-au redefinit fluxuri şi procese. Am desfiinţat 6 sucursale din 13, am renegociat sau denunţat 487 de contracte. Aşa cum am spus încă din 2012, la Hidroelectrica nu au fost doar 10 băieţi deştepţi, ci 500 de băieţi deştepţi. 500 de contracte împovărătoare, în care preţurile erau de 3 până la de 18 ori mai mari decât media pieţei. Hidroelectrica a fost o vacă de muls pentru mulţi băieţi deştepţi din toate sferele. Hidroelectrica este societatea cu cea mai mare dispersie teritorială din România, având capacităţi de producţie în 32 de judeţe. De aceea, Hidroelectrica este o companie strategică şi vitală pentru naţiunea română. Hidroelectrica este România. Şi la propriu şi la figurat. Hidroelectrica este cea care a adus lumină în viaţa, minţile şi casele oamenilor. Acesta a însemnat de fapt procesul de electrificare a României. Iată de ce trebuie să ne raportăm la Hidroelectrica ca la un bun al naţiunii, al tuturor românilor, aşa trebuind să rămână şi după insolvenţă.

Anul trecut, Hidroelectrica a fost cea mai profitabilă companie din România, cu o EBITDA de 65% din cifra de afaceri, dublă faţă de Petrom sau Romgaz. Am ridicat ştacheta foarte sus, am transformat Hidroelectrica într-un model de reorganizare sustenabilă, într-un model aspiraţional, într-un generator de bune practici şi pentru celelalte companii, fie de stat sau private, care vor să se restructureze şi să se eficientizeze economic.

Cât de mult contează calitatea managerului într-un astfel de proces?

În ceea ce mă priveşte pe mine ca om, eu nu mi-am făcut decât datoria, generând perfor­manţă şi plusvaloare în toate companiile pe care le administrează Euro Insol. Dar asta vedeţi că presupune foarte multă trudă. O muncă fizică de 14 ore pe zi, 7 zile din 7, cu privaţiuni şi sacrificii. Poate mi-aş fi dorit şi eu un copil, o familie. Dar până la urmă, toate au un preţ. Eu mi-am asumat acest preţ. Pentru că am conştientizat că România are nevoie şi de astfel de oameni, care să se dedice unui crez sau ideal, care să se pună în slujba interesului public. Îmi amintesc aici vorbele lui Kennedy: nu te întreba ce face ţara pentru tine, ci întreabă-te ce faci tu pentru ea.

Manager în România e un fel de rara avis. Avem foarte mulţi directori şi foarte puţini manageri. Şi să ştiţi că este o diferenţă fundamentală între cele două clase de profesionişti. Un director aşteaptă sarcini, pe când un manager împarte sarcini. În toate companiile şi instituţiile statului întâlnim foarte mulţi directori şi puţini, spre deloc, manageri. Mai ales în ultimul an de zile, de când DNA-ul livrează aproape zilnic marfă proaspătă la beciul domnesc, nici un director, funcţionar sau demnitar nu-şi mai asumă nimic. Toţi inventează pretexte, toţi rostogolesc problema, toţi amână luarea deciziei şi toţi aşteaptă lumina de la şefu’. Puţine companii au norocul, precum Hidroelectrica, de a avea la butoane un despot luminat, care îşi asumă în fiecare zi decizii. Acesta este, de fapt, marele handicap al României: lipsa de asumare a deciziei. Şi vedem şi conştientizăm că fiecare zi cu care întârziem să luăm decizii ne costă. Am peste 25.000 de salariaţi şi vreo 300 de directori în subordine. Pe toţi îi încurajez să fie creativi, să fie loiali companiei şi ţării, să muncească mai mult şi mai bine, să genereze performanţă şi plusvaloare, dar în primul rând să-şi asume decizii.

Unde vă vedeţi peste 25 de ani şi unde vedeţi România peste 25 de ani?

