Alegerile europarlamentare 2014 aduc Europei nu numai 751 de noi sau mai vechi eurodeputati, dar, pentru prima data, ocazia de a alege dintre Schulz, Juncker si Verhofstadt – principalii candidati-pe viitorul Presedinte al Comisiei Europene. Caleaeuropeana.ro va ofera in EXCLUSIVITATE o ANALIZA a solutiilor celor trei candidati la grijile europenilor.
Doar câteva zile mai despart Europa de cele mai importante alegeri europarlamentare pe care Uniunea Europeană le-a cunoscut vreodată. În unele deja au început, altele sunt în fierbere, așteptând „marea zi”. Având în vigoare un tratat ce conferă cetățeanului mai multă putere ca oricând, în ceea ce privește deciziile luate la nivel european, Parlamentul European devine un adevărat punct de atracție – atât pentru cei interesați de nivelul politic decident, cât și pentru cei al căror interes se leagă mai mult de corelațiile ce pot fi efectuate între cele două nivele, cel decizional și cel cetățenesc. Miza este uriașă – am spus-o și în alte articole, o afirm și de această dată cu aceeași încredere. Parlamentul European este astăzi una dintre instituțiile cu cele mai sporite atribuții, în cadrul Uniunii Europene, și cu siguranță singura instituție ale cărui drepturi au crescut, odată cu trecerea timpului și semnarea tratatelor.
Cetățeanul este astăzi pus mai mult ca oricând în centrul intereselor Uniunii, iar candidații la șefia Comisiei Europene sunt primii care fac acest lucru. Pentru că votul vine de la aceștia, pentru că cetățenii europeni sunt cei care îl aleg, în mod indirect, pe viitorul Președinte al Comisiei – și pentru că, în cele din urmă, preocupările cetățenilor europeni trebuie să se regăsească în soluții gândite și implementate de-a lungul următorilor cinci ani.
Ultimul barometru lansat de Comisia Europeană, cu privire la opinia publică asupra Uniunii Europene, demonstrează faptul că cetățenii europeni sunt în primul rând îngrijorați de ceea ce ziua de mâine le aduce, fără a privi prea mult în perspectivă, cu planuri de bătaie pe lungă durată.
În ordinea enunțării principalelor preocupări, cetățenii celor 28 de state-membre au ales cu precădere, ca principale probleme:
creșterea prețurilor și inflația (40%),
lipsa unui loc de muncă (20%),
situația economică a țării în care trăiesc (17%),
taxarea (17%),
situația financiară din propria casă (16%),
siguranța sănătății și cea socială (15%),
pensiile (13%),
sistemul de educație (10%),
deținerea unei locuințe (6%),
problemele legate de mediu, climă și energie (6%),
crima organizată (5%),
imigrația (3%)
și terorismul (1%).
De menționat este faptul că respondenții au avut libertatea de a alege două opțiuni dintre cele enumerate, astfel încât problemele enunțate să fie cât mai diversificate, pentru a acoperi o plajă cât mai largă de opțiuni. Privind, însă, la procentele indicate de barometru, observă că, într-o simplă clasificare pe domenii a acestor principale preocupări, pe primele locuri se situează preocupările legate de starea economică și financiară a individului, abia apoi venind preocupările legate de sănătate, sistem de educație, climă sau crimă organizată. Aceste opțiuni indică faptul că primul lucru ce afectează stabilitatea cetățeanului european sunt cele legate de dimensiunea economică și financiară a existenței sale. Astfel, acestea ajung să se clasifice în preocupări economice și financiare (creșterea prețurilor, inflația, lipsa locului de muncă, situația economică a statului-membru, taxarea, situația financiară din propria casă), preocupări sociale (siguranța sănătății și cea socială, pensiile, deținerea unei locuințe), preocupări educaționale (sistemul de educație), preocupări legate de mediu (probleme ale mediului, climei și energiei) și preocupări infracționale la nivel macro (crimă organizată, imigrație și terorism).
