Studiu Friedrich-Ebert-Stiftung România – „Salariul minim ca instrument de politici publice – pro sau contra?”

Raportul ideal pentru România între salariul minim brut pe economie şi cel mediu este de 50%, prag care maximizează beneficiile în economie şi societate, piaţa locală fiind în prezent la un nivel de 44%, mult mai ridicat decât în urmă cu 10 ani, dar încă inferior celor din Polonia, Slovenia, Ungaria, Letonia şi Lituania, potrivit studiului ”Salariul minim ca instrument de politici publice – pro sau contra?”, realizat de Friedrich-Ebert-Stiftung România. 

„Dacă până în 2014 România se afla în partea inferioară a clasamentului european, cu o pondere a salariului minim în câştigul salarial mediu de 35%, în mai 2016 se va ajunge în partea superioară, ponderea de 44% fiind una compatibilă cu nevoia de reducere a inegalităţilor economice, a sărăciei şi a deprivării materiale şi stimularea eficienţei în muncă”, se arată în studiu.

Începând cu 2004, salariul minim a fost corelat cu dinamica inflaţiei şi nu cu creşterea economică şi a veniturilor, astfel că în 2007 salariul minim reprezenta numai aproximativ un sfert (25%) din cel mediu. Dinamica a fost diferită de cea medie înregistrată în ţările din regiune, în contextul în care ponderea salariului minim în respectivele economii depăşea pragul de 40%. 

Potrivit autorilor studiului, abia creşterea salariului minim cu aproximativ 40% în anul 2008, comparativ cu 2007, a contribuit la stabilizarea proporţiei în intervalul 30-32% din salariul minim în perioada crizei economice. Începând cu 2013 au avut loc 7 majorări succesive ale salariului minim, măsurile fiind corelate cu cele privind diminuarea fiscalităţii şi relansarea economică.  Ponderea în salariul mediu a sporit între 2013-2016, ritmul de creştere fiind unul ridicat comparativ cu economiile din regiune, dar nivelul la care s-a ajuns (41,3% în Q1 2016 si 44% în mai 2016) este inferior celor din Polonia, Slovenia, Ungaria, Letonia şi Lituania.

Ponderea ridicată a lucrătorilor (persoanelor ocupate) cu risc de sărăcie (normă întreagă/normă incompletă), inegalitatea accentuată a veniturilor, inechitatea distribuirii venitului national net între muncă și capital, diseminarea asimetrică a beneficiilor creșterii economice și lentoarea liftului social precum și asimetria de negociere dintre sindicate și patronate (mai ales după flexibilizarea Codului Muncii din 2011 în România) sunt tot atâtea argumente pentru creșterea salariului minim la un nivel decent care să asigure potențarea efectelor de multiplicare economice si sociale ale folosirii acestui instrument, transmit autorii studiului.

Soluțiile de politici publice legate de salariul minim propuse de autorii studiului sunt:

·         Revenirea la calcularea coșului minim de consum conform legii și publicarea acestuia de către Guvern. Coșul minim de consum poate fi calculat de experții Institutului de Cercetare al Calității Vieții (Academia Română) pe baza analizei normative și poate fi publicat semestrial de către Guvern, conform legii prin care se va stipula acest lucru (Guvernul a renunțat la publicarea coșului minim de consum în 2003). Analiza corelării salariului minim cu coșul minim de consum pentru o gospodărie cu 2 salarii minime și 2 alocații de copii indică faptul că veniturile acestor familii nu au putut acoperi nici minimul de trai decent (in 2015 ponderea veniturilor în cheltuielile minime aferente unui trai decent era de 76,6%) și nici măcar minimul de subzistență (în 2015 ponderea veniturilor in cheltuielile minime de subzistenta era de 92,2%) în niciunul dintre anii din perioada luată în considerare 2001-2015. Autorii studiului consideră că fundamentarea și implementarea de politici sociale/de venituri prin care salariul minim să acopere coșul minim de trai decent sunt procese strict necesare.

·         Decuplarea dinamicii salariului minim de ciclul electoral (ideologii de guvernare) prin: stabilirea unei formule de indexare a acestuia în raport de nivelul minim al cosului de consum (calculat de ICCV), inflatie, productivitatea muncii – de exemplu indexarea anuală a salariului minim brut cu 100% rata inflației plus 50% din creșterea anuală reală a câștigului salarial mediu brut… sau Introducerea în Codul Muncii a unui prag minim al raportului salariu minim brut/câștigul mediu brut la 45%.

·         Pentru a crește eficiența utilizării salariului minim ca instrument de politici publice propunem asocierea acestuia în combinație cu alte măsuri de implementat pentru reducerea inegalităților și a sărăciei, cum ar fi creșterea progresivității în impozitare.

·         Pentru a maximiza eficacitatea utilizării salariului minim trebuie asociate mixului de politici publice și alte măsuri de stimulare a angajării în rândul grupurilor de populație ce îngroașă rândurile somajului structural (tineri, familii monoparentale, familii cu mai multi copii s.a.).

·         În vederea maximizării efectului pozitiv al creșterii salariului minim asupra reducerii muncii nedeclarate  e nevoie urgentă de  măsuri de intensificare a controalelor în sectoarele de risc ridicat privind munca la negru, înăsprirea legislației privind sancționarea muncii nedeclarate precum și crearea și interconectarea unor baze de date cu privire la angajații cu contract de muncă permanent sau temporară.

Varianta electronică integrală a studiului poate fi găsită aici: http://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/13271.pdf  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.