O reformă nu se face cu armate de oameni şi nici cu generali. Orice reformă se face cu trei oameni: un vizionar, un ideolog şi un strateg. Suntem o naţiune înzestrată cu atâţia oameni de valoare şi totuşi nu i-am găsit pe cei trei, încă. Sigur, dacă e să vorbim din punct de vedere macroeconomic, trebuie să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, pentru că suntem pe drumul cel bun. Primul trimestru al anului 2015 a consemnat cea mai mare creştere economică din Europa, de 4,2%, 2014 – cel mai mic deficit la nivelul UE, 2013 – cea mai mare creştere anualizată. Sunt nişte performanţe care ar trebui să ne încurajeze să continuăm reforma şi să-i susţinem pe acei promotori ai dezvoltării şi ai prosperităţii sociale. Dar asta nu este valabil şi la români. Suntem naţiunea care de una singură îşi face cel mai mare rău. Suntem naţiunea care dintotdeauna şi-a ucis conducătorii şi care va da jos un guvern şi un premier care şi-au făcut datoria faţă de ţară. Va urma o altă criză politică, care va frâna acest progres al României înregistrat în ultimii 3 ani.

Fac parte dintre cei vreo mie de oameni asumaţi, care cu o anumită încăpăţânare, indiferent de riscuri, vor să meargă până la capăt, străduindu-se să pună România pe o traiectorie de normalitate, modernitate şi europenitate, să facă lucruri şi să lase o urmă a trecerii lor prin viaţă şi timp. Nu m-am considerat niciodată un model, dar acele generaţii de tineri născute după ‘90 chiar au nevoie de modele aspiraţionale, de nişte oameni care au demonstrat că sunt ceva prin ei înşişi. Oameni care n-au primit nimic de-a gata, care au plecat de foarte jos şi au ridicat imperii.

Indiscutabil există speranţă, cred în forţa acestor generaţii, chiar dacă sunt dezrădăcinate, chiar dacă ele nu mai cred în nimeni şi în nimic. Până la urmă, viitorul, salvarea acestei naţiuni stă tocmai în aceste generaţii apa­rent apatice, demotivate şi uşor resemnate. Paradoxal, este însăşi condiţia intelectualului român care s-a născut resemnat, lipsit de spirit civic şi neangajat social.

Cred organic în destinul glorios şi colectiv al acestei naţii. Aşa cum spuneam, suntem o naţiune atât de înzestrată… Doar că trebuie să ne scuturăm de această letargie, de această detaşare, să fim mai implicaţi în treburile cetăţii şi să ne proiectăm viitorul conform aspiraţiilor noastre. Munca, bine făcută, reprezintă fundaţia şi temelia acestui viitor. În cei 25 de ani de originală tranziţie am creat nişte modele facile de carieră şi de poziţionare socială, care de fapt sunt nişte forme fără fond. În aceste vremuri, personalitate în România înseamnă să fii fotbalist, fotomodel, star pop, prezentator TV. Cred că a venit timpul să promovăm acele valori şi acei oameni care au substanţă, care inspiră, motivează, dau dovadă de creativitate, de inovaţie şi de asumare. Doar raportându-ne la astfel de oameni vom avea nişte modele sănătoase pentru tinerii noştri, care mai au încă multe de învăţat şi de acumulat.