Jean-Claude Juncker
La o primă privire a programului politic al lui Juncker, prezentat pe pagina sa de web, juncker.epp.eu, principalele priorități enunțate sunt legate de crearea și creșterea numărului locurilor de muncă, alături de crearea unei legislații pentru protecția datelor în mediul digital / online, sporirea importanței energetice a Uniunii Europene prin independența acesteia față de gazul livrat de Est, întărirea parteneriatului strategic cu vechiul aliat al Europei, Statele Unite ale Americii, reforma monedei unice și, astfel, întărirea ei, prin aceasta înțelegând stabilitatea zonei euro și, inclusiv, a Uniunii Europene, în general, și răspunsul oferit Marii Britanii, în concordanță cu cerințele acesteia. Imigrația reprezintă, în urma actualizării programului politic expus pe pagina sa de web, o abordare distinctă de-a lungul priorităților sale, prin identificarea a cinci pași esențiali în politica acestuia, ca posibil viitor Președinte al Comisiei Europene: implementarea unui Sistem de Azil European Comun, grăbirea pașilor de acordare a asistenței din partea Biroului de Sprijin European Comun, sporirea cooperării cu țările din lumea a treia, în special cu cele din Africa de Nord, imigrația legală și securitatea granițelor europene. Secțiunea politicii externe ocupă și ea o parte distinctă în programul prezentat de Juncker pe pagina sa de web, denotând de aici importanța acordată acestui sector în cadrul politicii sale, ca potențial viitor președinte al Comisiei Europene. Astfel, principalele priorități stabilite pentru partea afacerilor externe sunt legate de rolul Înaltului Reprezentant, ca real Ministru al Afacerilor Externe pentru Uniunea Europeană, cooperarea structurată permanentă în materie de apărare și oprirea, pentru moment, a extinderii Uniunii. Crearea unor job-uri digitale constituie o secțiune aparte, fiind totodată un criteriu important al politicii lui Juncker, acesta susținând că doar așa Uniunea poate face un pas înainte, dată fiind viteza pe care domeniul informaticii și mediul online le cunosc, astăzi.
Având în paralel cele două tipuri de priorități, prioritățile cetățenilor europeni, pe de-o parte, și pe cele ale candidatului PPE la Președinția Comisiei Europene, pe de altă parte, observăm că acestea ajung să se intersecteze, ca ordonare pe lista priorităților, doar în ceea ce privește necesitatea creării locurilor de muncă. Dacă, pentru cetățenii europeni, primordiale sunt problema creșterii prețurilor și inflația, situația economică din țara lor și siguranța financiară, punctele esențiale prezente pe lista lui Juncker sunt, după cea a creării locurilor de muncă, în mediul digital sau nu, cea a independenței Uniunii Europene din punct de vedere energetic, locul 10 în lista cetățenilor europeni, cu o opțiune de 6% și cea a combaterii crimei organizate, imigrației și terorismului, locurile 11, 12 și 13 în lista cetățenilor europeni, cu 5%, 3% și 1%. Problemele abordate de Juncker, în ceea ce privește SUA și Marea Britanie, nu sunt prezente pe listele cetățenilor, așa cum nu se regăsește nici politica acestuia privind întărirea ariei destinate politicii externe a UE.
Martin Schulz
Programul lui Martin Schulz, candidatul S&D pentru Președinția Comisiei Europene, este unul dintre cele mai simpliste, ca aspect și ca formă, dintre cele prezentate pe pagina de web a unui candidat. Enunțate sub forma a 10 priorități pentru viitorul Uniunii Europene, acestea debutează cu grija pentru întărirea economică a Europei, alături de justețea socială, crearea de locuri de muncă menite să asigure egalitatea de gen, reducerea drastică a numărului de neangajați în rândul tinerilor, întărirea monedei unice, pentru păstrarea competitivității UE pe scena globală, combaterea de taxe și de evaziune fiscală, preocuparea pentru climă și mediu înconjurător prin promovarea resurselor regenerabile, întărirea drepturilor consumatorilor și protejarea datelor cetățenilor, sporirea democrației și a participării publice în Europa, respectarea diversității și a dreptului statelor de a decide în nume propriu, Uniunea intervenind doar acolo unde statele nu se pot ajuta singure, și reiterarea valorilor europene, de pace și de securitate în relațiile acesteia cu alți actori.
