Comisia Europeană avertizează că România continuă să înregistreze un deficit bugetar excesiv, disparități regionale ridicate, digitalizare insuficientă în sectorul public și în rândul populației, precum și deficiențe structurale pe termen lung în sectorul afacerilor și provocări accentuate legate de neconformitatea competențelor forței de muncă la cerințele pieței muncii și accesul la servicii de sănătate de calitate, potrivit concluziilor publicate luni, 23 mai, în raportul de țară din cadrul semestrului european.
Semestrul european oferă un cadru pentru coordonarea politicilor economice din întreaga Uniune Europeană. El permite țărilor din UE să discute planurile lor economice și bugetare și să monitorizeze progresele în anumite momente din cursul unui an.
Economia și ocuparea forței de muncă în ansamblu
Înainte de pandemie, economia României a recuperat rapid, dar nu într-un mod pe deplin sustenabil. În 2019, PIB-ul pe cap de locuitor reprezenta 70% din media UE, față de 56,5% în 2015. În aceeași perioadă, rata de creștere reală a fost mai mult decât dublă față de media UE. Cu toate acestea, creșterea a fost determinată de cerere și stimulată de o politică fiscală expansionistă, ceea ce a dus la creșterea deficitelor de cont curent și a dezechilibrelor macroeconomice.
Disparitățile regionale rămân ridicate, determinate de decalajele de productivitate a forței de muncă, de investiții și de ocupare a forței de muncă între capitală și restul regiunilor. În 2018, productivitatea s-a situat sub media UE (la 69%) și a variat foarte mult de la o regiune la alta, de la 133% din media UE în regiunea capitalei București-Ilfov la 39% în Nord-Est, cea mai puțin dezvoltată regiune a țării. Regiunile mai puțin dezvoltate nu dispun de active-cheie, cum ar fi infrastructura de transport, de lucrători cu înaltă calificare și au niveluri scăzute de ocupare a forței de muncă în sectoarele de înaltă tehnologie și de cheltuieli pentru cercetare și dezvoltare.
În 2021, activitatea economică a recuperat pierderile suferite în urma crizei COVID-19. PIB-ul real a înregistrat o creștere de 5,9% datorită consumului privat (adică a cheltuielilor gospodăriilor) și investițiilor puternice. În pofida cererii internaționale slabe pentru bunurile și serviciile românești și a întreruperilor din lanțul de aprovizionare, exporturile au continuat să crească, deși nu la fel de rapid ca importurile, iar deficitul de cont curent s-a adâncit în continuare. Măsurile de izolare și creșterea inflației, în special a prețurilor la energie, au afectat consumul privat în a doua jumătate a anului 2021.
Perspectivele economice sunt moderate. Din cauza unei încetiniri la sfârșitul anului 2021 și agravate de invazia Rusiei în Ucraina în 2022, se preconizează că PIB-ul real va crește doar cu puțin peste 2 % în 2022 și 2023, sprijinit în principal de investițiile din mai multe fonduri UE, inclusiv din cadrul Mecanismului de Redresare și Reziliență (MRR). Exporturile și importurile ar urma să crească într-un ritm mai lent din cauza blocajelor și a penuriei la nivelul aprovizionării, deficitul de cont curent urmând să rămână în linii mari neschimbat.
Se preconizează că prețurile vor crește, în mod mai pronunțat decât până acum. După o creștere ușoară în 2020, rata inflației a ajuns la 4,1 % în 2021 și urmează să urce și mai mult în 2022, deoarece prețurile ridicate la energie vor afecta alte bunuri și servicii, în conformitate cu tendințele globale. O dinamică salarială așteptată mai puternică ar putea avea un efect de feed-back asupra inflației. Guvernul a adoptat măsuri de urgență pentru a reduce facturile la energie prin plafonarea prețurilor și rambursarea furnizorilor pentru diferența față de prețurile reale de pe piață. Întrucât rambursările durează mult, furnizorii mai mici s-ar putea confrunta cu constrângeri de lichidități.