Eu văd România peste 25 de ani nu neapărat ca o ţară desăvârşită, pentru că nu există o astfel de ţară, dar o văd departe. Tocmai pentru că suntem o ţară echilibrată, atât din punct de vedere al populaţiei, al suprafeţei, cât şi al potenţialului agricol, al resurselor şi al potenţialului intelectual. Războaiele secolului XXI se duc pe resurse de hrană, minerale etc. Noi le avem, pentru că suntem o naţiune şi un pământ binecuvântat de Dumnezeu. Le avem deopotrivă pe toate, dar le exploatăm sălbatic! Şi iar îmi vine în minte un vers: „Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă“. De ce a trebuit să dăm străinilor cuprul, aurul, lemnul, petrolul, de ce a trebuit să dăm toate resursele ţării? Orice ţară privatizează, însă se rezumă la un pachet de maximum 20-40%, pentru a acoperi necesarul de capital şi retehnologizare. Dacă vindem totul cu nesăbuinţă, la ce condamnăm generaţiile care vin, dacă nu la sărăcie? Le facem iar vasali? Suntem tributari încă aceleiaşi filosofii de viaţă, încrustată în ADN-ul naţiunii române, „capul plecat sabia nu-l taie!“ Ce înseamnă asta dacă nu laşitate şi trădare, abandon şi resemnare? Arătaţi-mi ce altă naţiune are o astfel de filosofie? Nici una! Am plătit tribut în fete virgine Înaltei Porţi, ne-am cedat tezaurul la ruşi şi acum aşteptăm lumina de la marele licurici. Dintotdeauna am pupat inelul unora mai mari, pentru că dintotdeauna ne-a fost frică să fim noi înșine mari. Trebuie să înţelegem că zidurile na]iei sunt tocmai aceşti copii frumoşi de după 1990. Şi de aceea trebuie să fim responsabili în a-i educa şi a le insufla acele valori perene şi imuabile ale naţiunii române.

Cum mă văd eu peste 25 de ani? Nu mă văd fizic, eventual doar spiritual, prin ceea ce o să rămână după mine. „O generaţie se duce/ Încet o soarbe asfinţitul/ Purtându-ne prea greaua cruce/ Rămânem noi şi infinitul“.

Cum văd România peste 25 de ani? Vă răspund tot în versuri: „Cred în generaţia mea cu destin de Christ/ Altă credinţă n-am/ Deci exist“. La fel va exista şi România. Pentru că e nemuritoare.

.

Robert Lupițu este redactor-șef, specialist în relații internaționale, jurnalist în afaceri europene și NATO. Robert este laureat al concursului ”Reporter și Blogger European” la categoria Editorial și co-autor al volumelor ”România transatlantică” și ”100 de pași pentru o cetățenie europeană activă”. Face parte din Global Shapers Community, o inițiativă World Economic Forum, și este Young Strategic Leader în cadrul inițiativelor The Aspen Institute. Din 2019, Robert este membru al programului #TT27 Leadership Academy organizat de European Political Strategy Center, think tank-ul Comisiei Europene.

BUSINESS

Sondaj AmCham: Apartenența României la UE și NATO, cel mai mare avantaj pentru climatul investițional în contextul geopolitic regional

Published

on

© AmChamRomânia

AmCham România a prezentat rezultatele celei de-a patra ediții a sondajului privind calitatea climatului investițional, care relevă un nivel de încredere apropiat de cel pre-pandemic și optimism cu privire la perspectivele pe termen scurt (12 luni) și mediu (3 ani), manifestat prin intenții consistente de investiții, se arată în comunicatul oficial, remis CaleaEuropeana.ro.

Pentru climatul investițional în ansamblu, calificativul bun și foarte bun a fost acordat anul acesta de 38% dintre companiile participante la sondaj, față de 49% anul trecut. În 2022 nivelul de încredere este ușor superior celui din 2019 (38% vs. 36%), ceea ce demonstrează că în ciuda noilor crize și provocări pe care le traversăm chiar acum, ancorele pe care le are România (UE, NATO, fonduri europene, PNRR, perspectiva accederii la OECD) dar și anumite condiții de piață conferă încredere.

În ceea ce privește rezultatele de business înregistrate in anul 2021, acestea au fost în creștere față de 2020 la toate capitolele analizate: venituri (65%), număr de angajați (45%) și investiții realizate (42%), însă creșterile au fost mai mici decât estimările anticipate în ediția anterioară a sondajului, cauzele fiind multiplele crize care au afectat economia în 2021 și care rămân o provocare și pentru 2022. Cu toate acestea, companiile își mențin o perspectivă optimistă, anticipând performanțe similare pe toate cele trei palierele și pentru anul în curs. După șocul generat de debutul pandemiei și măsurile fără precedent impuse la nivel global, optimismul manifestat de companii în condițiile actuale, caracterizate de multiple crize suprapuse, se traduce printr-o reziliență crescută, flexibilitate și disponibilitate de a se adapta la orice situație neprevăzută care ar putea apărea.