Comparând aceste 10 priorități ale candidatului S&D cu cele ale cetățenilor europeni, de această dată punctele comune identificate, ca puncte principale, sunt două, în ceea ce privește creșterea prețurilor și inflația (locul 1 – 40%) și crearea locurilor de muncă, respectiv neangajarea (20%). Următoarea, ca loc ocupat pe lista cetățenilor, se află problema taxării (17%), menționată și de Schulz pe lista priorităților sale. Discrepanțele sunt observabile din nou, date fiind locurile ocupate pe lista lui Schulz, respectiv cea a cetățenilor europeni, de problema mediului, a crimei organizate, a imigrației și a terorismului: 6%, 5%, 3% și 1%. Din nou, nimic în lista cetățenilor europeni legat de prioritățile enunțate de Schulz, privind egalitatea de gen, întărirea monedei unice, creșterea competitivității UE pe scena globală sau respectarea diversității și a dreptului statelor de a decide în nume propriu.
Guy Verhofstadt
Programul propus de Guy Verhofstadt pentru președinția Comisiei Europene pentru următorii cinci ani este unul axat în principal pe combaterea crizei economice și a efectelor profund marcante pe care aceasta le-a lăsat, după cinci ani de recesiune.
Astfel, principalele sale preocupări sunt legate strict de stabilizarea economiei și crearea de noi locuri de muncă, prin lărgirea și completarea uniunii bancare, unificarea piețelor de capital și extinderea obligațiunilor, pentru posibilitatea extinderii liniilor de creditare pe diferite proiecte, crearea unei Comunități Energetice Europene, unificarea pieței digitale, sprijinul mobilității muncii în alte state-membre UE și implementarea unui model nou de guvernanță economică.
Pe secțiunea dedicată protecției drepturilor civile și libertăților cetățenești, prioritățile enunțate sunt protecția datelor la nivelul secolului XXI, crearea unei legislații europene anti-discriminatorii și a unei politici comune în privința imigrației, înființarea unei procuraturi europene împotriva crimei organizate și dezvoltarea conceptului de Comunitate Europeană pentru Apărare.
În fine, cea de-a treia secțiune a programului politic enunțat de Guy Verhofstadt se referă la guvernarea reală a Comisiei Europene, din postura de guvern pe care o joacă în cadrul UE, prin folosirea pe deplin a dreptului de inițitivă legislativă, folosirea unui singur sediu drept sediu al Uniunii Europene, pentru diminuarea costurilor prin transportul între cele trei puncte de lucru și remodelarea Comisiei în funcție de domeniile, departamentele și prioritățile acesteia.
Din nou, aceleași tipuri de priorități sunt identice atât pe lista lui Verhofstadt, cât și pe cea alcătuită de cetățenii europeni, în funcție de exprimarea opțiunilor lor. Criza locurilor de muncă este cea semnalată ca fiind prioritară pentru viitorului Uniunii Europene, având un loc fruntaș pe ambele liste. În ceea ce privește celelalte opțiuni, acestea se repetă, cu observația că discrepanțele sunt aceleași între cele două liste: în timp ce grija pentru climă, mediul înconjurător, crima organizată, imigrația și terorismul ocupă locuri fruntașe în prioritățile exprimate de Verhofstadt, acestea au obținut procente mici în sondajele cetățenilor europeni, de 6%, 5%, 3% și 1%.
Concluziile noastre
In afară de problema șomajului, prezentă pe lista principalilor trei candidați la șefia Comisiei Europene, nu există o altă preocupare a cetățenilor care să se înscrie în programul politic propus de aceștia. Într-adevăr, există problema mediului, a crimei organizate, a imigrației și a terorismului, însă acestea sunt percepute în mod diferit de cele două paliere: în timp ce pentru candidați, sunt probleme esențiale, primordiale, pe-a căror rezolvare Uniunea trebuie să se axeze cu precădere, cetățenii sunt preocupați doar în mici proporții de aceste fenomene – fără îndoială, răspunsurile venind de la cei care se confruntă cu aceste dificultăți, fie la granițele Uniunii, fie în interiorul Europei centrale, în țările prospere, cu o gestiune a crizei economice ceva mai bune, devenite pentru europeni raiul pe pământ în această perioadă.
La o primă vedere, am fi tentați să spunem că cele două planuri sunt complet desprinse de realitate; că una e ceea ce îi preocupă pe cetățenii europeni, cu totul altceva e ceea ce le oferă candidații; că problemele ivite în viața cetățeanului nu-și au rezolvare în soluțiile identificate de cei trei potențiali președinți ai Comisiei Europene.