Deficitul bugetar a scăzut într-o oarecare măsură, dar rămâne un motiv de îngrijorare. România, alături de alte șase state membre (Germania, Spania, Franţa, Ţările de Jos, Portugalia şi Suedia) – continuă să înregistreze dezechilibre excesive. Creșterile ad-hoc ale pensiilor și salariilor din trecut, coroborate cu veniturile publice scăzute, au condus la deficite mari încă dinainte de criză. În 2021, deficitul a fost de 7,1 % din PIB, în scădere de la 9,3 % în 2020. Se preconizează că deficitul public va atinge 7,5 % din PIB în 2022, urmând să scadă până la 6,3 % în 2023. Cheltuielile suplimentare pentru combaterea pandemiei și compensarea creșterilor prețurilor la energie au făcut ca deficitul să nu fie mai mic, dar se preconizează că acesta va scădea într-o oarecare măsură până în 2023, datorită redresării creșterii economice și creșterii colectării veniturilor, susținute de planul de redresare și de reziliență (PNRR). Cu toate acestea, coborârea sub 3% până în 2024, în conformitate cu recomandarea Consiliului din iunie 2021, va rămâne o provocare în lipsa unor măsuri corective.
Piața forței de muncă a înregistrat performanțe bune în pofida pandemiei COVID-19, dar rămân provocări esențiale. Rata de ocupare a forței de muncă a continuat să crească, de la 65,2 % în 2020 la 67,1 % în 2021. Măsurile de sprijin SURE sunt, de asemenea, un factor care contribuie pozitiv. Cu toate acestea, ratele de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor și al persoanelor în vârstă, al romilor, al femeilor și al persoanelor slab calificate rămân cu mult sub mediile UE, în timp ce decalajul de ocupare a forței de muncă în cazul persoanelor cu handicap a crescut la 30,4 puncte procentuale. Decalajul de ocupare a forței de muncă între femei și bărbați este ridicat și a continuat să crească. Rata șomajului a scăzut la 5,6 % în 2021, de la 6,1 % în 2020, dar se situează în continuare peste nivelurile de dinaintea crizei. Previziunile de primăvară ale Comisiei pentru 2022 estimează că aceasta va scădea la 5,5 % în 2022 și la 5,3 % în 2023, pe fondul unei creșteri moderate.
Creșterea salariilor ar urma să se relanseze, dar sărăcia și sărăcia în muncă rămân o provocare. Pandemia a făcut ca creșterea salariilor să se stabilizeze. Cu toate acestea, în 2021, creșterea salariilor nominale și reale a revenit la 5,7% și, respectiv, 0,3%. La începutul anului 2021, guvernul a majorat salariul minim brut la 2 300 RON (466 EUR) și a aprobat o creștere la 2 550 RON (515 EUR) începând cu ianuarie 2022. Pe de altă parte, salariile din sectorul public au fost înghețate în 2021, după ce au crescut cu 37,5% în ultimii 4 ani. Pentru anul 2022 se preconizează o creștere mai puternică a salariilor nominale globale de până la 8,3%, dar din cauza inflației ridicate se preconizează că va fi negativă în termeni reali -1,1% (previziunile de primăvară 2022). Sărăcia în muncă rămâne ridicată, determinată de munca ocazională sau cu fracțiune de normă, de munca independentă și de fenomenul informalității (adică munca nedeclarată). Ponderea persoanelor expuse riscului de sărăcie rămâne ridicată.
Provocările persistă în mai multe domenii
Sectorul de afaceri din România are deficiențe structurale de lungă durată. Infrastructura de transport insuficient dezvoltată și învechită îngreunează transportul de mărfuri în interiorul și în afara țării și adâncește disparitățile teritoriale. Birocrația excesivă, coroborată cu o administrație publică uneori ineficientă și cu un cadru legislativ imprevizibil, dăunează mediului de afaceri și limitează oportunitățile de investiții, în special pentru întreprinderile naționale. Există o marjă de manevră semnificativă pentru utilizarea corectă a principiilor de guvernanță corporativă în cadrul întreprinderilor de stat din sectoare-cheie, cum ar fi energia, transporturile și serviciile publice locale, deoarece numirile discreționare în consiliile de administrație limitează eficiența și eficacitatea acestora.