“Vestea bună este că estimările pentru rezultatele de business ale anului în curs și intențiile de investiții pe termen scurt și mediu confirmă angajamentul companiilor pentru piața din România și potențialul acesteia de dezvoltare. Vestea proastă o reprezintă avantajele competitive care ne-au consacrat: calitatea infrastructurii digitale, cadrul fiscal, calitatea capitalului uman, încep să se erodeze și încă nu avem cu ce să le înlocuim. În mod special, este îngrijorătoare tensiunea din piața muncii care a ajuns la cote maxime – pentru 92% dintre respondenți este dificil să mai găsească specialiști în sectorul în care activează. Lipsa forței de muncă are potențialul de a deveni cea mai puternică frână pentru dezvoltarea economiei în ansamblu, afectând atât planurile de extindere a operațiunilor prezente în România, capacitatea de a implementa proiecte majore de investiții, dar și atragerea de noi investiții. Soluțiile pentru remedierea acestei crize nu sunt nici simple, nici rapide, dar asta face cu atât mai urgente intervenții și politici publice articulate care să asigure necesarul de capital uman relevant în economie”, a declarat Ionuț Simion, Președintele AmCham Romania.

În ceea ce privește finanțarea afacerilor, în continuare cele mai multe companii, 88% față de 82% anul trecut, se bazează în principal pe fonduri proprii, a doua cea mai accesată sursă fiind împrumuturile bancare. Se remarcă un trend pozitiv în ceea ce privește accesarea finanțărilor din piețele de capital (de la 8% în 2021 la 10% în 2022) și private equity (de la 5% în 2021 la 8% în 2022).

“Deși sondajul transmite o perspectivă optimistă per ansamblu, semnalăm și îngrijorările care se desprind din sondaj: 89% dintre companiile participante se așteaptă la creșteri ale costurilor de finanțare în 2022 (față de 47% în 2021). Accelerarea inflației este principalul factor macroeconomic de risc, în creștere de la 59% la 87% dar și cel mai îngrijorător efect economic al războiului din Ucraina. Companiile sunt îngrijorate în mod evident și de creșterea prețurilor la energie, și aceasta cu efecte în cascadă asupra altor tipuri de costuri, de creșterea costurilor fixe, adâncirea deficitului bugetar, scumpirea mărfurilor. Dintre măsurile pe care AmCham le recomandă pentru atenuarea impactului acestor creșteri, și care se desprind chiar din răspunsurile la sondaj, amintesc realizarea de reforme și investiții strategice , atragerea finanțărilor europene disponibile, dezvoltarea pieței de capital așa încât să fie mai accesibilă și accesată de companiile care au nevoie de finanțare” a punctat Cristian Sporiș, Vice-Președinte AmCham România.

Spre deosebire de edițiile anterioare, niciuna dintre condițiile de piață nu cumulează peste 50% din aprecierile de bun și foarte bun, ceea ce denotă o erodare a acestora. Astfel, calitatea infrastructurii digitale se situează al patrulea an consecutiv pe prima poziție, în scădere însă de la 53% în 2021 la 49% în 2022, fiind urmată de calitatea capitalului uman, pe care 46% dintre respondenți îl găsesc bun și foarte bun. A treia condiție de piață cu cele mai multe aprecieri de bun & foarte bun este calitatea infrastructurii de securitate cibernetică (32%). Remarcăm o depreciere îngrijorătoare în ceea ce privește cadrul fiscal, încadrat la bun & foarte bun de numai 18 % dintre respondenți, față de peste 40% cât a înregistrat constant în cele trei ediții precedente ale sondajului.