Cu ce ar putea independența energetică a UE sau întărirea zonei euro ajuta sistemul medical sau educațional dintr-un stat-membru, spre exemplu? Răspunsurile oferite Marii Britanii nu asigură de nicio manieră crearea locurilor de muncă, așa cum nici o Comisie restructurată, care să funcționeze ca un adevărat Guvern al Uniunii Europene, ale cărui prerogative le are deja, nu ar putea asigura, în mod direct, protecția datelor personale în mediul online. Într-o manieră simplistă, total lipsită de implicații și detaliere a acestor domenii și subiecte, lucrurile ar putea să pară astfel. Doar că răspunsurile oferite pe aceste probleme punctate sunt pe două dimensiuni.
1.Iar primul dintre ele se referă la faptul că Uniunea Europeană, în sine, nu are competențe pe multe dintre domeniile identificate de cetățeni ca fiind probleme majore, prioritare ale existenței lor. Rata de neangajare într-un stat membru nu ține în mod direct de Uniunea Europeană, la fel cum nici situația economică a unui stat nu poate fi direct coordonată de la nivelul Bruxelles-ului. Politicile pe domeniul educației și sănătății se află în directa gestiune a guvernelor statelor naționale, la fel și pensiile și sistemul de locuințe. Abia ultimele patru elemente menționate de cetățenii europene, cele legate de mediul înconjurător și climă, crimă organizată, imigrație și terorism, se regăsesc, în mod explicit spuse, și pe listele de priorități ale celor patru candidați – și aceasta pentru că sunt probleme, domenii ce se află în mod direct pe lista competențelor Uniunii Europene, acolo unde Uniunea poate și trebuie să dezvolte politici, pentru bunăstarea cetățenilor europeni, la nivel macro.
2. Și astfel ne îndreptăm spre a doua dimensiune a răspunsului identificat la discrepanțele apărute între preocupările cetățenilor de zi cu zi și alternativele oferite de candidații la Președinția Comsiei Europene.
Prioritățile Uniunii Europene acoperă o plajă largă de interese: de la domeniul economic, prin întărirea zonei euro și fortificarea sistemului economic european, la nivel general, lucru ce va atrage indubitabil după sine și prosperitatea celorlalte state, cele non-euro, până la aspectul social, cel legat de crearea de locuri de muncă, în mediul digital sau nu, cel al afacerilor externe și chiar cel legat de organizarea internă a Comisiei, toate acestea sunt domenii a căror prosperitate și bună funcționare atrag după sine și rezolvarea problemelor interne, problemelor de detaliu, a celor de zi cu zi ale cetățenilor europeni. Securitatea frontierelor și combaterea fenomenului imigrației sunt lucruri de bază, esențiale pentru o bună funcționare a întregului sistem al Uniunii Europene. Iar Ucraina este actualmente cel mai bun exemplu oferit Europei pentru a-i demonstra faptul că este nevoie de coeziune la nivel economic și social, este nevoie de asociere și este nevoie de o bună și strânsă colaborare între statele-membre pentru a se asigura prosperitatea la nivel general a celor 28 de state. Discrepanțe au existat, și discrepanțe vor exista încă; 50 de ani de Uniune Europeană nu pot șterge mai bine de 1 000 de ani de conflicte și războaie interne duse pentru supremație și pentru putere, pe teritorii care acum se doresc prietene și partenere.
Contrar gândirii americane, în care fiecare dintre cele 50 de state are rolul său în prosperitatea SUA, proiectul european nu s-a format așa – ci a fost nevoie de două războaie mondiale devastatoare, cu consecințe inimaginabile la debutul conflagrațiilor, înfruntate cu ideologii extremiste de stânga sau de dreapta, pentru a conștientiza că o Europă divizată nu poate exista în termeni pașnici și pe o lungă durată, caracterizată prin pace și prosperitate. Astăzi, Uniunea Europeană este răspunsul acestor două mari conflagrații mondiale, iar candidatura celor trei mari potențiali ocupanți ai poziției de Președinte al Comisiei Europene se traduce exact prin ceea ce Europa dorea: mai multă integrare, mai multă cooperare. Este nevoie mai întâi de o rezolvare a problemelor macro ale continentului, ale Uniunii Europene, pentru că doar prin rezolvarea acestora Europa poate ajunge și la răspunsurile corecte și, cel mai important aspect, de lungă durată, ca perioadă de timp, pentru probleme cu care astăzi se confruntă cetățenii europeni.
de Andra AVRAM
