Odată cu aderarea la NATO, România avea să înceapă una dintre cele mai luminoase aventuri ale istoriei sale. La 2 aprilie 2004 – exact acum zece ani deci – drapelul României a fost arborat la sediul NATO, după ce la 29 martie Bucureştiul depusese instrumentele de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, ţară care păstrează Tratatul Alianţei. În lumina evenimentelor care au loc acum în preajma graniţelor României, evenimentele de acum 10 ani capătă noi valenţe. Dar, la fel de important, România a intrat sub radarele investitorilor. 
Aderarea la NATO a însemnat foarte mult şi pentru economia României, nu doar pentru siguranţa ei. Aflată sub o umbrela solidă de securitate şi cu perspectiva aderării la UE, România a început să crească puternic. Anul 2004, sub administraţia lui Adrian Năstase, a fost anul cu cea mai mare creştere economică din istoria postrevoluţionară – 8,5%.
Au urmat ani de creştere solidă de 5-7 procente (7,9% chiar în 2006) care au culminat cu explozia consumului în preajma aderării din 2007. Chiar dacă România nu a avut şansa unei mai mari perioade de linişte pe pieţele financiare, anii aceştia au schimbat faţa economiei sale.
„România se află acum într-o situaţie mult mai bună decât în 2004. Nu am nicio îndoială că dacă nu eram în NATO şi în Uniunea Europeană, nu am fi avut capacitatea de a face singuri ceea ce am făcut atât în plan economic, cât şi în alte domenii. În 2004 a fost un impuls puternic asupra economiei, creşterea PIB depăşind 8%. În acel an s-a văzut foarte clar că România a intrat pe radarele investitorilor străini. Interesul pentru România a crescut foarte mult, iar fluxuri de capital de zeci de miliarde de euro au ajuns în acei ani. Pentru o economie ca a României astfel de sume sunt copleşitoare. Este adevărat că o parte din bani s-au cam risipit“, comentează analistul economic Aurelian Dochia.