La polul opus, topul celor mai puțin apreciate condiții de piață este dominat de procente impresionante. Pe prima poziție în topul negativ se situează nivelul birocrației /eforturile pentru debirocratizare (88%), urmată de calitatea infrastructurii de transport (85%), calitatea infrastructurii de sănătate (68%), predictibilitatea cadrului de investiții (64%).

“Pe fondul evenimentelor din plan geopolitic, dar și ca o consecință a vulnerabilităților relevate de pandemia COVID, interesul investitorilor pentru România a crescut, și este o oportunitate să ne poziționăm ca destinație sigură și atractivă pentru investiții. În mod special, atragerea de învestiții în capacități de producție ar oferi României șansa de a se conecta la lanțurile globale de valoare și de a consolida sectoare economice cu relevanță strategică, reducând astfel presiunea asupra balanței comerciale și crescând valoarea adăugată generată în România. Dincolo de relevanța geopolitică în plan de securitate, avem șansa să ne poziționăm geostrategic și în plan economic. O ofertă investițională competitivă are nevoie în primul rând de viziune strategică de dezvoltare, care să traseze acele câteva domenii unde vrem să fim campioni, de un cadru funcțional care să impulsioneze cercetarea-dezvoltarea-inovarea (CDI), fără de care vom rămâne în plutonul urmăritor, și deja de supra uzitatele la nivel verbal stabilitate, predictibilitate și transparență. În plus, ne trebuie de o agenție robustă și profesionistă care să conducă agenda de promovare a României ca destinație de investiții și de remedierea fără întârziere a crizei de forță de muncă” a declarat Ionuț Sas, Vice-Președinte AmCham România.

Cu privire la avantajele competitive care rămân relevante pentru Romania în perioada post-pandemie și contextul geopolitic regional, apartenența la Uniunea Europeană a rămas pe primul loc (87%), urmată de statutul de membru NATO (63%). Toate celelalte avantaje competitive incluse în sondaj s-au depreciat față de nivelul din 2021 astfel: calitatea infrastructurii digitale (29% față de 41%), nivelul competitiv de taxare a companiilor (31% față de 38%), calitatea capitalului uman (42% față de 48%).

„Vis a vis de nivelul de taxare, în contextul dezbaterilor din spațiul public pe marginea modificărilor fiscale am subliniat că fără o abordare strategică, coerentă, riscul este ca beneficiile imediate ale creșterii veniturilor bugetare să fie depășite de costurile pe care aceasta le va induce pe termen lung la nivelul economiei. Diversele scenarii care s-au avansat în ultima perioadă au crescut considerabil nivelul de incertitudine și de neîncredere în rândul contribuabililor. Întrucât cotele de impunere sunt până la urmă apanajul decidenților, din partea AmCham am avansat un set de zece principii determinante pentru un sistem fiscal care să urmărească nu doar creșterea veniturilor la buget, dar și dezvoltarea economică sustenabilă” a declarat Alex Milcev, membru al Consiliului Director al AmCham România.

AmCham România va continua să promoveze un dialog constructiv și de substanță pe marginea priorităților pentru agenda economică, contribuind cu recomandări de politici publice și măsuri orientate spre consolidarea competitivității economice a României.

Continue Reading

BUSINESS

Premierul Nicolae Ciucă, mesaj pentru comunitatea de business: România este o țară sigură, angrenată într-un proces de dezvoltare economică

Published

on

© Guvernul României

Premierul Nicolae Ciucă, prezent la Conferința ”Romania Business & Investment Roundtable”, a transmis un semnal de încredere comunității de business și i-a asigurat pe investitori că „România este o țară sigură, ferm atașată valorilor democratice și angrenată într-un proces de consolidare și dezvoltare economică.”

