Având în vedere ponderea tot mai mare a forțelor de centru-stânga în Consiliu, ne așteptăm la o convergență tot mai mare între Parlamentul European (PE) (deja oarecum înclinat spre stânga) și Consiliu și, prin urmare, la un sprijin mai larg pentru politicile Comisiei privind clima, digitalul și comerțul. În același timp, asistăm, de asemenea, la o fragmentare și o polarizare tot mai accentuate în cadrul Consiliului, ceea ce ar putea îngreuna ajungerea la acorduri privind politicile UE, arată, într-o analiză specială, Vote Watch Europe.
Analiza, care abordează mai îndeaproape schimbările din Consiliu din ultimii doi ani și jumătate și impactul lor probabil asupra principalelor propuneri legislative viitoare, a fost făcută în contextul parcurgerii a aproape jumătate din mandatul Comisiei Europene, conduse de Ursula von der Leyen, și al schimbărilor de la toate nivelurile de conducere în Parlamentul European.
Ponderea tot mai mare a forțelor de centru-stânga
Componența actuală a Consiliului arată mult mai diferit decât la începutul mandatului. Forțele de centru-stânga, cum ar fi Verzii și social-democrații, au obținut rezultate relativ bune la recentele alegeri naționale și fac parte în prezent dintr-un număr tot mai mare de guverne din Uniunea Europeană. Imaginile de mai jos evidențiază schimbările în ceea ce privește reprezentarea diferitelor familii politice din UE în guvernele naționale:

La începutul mandatului, Consiliul a jucat un rol important ca o contrapondere la Parlamentul European în multe domenii, cum ar fi politicile de mediu sau ocuparea forței de muncă și afacerile sociale, unde PPE tinde să fie mai des în minoritate în comparație cu celelalte grupuri politice de centru atunci când votează în Parlamentul European. Cu o aliniere mai puternică între colegiuitori, ne putem aștepta, prin urmare, la negocieri mai rapide ale pozițiilor politice între Consiliu, Comisie și Parlament, ceea ce va conduce la o abordare mai pro-reglementare, în special în ceea ce privește clima, sectorul digital, ocuparea forței de muncă și comerțul.
Scena politică tot mai fragmentată la nivel național
Cu toate acestea, impactul unor astfel de schimbări va fi nuanțat de fragmentarea tot mai mare a scenei politice din mai multe state membre: existența mai multor partide în cadrul aceleiași coaliții de guvernare îngreunează sarcina guvernelor de a ajunge la acorduri la nivel național cu privire la politicile UE. După cum am văzut în trecut, acest lucru duce la un nivel mai ridicat de abținere la voturile din cadrul Consiliului și al procedurii de comitologie, cum este în special cazul marii coaliții germane atunci când votează asupra unor chestiuni sensibile de mediu, cum ar fi aprobarea substanțelor chimice. Pozițiile mai imprevizibile ale guvernelor naționale sunt susceptibile să genereze fricțiuni în cadrul negocierilor cu alte instituții. Vizualul de mai jos arată ponderea locurilor deținute de partidele de rang înalt în guvernele din diferite state membre, reflectând fragmentarea menționată anterior la nivel național.

Notă: țările de culoare verde sunt cele în care partidul aflat la guvernare deține majoritatea mandatelor în Parlament.
În plus, este important de remarcat că partidele afiliate PPE (și ECR) rămân la guvernare în majoritatea țărilor mai mici, în special în Europa Centrală și de Est. Având în vedere actualul sistem de vot din Consiliu, statele membre mai mari nu pot asigura majorități pe cont propriu, ceea ce înseamnă că o coaliție de țări de dimensiuni medii poate bloca anumite inițiative legislative.

Proces decizional mai fragmentat la nivelul Consiliului
În timp ce ne putem aștepta ca statele membre mai mari, precum Franța sau Germania (printre altele), să sprijine în general principalele propuneri ale Comisiei, cum ar fi mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM) sau introducerea unei taxe digitale, printre altele, statele membre mai mici au o perspectivă mai critică atunci când vine vorba de creșterea armonizării UE. De exemplu, țările scandinave tind să se opună, în general, unei mai mari „europenizări” în ceea ce privește politicile sociale, o tendință pe care o observăm în rândul deputaților europeni din Parlamentul European, dar și la nivelul Consiliului.
Atunci când Consiliul votează cu privire la o propunere a Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, se întrunește o majoritate calificată dacă sunt îndeplinite două condiții:
- 55% dintre statele membre votează pentru – în practică, aceasta înseamnă 15 din 27
- propunerea este sprijinită de un număr de state membre care reprezintă cel puțin 65% din totalul populației UE
Această procedură este cunoscută și sub denumirea de regula „majorității duble”.
Pentru a putea bloca o decizie în cadrul Consiliului, statele membre trebuie să formeze o minoritate de blocare care trebuie să includă cel puțin patru membri ai Consiliului care să reprezinte peste 35% din populația UE.
Având în vedere actualul sistem de vot în Consiliu, statele membre mai mici pot avea o pondere importantă în deciziile UE, în special în domenii de politică precum fiscalitatea sau afacerile externe, unde au drept de veto și pot bloca deciziile la nivelul UE. Chiar dacă țări mai mari, precum Franța și Germania, ar putea asigura majorități în Consiliu în cazul votului cu majoritate calificată, unanimitatea poate face mai dificilă găsirea unor acorduri cu privire la mai multe inițiative importante.