Eurodeputatul Mircea Hava a transmis un mesaj cu ocazia Zilei Naționale a României în care a subliniat importanța solidarității ”care să ne ajute să ne înțelegem și să ne 
acceptăm” pentru a da un exemplu generațiilor viitoare.
”Îi spun <<La mulți ani!>>, azi, pentru că asta e ziua în care s-a întâmplat să se nască țara în care m-am născut. În rest, îi spun <<Mulțumesc!>>- pentru câteva zeci de ani în care am putut să privesc lumea, să apreciez oamenii, să-mi iubesc familia, să trăiesc în inima ei, Alba Iulia. Sunt unul dintre milioanele de români cu copilărie la țară, repartiție după școală, familie, care a trăit fiecare zi cu folos într-un loc binecuvântat, pe care-l voi considera mereu acasă. Toate astea în vremuri în care românii au reușit să transforme binele și răul, pesimismul și optimismul, dezamăgirea și speranța în ceva natural, obligați să aibă parte, mereu, de ambele variante”, a precizat europarlamentarul.
”Așa stând lucrurile, am învățat să răzbim, să ne căutăm și să ne găsim, să ne ocrotim așa cum ne îmbrățișează Carpații. Azi, îmi doresc să avem parte de solidaritatea care să ne ajute să ne înțelegem și să ne acceptăm, să găsim echilibrul dintre libertate și siguranță, câștigând prin asta cel mai important lucru – un exemplu pentru cei ce ne vor urma”, a conchis Mircea Hava.
Începând cu 1990, România serbează la 1 decembrie Ziua Națională.
Ziua de 1 Decembrie 1918, ziua în care Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a adoptat Rezoluția de Unire cu România, a însemnat sfârșitul procesului de desăvârșire a unității naționale românești început în acel an, 1918, prin actul unirii Basarabiei cu România, adoptat de Sfatul Țării din Chișinău, la 27 martie/9 aprilie, și continuat prin actul unirii Bucovinei cu Patria Mamă, adoptat de Congresul General al Bucovinei, la Cernăuți, la 15/28 noiembrie.
Marea Unire s-a înfăptuit așadar, atât ca urmare a unei conjuncturi politice internaționale favorabile, marcate de principiul wilsonian al naționalităților și de efervescență a mișcărilor de eliberare națională și socială, cât și a curajului și eroismului soldaților și ofițerilor români pe câmpurile de luptă ale Primului Război Mondial și nu în ultimul rând, al determinării manifestate de clasa politică românească și a societății românești din teritoriile străine, vremelnic ocupate.