„Stabilitatea economică și susținerea mediului de afaceri, coeziunea socială, consolidarea relațiilor cu statele și organizațiile internaționale care gândesc în termenii democrației și economiei de piață fac parte din viziunea Guvernului României. Modelul nostru economic, bazat pe reziliență, coeziune și solidaritate, precum și determinarea de a rămâne în prima linie a procesului  de transformare pe care îl implică noul proiect european, mențin România drept destinație favorabilă de afaceri. Înainte de a încheia și a mulțumi încă o dată organizatorilor, doresc să fac mențiunea că în tot ceea ce reprezintă obiectivul Guvernului nostru avem ca prioritate crearea unui mediu de afaceri, așa cum spuneam, sigur și, de asemenea, identificarea de soluții pentru ceea ce înseamnă punerea în valoare a cetățeanului – pentru că, în conformitate cu Programul de Guvernare, în centrul acestuia se află cetățeanul; de asemenea, este partea prin care dorim foarte mult să sprijinim menținerea locurilor de muncă și, în general, tot ceea ce înseamnă o creștere economică sustenabilă”, a transmis prim-ministrul în discursul său.

De asemenea, Nicolae Ciucă a subliniat că România în calitate de stat membru al NATO și al Uniunii Europene, „se bucură de toate garanțiile de securitate și de întreaga solidaritate aliată. Cea mai puternică Alianță politică și militară este acum în România și acționează unit pentru întărirea Flancului Estic.”

„Redresarea și reziliența la nivel economic, coeziunea și solidaritatea în plan social, coordonarea și fermitatea acțiunilor guvernamentale vor reprezenta pilonii proiectului nostru comun și izvorul unui mesaj de încredere pe care doresc să-l transmit astăzi, la București, investitorilor care doresc să vină și să-și extindă afacerile în România. Guvernul României acționează în baza unui plan de măsuri bine articulat, elaborat la scurt timp după izbucnirea agresiunii militare și adaptat permanent la evoluțiile europene și internaționale”, a mai adăugat acesta. 

Continue Reading

BUSINESS

Klaus Iohannis: Bugetul pentru 2022, esențial pentru o concepţie financiară sănătoasă gândită în jurul absorbţiei fondurilor europene și a sumelor din PNRR

Published

on

© Administrația Prezidențială

Preşedintele Klaus Iohannis a transmis, miercuri, un mesaj în cadrul evenimentului “Topul Naţional al Firmelor 2021 – Economia merge înainte” în care subliniază că perioada încercărilor pentru economie nu s-a încheiat, iar noul Guvern va avea şi sarcina reluării dialogului deschis, constructiv şi orientat către creşterea sustenabilă a economiei. El a pledat astfel pentru ca bugetul pentru 2022 să fie un instrument esenţial pentru implementarea unei concepţii financiare sănătoase gândite în jurul obiectivului de absorbţie a fondurilor europene și a sumelor alocate prin PNRR.

“Ştim cu toţii că perioada încercărilor pentru economie nu s-a terminat. Noul Guvern va avea, printre altele, şi sarcina reluării dialogului deschis, constructiv şi orientat către creşterea sustenabilă a economiei noastre. În această perioadă de redresare economică, avem nevoie de consolidarea capitalului românesc şi de atragerea de noi investiţii, axate pe valoare adăugată ridicată. Mediul de afaceri are nevoie de performanţe cantitative, dar mai ales calitative, astfel încât întreprinderile mici şi mijlocii, precum şi firmele mari să evolueze cu ambiţie şi viziune pentru economia viitorului”, a spus şeful statului în mesajul transmis de consilierul prezidenţial Cosmin Marinescu în cadrul evenimentului organizat de Camera de Comerţ şi Industrie a României.

Preşedintele Iohannis a susținut că economia “merge înainte şi România trebuie să meargă înainte, pe calea dezvoltării sustenabile, prin investiţii, prin inovare şi digitalizare, prin utilizarea fondurilor europene, dar şi printr-o relaţie onestă între stat şi mediul de afaceri”.

Potrivit şefului statului, companiile incluse în Topul Naţional sunt exemple de urmat în ceea ce priveşte performanţa, dar şi rezilienţa.
 El a arătat că, în 2020, scăderea economiei româneşti a fost mai redusă, iar anul acesta revenirea este mai intensă, comparativ cu majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană.

