de Robert Lupițu
Adoptarea ordonanței de urgență privind modificarea Codurilor penale, măsură guvernamentală care a scos sute de mii de români în stradă și a generat reacții internaționale în care România este avertizată atât cu pierderea credibilității, diminuarea atractivității investițiilor, dar și declinul reformelor anticorupție din ultimul deceniu, riscă să deschidă o nouă cutie a Pandorei în UE privind sancționarea unui stat membru.
Avertismentul lui Frans Timmermans de la dezbaterea din plenul Parlamentului European cu privire la posibilitatea ca fondurile UE alocate României să aibă de suferit, au fost dublate de declarațiile lui Gunther Krichbaum președintele Comisiei pentru Afaceri Europene din Parlamentul german, care a indicat că România și-ar putea pierde dreptul de vot în UE.
Înainte de a pleca spre summitul informal de la Malta, Klaus Iohannis a ținut să puncteze că nu anticipează un scenariu de sancționare a României în urma situației generate de ordonanța adoptată de guvernul Grindeanu.
În ce condiții se pierde dreptul de vot în UE al unei țări membre?
Sancționarea României, ca de altfel a oricărui stat membru, cu pierderea dreptului de vot în Consiliul UE este o posibilitate, însă ea reprezintă decizia finală a unui proces complex și îndelungat.
Articolul 7 al Tratatului Uniunii Europene prevede că în cazul unor încălcări grave și persistente ale valorilor cuprinse în articolul 2 al Tratatului (respect pentru demnitatea umană, libertate, democrație, egalitate, stat de drept și respect pentru drepturile omului), statele membre pot decide să suspende anumite drepturi pentru țara care încalcă aceste valori, inclusiv dreptul de vot.
În acest context, suspendarea dreptului de vot înseamnă pierderea capacității unui stat membru de a participa la crearea legislației europene. Țările membre UE (guvernele naționale) au drept de vot doar în Consiliul UE, care este alături de Parlamentul European co-legislator pentru directivele și regulamentele europene.
Care este procedura?
Subliniam încă de la început că există o posibilitate ca România, ca orice alt stat membru de altfel, să își piardă dreptul de vot. Procedura este, însă, stufoasă, complexă și de durată.
În primul rând pentru declanșarea unei astfel de proceduri trebuie îndeplinite una dintre următoarele condiții: o propunere argumentată cu privire la riscul evident al încălcării uneia dintre valorile mențonate trebuie supusă Consiliului UE din partea unei treimi din țările membre UE, a Parlamentului European sau a Comisiei Europeană.
De regulă, prima condiție – o propunere din partea țărilor membre – nu este o practică uzuală, statele ținând mult la principiul suveranității în chestiuni de maximă sensibilitate. Plus că o astfel de practică dăunează raporturilor bilaterale.
O sesizare din partea Parlamentului European ar fi o posibilitate de luat în calcul în comparație cu prima variantă, ea fiind rezultatul unei ample anchete care presupune vizite de documentare, discuții cu oficiali etc. O astfel de anchetă s-a derulat în cazul situației drepturilor fundamentale în Ungaria, în anul 2015.
A treia condiție – o propunere de sancționare din partea Comisiei Europene – presupune includerea României, în această speță, în mecanismul UE privind consolidarea statului de drept, un mecanism adoptat în 2014 și aplicat deja Poloniei.
Cum funcționează mecanismul statului de drept?
Mecanismul statului de drept, revizuit în 2014 de Comisia Europeană, reprezintă o procedură ce a fost lansată de către Comisia Europeană în premieră împotriva Poloniei, din cauza crizei constituționale din această țară.
Acest cadru adoptat de Comisie are drept obiectiv să prevină, printr-un dialog cu statul membru în cauză (România), ca o amenințare sistemică la adresa statului de drept să necesite inițierea de către executivul european a mecanismelor cuprinse la articolul 7 din tratatul UE, cel cu privire la drepturile de vot ale unui stat membru.
Dacă o astfel de amenințare la adresa statului de drept nu poate fi soluționată la nivel național, instrumentele existente la nivel european pot determina aplicarea acestui mecanism.
Procesul mecanismului statului de drept are trei etape: o evaluare din partea Comisiei, o recomandare din partea Comisiei și monitorizarea acțiunilor statului membru în cauză după recomandările Comisiei. În toate aceste etape, dialogul structurat între Comisie și țara în cauză este un proces în continuă desfășurare.
După epuizarea tuturor acestor proceduri și etape și în cazul în care o soluție nu este identificată, atunci Comisia Europeană poate propune, în ultimă instanță, rezolvarea situației în temeiul articolului 7 al tratatului UE.
Articolul 7 și cum se aplică sancțiunea pierderii dreptului de vot?
Potrivit Tratatului de Funcționare al Uniunii Europene, articolul 7 cuprinde prevederile pentru sancționarea unui stat membru prin pierderea dreptului de vot.
Considerând că recomandările Comisiei Europene nu au fost îndeplinite, propunerea executivului ajunge la Consiliul UE care cu o majoritate de patru cincimi din membrii săi (80%, minim 22 de membri) și cu avizul Parlamentului European poate determina că există un risc de încălcare a valorilor UE.
Apoi, Consiliul European, cu unanimitatea celorlalți membri (mai puțin statul în cauză) și ca urmare a unei propuneri venite din partea unei treimi a țărilor membre sau a Comisiei și după obținerea avizului Parlamentului European, poate poate determina că existența unei grave și persistente încălcări a valorilor fundamentale ale UE. Statul în cauză este invitat, la această etapă, să își expună observațiile.
Dacă membrii Consiliului European decid că o astfel de încălcare s-a produs, atunci Consiliul UE, acționând cu majoritate calificată (votul afirmativ a 55% dintre țările membre care însumează minim 65% din populația UE), poate decide suspendarea dreptului de vot în Consiliu pentru guvernul statului membru. Cu alte cuvinte, așa cum am expus anterior, suspendarea dreptului de a participa la crearea legislației europene.
Recăpătarea dreptului de vot are loc după ce situația invocată se îmbunătățește, iar valorile încălcate nu se mai află sub semnul prejudicierii lor și sunt din nou respectate.
Dincolo de complexitatea și, implicit, durata acestei proceduri, procesul poate fi blocat în interiorul Consiliului European, de pildă, acolo unde toate statele membre, mai puțin cel în cauză, trebuie să fie de acord cu faptul că România (sau orice alt stat) a încălcat valorile fundamentale.
Ca un scurt exemplu de final, pentru a întări afirmația, în cazul unei solicitări de sancționare a Poloniei (care se află în dialog pe stat de drept cu Comisia), Ungaria a declarat în dese rânduri că se va opune.
.