Evoluția demografică nefavorabilă exercită presiuni asupra pieței forței de muncă și asupra sistemului de formare și educație. Tendințele actuale indică o reducere cu 8,8 % a forței de muncă în 2030, comparativ cu cea din prezent. Acest lucru va necesita niveluri mai ridicate de productivitate și o creștere a ratei de ocupare a forței de muncă, în special a femeilor, a romilor, a tinerilor și a persoanelor în vârstă, a persoanelor cu dizabilități și a celor cu un nivel de educație scăzut. În continuare, competențele forței de muncă rămân insuficient aliniate la nevoile pieței muncii. Deficitul de competențe și neconcordanțele dintre acestea, precum și un sistem de educație și formare slab afectează negativ perspectivele. Capacitatea serviciilor publice de ocupare a forței de muncă de a oferi un sprijin integrat și orientat, inclusiv pentru perfecționarea și recalificarea profesională, rămâne limitată.
Serviciile sociale și de sănătate rămân insuficiente, inclusiv accesul la îngrijiri pe termen lung. Lipsa resurselor umane și a capacității administrative la nivel local se numără printre factorii care afectează disponibilitatea serviciilor integrate și progresele înregistrate în ceea ce privește dezinstituționalizarea adulților cu handicap. Procesul de dezinstituționalizare a copiilor continuă, așa cum a fost stabilit, cu obiectivul de a fi finalizat cât mai curând posibil. Disparitățile în ceea ce privește accesul la asistență medicală persistă, 11% din populație nefiind asigurată și existând o distribuție inegală a forței de muncă în întreaga țară. Acoperirea serviciilor de îngrijire la domiciliu este printre cele mai scăzute din UE.
Eliminarea treptată a producției de energie electrică pe bază de cărbune necesită o creștere majoră a capacității de producție a energiei din surse regenerabile. Legea privind decarbonizarea și investițiile pentru creșterea producției de energie regenerabilă sunt esențiale. Asigurarea unei tranziții echitabile către surse de energie verde ar trebui să rămână o prioritate pentru regiunile și comunitățile afectate. De asemenea, ar trebui eliminate toate obstacolele în calea investițiilor în energia solară și eoliană. Închiderea depozitelor de deșeuri ilegale și neconforme, împreună cu măsuri de reabilitare, pot proteja sănătatea și mediul.
Închiderea depozitelor de deșeuri ilegale și neconforme cu standardele împreună cu măsuri de reabilitare pot proteja sănătatea și mediul. În România funcționează depozite de deșeuri neregulamentare și neconforme și depozite volatile care prezintă riscuri grave pentru sănătatea umană și pentru mediu. De asemenea, depozitele de deșeuri nu dispun de capacități de infrastructură, la fel ca și județele în care sunt situate.
Investițiile semnificative și reformele în domeniul politicii digitale ar putea elimina lacunele existente. În ceea ce privește administrația publică digitală, diverse sisteme informatice publice nu sunt interoperabile; serviciile de e-guvernare sunt rare, iar acolo unde există, gradul de utilizare este scăzut. În timp ce conectivitatea generală în bandă largă s-a îmbunătățit semnificativ, unele părți ale țării nu sunt încă conectate la rețele fixe de bandă largă de foarte mare capacitate. Competențele digitale de bază lipsesc, iar numărul de specialiști în TIC este insuficient. În cele din urmă, întreprinderile românești nu profită pe deplin de tehnologiile digitale, cum ar fi schimbul electronic de informații, social media, big data și cloud.
România înregistrează progrese în ceea ce privește majoritatea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD) ale ONU, dar rămân provocări. Sărăcia și privațiunile sunt în scădere, iar rezultatele în materie de sănătate de bază se îmbunătățesc. Cu toate acestea, calitatea slabă și cheltuielile reduse în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării (C&D&I) afectează capacitățile industriale. Rămân unele preocupări în ceea ce privește statul de drept: eficacitatea sistemului judiciar se deteriorează, iar percepția corupției rămâne ridicată. Sunt necesare progrese semnificative în ceea ce privește 3 ODD: egalitatea de gen, calitatea educației și consumul și producția responsabile, deoarece acțiunile au fost limitate în ultimii ani.
