Unirea Principatelor Române reamintește necesitatea ca politica externă să rămână o temă de consens național, susținând construirea durabilă a rezilienței interne și externe a României, transmite ministrul de externe Bogdan Aurescu, la 24 ianuarie, într-un comunicat remis caleaeuropeana.ro.
Aniversarea Unirii Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859 dobândește, în acest an, semnificații deosebite pentru Diplomația Română și pentru Ministerul Afacerilor Externe. Ea coincide, în 2022, cu împlinirea celor 160 de ani de la formarea primului Guvern și a primei Adunări Legislative ale României unite, de la 24 ianuarie 1862, marcând realizarea unirii depline și trecerea la etapa modernizării statului. Cu acest prilej, a fost atribuit în Guvernul României primul portofoliu de ministru al afacerilor externe, în persoana lui Apostol Arsache. Apoi, a fost înființată, la 27 iulie/8 august 1862, și instituția dedicată acestui portofoliu, sub denumirea ,,Departamentul Trebilor Străine și de Stat”.
Cu această ocazie, ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu a transmis următorul mesaj:
,,Actualul context internațional complex, marcat inclusiv de evoluțiile generate sau accelerate de pandemia de COVID-19, scoate în evidență, poate mai pregnant decât oricând, nevoia unei diplomații vizionare, eficiente, pragmatice, principiale și multidimensionale. De aceea, valențele pe care le conferim în 2022 acestui moment de referință în istoria noastră națională sunt puternic legate de procesul de adaptare și reflecție prin care trece Diplomația Română.
Unirea Principatelor Române a determinat întemeierea instituțiilor României moderne, printre care și instituția care gestionează neîntrerupt, în ultimii 160 de ani, politica externă a țării – Ministerul Afacerilor Externe, sub denumirea ,,Departamentul Trebilor Străine și de Stat”, așa cum este menționat în actul constitutiv de la 27 iulie/8 august 1862.
În această zi semnificativă în istoria țării și a Diplomației Române, încurajez pe fiecare să reflecteze la contribuția de excepție a precursorilor noștri în îndeplinirea obiectivului fundamental al recunoașterii internaționale și desăvârșirii Unirii Principatelor. În plan strategic, Unirea Principatelor Române reamintește necesitatea ca politica externă a țării noastre să să rămână, pe termen lung, o temă de consens național, susținând construirea durabilă a rezilienței interne și externe a statului și obiectivele majore urmărite de țara noastră, inclusiv pe plan extern.
Vom continua să ne îndeplinim și pe viitor datoria față de cetățenii români, păstrând ca reper activitatea diplomaților care au contribuit la întemeierea României unite și moderne, prin conduită și acțiune diplomatică dedicate aceluiași scop fundamental: protejarea și promovarea valorilor, intereselor și obiectivelor țării noastre și ale bunăstării și securității cetățenilor noștri. Acesta este firul roșu care străbate istoria diplomației române moderne, care a coincis întotdeauna cu istoria devenirii țării noastre.
Pe parcursul întregului an, Ministerul Afacerilor Externe și-a propus rememorarea și explicarea istoriei diplomației române pentru publicul larg și, în mod special, pentru tineri, în țară și în statele în care România este reprezentată diplomatic, printr-un program variat de evenimente și campanii de informare, sub o identitate vizuală aniversară”.
În toamna anului 1859, în urma alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească, diplomații români ai acelor timpuri au obținut, prin eforturi intense și demersuri profesioniste abile, recunoașterea dublei alegeri, chiar dacă avea un caracter excepțional, fiind valabilă exclusiv pe durata domniei lui Cuza. Doi ani mai târziu, unirea politică și administrativă deplină a țării era de asemenea recunoscută la nivel internațional, iar la 22 ianuarie 1862, sub conducerea Prim-ministrului de orientare conservatoare Barbu Catargiu, fiind format primul guvern al României moderne.
Realizarea recunoașterii internaționale a dublei alegeri a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza și desăvârșirea Unirii Principatelor au reprezentat astfel primele mari demersuri reușite ale diplomației românești moderne, iar în acest scop au fost trimiși reprezentanți diplomatici însărcinați cu această misiune la Constantinopol, Paris și în alte capitale europene importante. Scriitorul, omul politic și diplomatul Vasile Alecsandri (1821-1890) a fost printre cei mai importanți și activi dintre aceștia.
Printre măsurile de modernizare a statului şi a societăţii româneşti avansate de Alexandru Ioan Cuza s-a înscris şi stabilirea unui portofoliu al Afacerilor Străine, în 1862, primul titular al acestei demnităţi fiind Apostol Arsache, înaintea organizării structurii instituționale corespondente. De profesie medic, stabilit în Țara Românească în 1814, el fusese titularul portofoliului afacerilor străine al Țării Românești și în perioadele 24 aprilie 1835 – 13 mai 1837 și 30 aprilie 1861 – 21 ianuarie 1862.
Departamentul Trebilor Străine, precursor al Ministerului Afacerilor Externe de astăzi, a fost înființat la 27 iulie/8 august 1862, prin decret al Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, publicat în „Monitorul. Jurnal Oficial al Principatelor Unite”. Apostol Arsache a fost în funcție, ca ministru al noului stat, în perioada 22 ianuarie 1862 – 24 iunie 1862. Următorul ministru al afacerilor externe al României, conducând Departamentul Trebilor Străine în perioada 24 iunie – 29 septembrie 1862, a fost Alexandru Cantacuzino.