Acesta a adăugat că că creşterea investiţiilor nete în economie cu peste 10% în prima jumătate a anului reflectă, în ansamblu, obiectivul trecerii de la modelul bazat pe consum la creşterea bazată pe investiţii, însă, în această privinţă şi la acest moment, investiţiile publice din bani naţionali şi absorbţia fondurilor europene încă sunt tributare în execuţie, în raport cu estimările programate în buget.

Citiți și Previziunile economice de toamnă pentru România: Până la sfârșitul anului, PIB-ul va depăși nivelurile anterioare pandemiei. Economia va crește cu 7% în 2021 și cu 5,1% în 2022

“În ceea ce priveşte dinamica PIB, creşterea din 2021 va fi una consistentă, peste estimările realizate de-a lungul anului, însă proiecţiile globale arată că acest efect de recuperare post-lockdown se va atenua treptat. Încetinirea creşterii economice, estimată pentru anii următori, impune soluţii de natură structurală pentru economia noastră. Dezechilibrele cu care economia se confruntă în prezent indică, fără nicio îndoială, nevoia de schimbare a paradigmelor de dinaintea pandemiei. De exemplu, în planul dezechilibrelor externe, este îngrijorătoare adâncirea continuă a deficitului comercial şi a deficitului de cont curent, chiar în raport cu vârfurile înregistrate anul trecut. Totodată, pe fondul creşterii preţurilor la materii prime şi energie, ne confruntăm cu scumpiri în lanţ, iar rata inflaţiei, ajunsă la 7,9% în luna octombrie, ridică serioase probleme de scădere a puterii de cumpărare. De altfel, inflaţia pare să fi redevenit, dintr-o dată, principalul risc la adresa stabilităţii financiare la nivel global”, a susținut el.

Şeful statului a precizat că, în acest context, că România are nevoie de o analiză mai aprofundată a acestor evoluţii şi de măsuri concrete, pragmatice şi sustenabile, pentru consolidarea creşterii economice şi pentru susţinerea nivelului de trai al cetăţenilor.

“Economia merge înainte, însă trebuie să ne asigurăm că nu prin rostogolirea dezechilibrelor, ci prin reforme şi politici axate pe obiective de dezvoltare sănătoasă. Trebuie asumate o direcţie corectă, un parcurs clar şi mecanisme eficiente de implementare, prin care să revenim la obiectivele de sustenabilitate. Dincolo de urgenţele prezentului, avem mize esenţiale pe termen mediu şi lung”, a spus Iohannis.

Preşedintele Iohannis a subliniat că provocările cu privire la consolidarea fiscal-bugetară trebuie gestionate prudent, astfel încât deficitul bugetar şi datoria publică să nu atragă constrângeri în plus asupra evoluţiilor economice viitoare.

“Tocmai de aceea, bugetul pentru 2022 devine un instrument esenţial pentru implementarea, în perioada post-criză, a unei concepţii financiare sănătoase pentru România. Aceasta trebuie gândită în jurul obiectivului de absorbţie a fondurilor europene şi ca programare bugetară multianuală în raport cu ceea ce ne-am propus în materie de finanţare europeană. În perioada următoare, 13% din suma nerambursabilă alocată României prin PNRR va intra în ţară ca prefinanţare. Este semnul că trebuie să pregătim cu maximă seriozitate implementarea proiectelor asumate”, a declarat Iohannis.

El susţine că România are de recuperat, totodată, pregătirea cadrului financiar multianual.

“România ar putea atrage peste 30 de miliarde de euro prin intermediul programelor operaţionale, dar la finalul anului 2021 încă se discută despre priorităţi şi despre programare. Discuţiile sunt necesare, negocierile sunt bune, însă, realist vorbind, economia şi societatea românească au nevoie de rezultate concrete şi la momentul oportun. O infrastructură de transport care să genereze dezvoltare pe orizontală, securitate şi independenţă energetică, competenţele viitorului şi inovarea tehnologică în procesele de producţie sunt obiective clare, deja asumate. În anii următori, avem de înfruntat provocarea-cheie a capacităţii de implementare, atât a proiectelor de investiţii, cât şi a reformelor necesare”, conchide el.

Continue Reading

Facebook

INTERNAȚIONAL4 hours ago

Olaf Scholz se declară „profund dezgustat” de declarațiile președintelui palestinian, care a acuzat Israelul de comiterea a „50 de Holocausturi”

SĂNĂTATE5 hours ago

BEI va sprijini cu 22 mil. de euro cercetarea și dezvoltarea de noi tratamente împotriva cancerului de către compania poloneză Ryvu Therapeutics

MAREA BRITANIE7 hours ago

Post-BREXIT: Regatul Unit lansează procedura de soluționare a litigiilor cu UE privind accesul la programele de cercetare europene

REPUBLICA MOLDOVA7 hours ago

Directorul SRI, primit la Chișinău de Maia Sandu. Cei doi oficiali au discutat despre nivelul sporit al riscurilor de securitate și reforma sectorului național de securitate al R. Moldova

ROMÂNIA7 hours ago

Ministrul Muncii: Peste 6400 de cetățeni ucraineni sunt integrați pe piața muncii din România. Cei mai mulți lucrează în industria prelucrătoare și în construcții

ROMÂNIA7 hours ago

INS: Economia României a crescut cu 5,8% în semestrul I din acest an și cu 2,1% în trimestrul II

NATO8 hours ago

Germania a trimis în premieră șase avioane de luptă în regiunea Indo-Pacific: Este cea mai mare și dificilă dislocare globală a Forțelor Aeriene Germane

U.E.8 hours ago

Josep Borrell organizează pe 18 august la Bruxelles o reuniune la nivel înalt a Dialogului Belgrad-Pristina

INTERNAȚIONAL8 hours ago

Letonia intenționează să nu mai reînnoiască permisele de ședere pentru cetățenii din Rusia și Belarus

RUSIA8 hours ago

Opozantul rus Aleksei Navalnîi cere UE, SUA și Regatului Unit să declare „război total” împotriva oligarhilor ruși

ROMÂNIA2 days ago

Klaus Iohannis, de Ziua Marinei: Din 2023, vom face un efort pentru a crește bugetul Apărării de la 2% din PIB la 2,5%

ROMÂNIA6 days ago

România, solidară cu Franța în lupta cu incendiile. Țara noastră trimite 17 mijloace de intervenție și 77 de pompieri salvatori

ROMÂNIA1 week ago

Nicolae Ciucă le-a cerut miniștrilor săi să colaboreze cu MIPE în vederea creșterii gradului de absorbție a fondurilor europene

INTERNAȚIONAL2 weeks ago

Azerbaidjan a lansat operațiunea „Răzbunarea” împotriva forțelor armene din Nagorno-Karabah

ROMÂNIA2 weeks ago

Guvernul aprobă contractul de finanțare dintre România și BEI privind Spitalul Regional Craiova

ROMÂNIA2 weeks ago

România este ”peste graficul asumat în fața Comisiei Europene” privind stocurile de gaze naturale. Virgil Popescu: Există un grad de umplere de peste 59%, peste ținta pentru septembrie

REPUBLICA MOLDOVA2 weeks ago

R. Moldova dorește să reducă consumul de gaze pentru a diminua dependența de Gazprom. Vicepremierul Andrei Spînu: O alternativă o reprezintă păcura, care ar putea fi livrată de România

ROMÂNIA2 weeks ago

Nicolae Ciucă a dat asigurări că bugetul din 2023 va putea susține noile prevederi privind educația, iar țința de 15% pentru învățământ va fi atinsă până în 2027

U.E.2 weeks ago

Premierul spaniol, turneu în Balcanii de Vest: Locul acestei regiuni este în Uniunea Europeană

ROMÂNIA2 weeks ago

Klaus Iohannis, la Săptămâna Haferland: Dialogul intercultural, sursă a prosperității. România va continua să apere drepturile și interesele minorităților sale

Team2Share

Trending